ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6809/2008

Asupra recursului

de față ;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele

:

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 5708/C din 10 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Bihor,

reclamantul A.T., în calitate de mandatar al numitului T.P., a solicitat

anularea dispoziției nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de Primarul

municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea formulată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prima solicitare de atribuire a terenului

conform Legii nr. 18/1991 a fost formulată de socrul său P.T., că, prin

notificarea nr. 597/2001 din 13 august 2001, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001

restituirea în

natură a imobilului situat în Oradea, notificarea

fiind însoțită de actele doveditoare prin care s-a demonstrat dreptul de

proprietate cu privire la imobilul solicitat și conținând, chiar dacă indirect,

manifestarea de voință a persoanei îndreptățite de a beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

A mai menționat

mandatarul reclamantului în cuprinsul acțiunii formulate că, această notificare

a fost formulată pe numele său, însă în vederea realizării drepturilor

proprietarului P.T., invocând în acest sens că, în baza contractului de

întreținere încheiat cu acesta, îi revenea nu numai obligația morală și legală

de a asigura întreținerea socrilor săi, dar și aceea de a asigura apărarea

dreptului acestora de acces la justiție.

În concluzie, s-a

menționat în cuprinsul acțiunii formulate, dispoziția de respingere a

notificării este nelegală, fiind invocate în drept dispozițiile art. 3, art. 21,

art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 589/C din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor, a fost admisă

contestația formulată de A.T. în reprezentarea reclamantului T.P., decedat în

cursul procesului, continuat de moștenitoarea A.F. și T.F. prin același mandatar,

în contradictoriu cu Instituția Primarului Municipiului Oradea și în

consecință, s-a dispus anularea dispoziției nr. 4035 din 10 octombrie 2005

emisă de Primarul Municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea

formulată.

A fost obligat

Primarul Municipiului Oradea la emiterea unei noi dispoziții motivate de

acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în favoarea

moștenitorilor defunctului T.P., pentru imobilul solicitat de acesta prin

notificarea nr. 597 din 13 august 2001, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin

dispoziția de respingere a notificării nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de

primarul municipiului Oradea, a fost respinsă notificarea nr. 597 din 13 august

2001 formulată de petentul A.T., motivat de faptul că acesta nu a dovedit

dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat și nu a fost dovedită

calitatea sa de moștenitor.

Notificarea a

fost depusă de către A.T., fără a se menționa în cuprinsul acesteia calitatea

de mandatar al persoanei îndreptățite, însă, raportat la toate demersurile

făcute până în momentul soluționării cererii, rezultă că acesta a acționat în

calitate de mandatar al persoanei îndreptățite la măsuri

r

eparatorii, respectiv în numele acesteia și pentru

realizarea drepturilor reclamantului T.P.

Apelul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva sentinței civile nr.

589 din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor a fost admis de Curtea de Apel

Oradea prin decizia civilă nr. 23 din 13 februarie 2007 și, în consecință, a

fost desființată sentința atacată și trimisă cauza la Tribunalul Bihor pentru

rejudecare.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de apel a reținut că titularul dreptului nu numai că

nu a fost citat în proces, dar nici nu a figurat ca parte, calitatea de

reclamant având-o mandatarul acestuia, mai mult chiar, deși nici nu s-a făcut

dovada decesului acestuia și a calității de moștenitoare a numitelor A.F. și T.F.,

hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu și cu acestea, fiind obligat

intimatul să acorde despăgubiri în favoarea unor persoane care nu au figurat ca

părți în cauză.

În rejudecare,

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 45 A din 12 martie 2008, a

respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Oradea împotriva

sentinței civile nr. 629/C din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Bihor,

reținând următoarele:

Apelantul nu a

făcut dovada susținerii că T.P., socrul reclamantului, deținea doar un drept de

folosință veșnică asupra terenului, astfel că, în urma exproprierii,

patrimoniul persoanei expropriate a suferit doar pierderea contravalorii

construcției, nu și a suprafeței de teren respective.

Faptul

exproprierii nu a fost contestat, astfel încât operează o prezumție de

proprietate asupra întregului imobil în favoarea titularului expropriat.

Preluarea de

către stat a suprafeței de teren menționată s-a făcut în mod abuziv.

Împotriva

deciziei civile nr. 45 A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, a declarat

recurs pârâtul Primarul municipiului Oradea, invocând motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și considerând criticabilă soluția pronunțată sub

următoarele aspecte:

Din C.F. nr. 2978

Seleuș rezultă că terenul a fost proprietatea Statului Român din anul 1958, T.P.

având doar un drept de folosință veșnică, notat în anul 1985.

Notificatorul

este fost proprietar tabular doar asupra casei, fapt confirmat și de adresa nr.

2181/2003 a RA A. Oradea, care atestă valoarea despăgubirilor primite la data

exproprierii, despăgubiri acordate doar pentru construcții.

Analizând

decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este

nefondat, având în vedere următoarele considerente :

Instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora sunt îndreptățite, în înțelesul

prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau,

după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la

data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociați ai

persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data

preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai

imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la

măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de

continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a

prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau

întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească,

se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă,

precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă

în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în

condițiile legii [art. 3 alin. (1)]; ministerele, celelalte instituții publice

ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele

autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale,

societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit

legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei

legi [art. 3 alin. (2)]; de prevederile prezentei legi beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite [art. 4

alin. (2)].

Prin criticile

formulate, recurentul reiterează de fapt susținerile formulate în apel și

asupra cărora instanța de apel în mod corect s-a pronunțat în sensul că acesta

nu a făcut dovada că T.P., socrul reclamantului, deținea doar un drept de

folosință veșnică și nu de proprietate asupra terenului în litigiu.

Prin

notificarea formulată, A.T., în calitate de mandatar al persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea

în natură a imobilului situat în Oradea, depunând în susținerea notificării,

acte doveditoare.

Nici cu ocazia

judecății în fond și nici cu ocazia judecării apelului, pârâtul nu a contestat

că preluarea de către stat a

imobilului în litigiu s-a făcut în mod

abuziv, astfel că, în mod corect a reținut instanța de apel că, astfel,

operează prezumția de proprietate asupra întregului imobil în favoarea

titularului care a fost expropriat, astfel că și măsurile reparatorii trebuie

să se refere la întregul imobil.

Astfel fiind,

constatându-se neincidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

precum și faptul că celelalte susțineri cuprinse în cererea de recurs vizează

eventual motive de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei atacate,

Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 45 A din 12 martie

2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie

2008.