ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1179/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1179/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale împotriva sentinței civile nr. 917 din 10
octombrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Ministerul Muncii și
Solidarității Sociale reprezentat de consilierul juridic M.R.,
lipsind intimata reclamantă SC ”C.V.” SA .
Procedura
completă.
Consilierul
juridic M.R. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat
casarea sentinței atacate și respingerea contestației în anulare
formulată de SC ”C.V.” SRL împotriva sentinței nr.265 din 5 martie
2001 a Curții de Apel București, ca tardivă.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.265 din 5 martie 2001, Curtea de Apel
București, Secția de contencios administrativ a respins acțiunea
introdusă de reclamanta Societatea comercială „C.V.” SRL împotriva
procesului verbal de control încheiat de Ministerul Muncii și
Protecției Sociale la data de 15 septembrie 2000, ca inadmisibilă.
Recursul
declarat de societate împotriva acelei sentinței a fost anulat ca
netimbrat prin decizia nr.1330 din 5 aprilie 2002 a Curții Supreme de
Justiție, Secția de contencios administrativ.
La
28 mai 2002, Societatea comercială „C.V.” SRL a formulat contestație
în anulare, cerând desființarea sentinței civile nr.265/2002.
Curtea
de Apel București, Secția de contencios administrativ prin
sentința civilă nr.917 din 10 octombrie 2002 a admis
contestația, a anulat hotărârea atacată și a fixat termen
la 24 octombrie 2002 în vederea soluționării cauzei în fond, cu
citarea părților.
Și
această ultimă hotărâre a fost recurată de către
pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Recurentul
a susținut că în mod eronat curtea de apel a admis contestația
în anulare, deoarece la data înregistrării acesteia, temeiul legal de
exercitare a căii extraordinare de atac prevăzut de art.319 alin.2
din Codul de procedură civilă a expirat.
Pe
de altă parte, instanța a omis să treacă în dispozitivul
hotărârii, termenul de recurs, conform art.320 alin.3 din același
cod.
Recursul
este întemeiat.
Potrivit
art.319 alin.2 din Codul de procedură civilă contestația în
anulare împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire
pe calea executării silite poate fi introdusă în termen de 15 zile de
la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,
dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas
irevocabilă.
In
speță, cum deja s-a arătat, sentința civilă nr.265 din
5 martie 2002 a Curții de Apel București a rămas
irevocabilă ca urmare a anulării recursului seclarat de societatea
comercială, ca netimbrat, prin decizia nr.1330 din 5 aprilie 2002,
pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția de
contencios administrativ.
Rezultă
așadar, că fiind vorba de hotărâri judecătorești ce nu
se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, contestația
formulată de reclamantă abia la 28 mai 2002, trebuia respinsă ca
tardivă.
Neprocedând
în acest mod și admițând contestația în anulare, curtea de apel
a pronunțat hotărârile vădit nelegală.
In
consecință, urmează a se admite recursul și a fi
casată sentința în sensul respingerii contestației ca
tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
împotriva sentinței civile nr. 917 din 10 octombrie 2002 a Curții de
Apel București – Secția de contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și respinge contestația formulată de
SC ”C.V.” SRL împotriva sentinței civile nr.265 din 5 martie 2001 a
Curții de Apel București, Secția contencios administrativ ca
tardivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.