ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3887/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 1079 din 27 februarie 2005

Primarul municipiului Oradea și Primăria municipiului Oradea au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta P.D.R.M., anularea dispoziției nr. 175 din 24 ianuarie

2005 emisă de Primarul municipiului Oradea și restabilirea situației anterioare

de carte funciară, în sensul radierii înscrierilor operate în temeiul acestei

dispoziții, în C.F. 2690 Oradea, nr. top 606/1 la foaia de proprietate sub B

30.

În motivarea

acțiunii reclamanții au arătat că prin dispoziția menționată a fost soluționată

parțial notificarea formulată de pârâtă, dispunându-se restituirea în natură a

apartamentelor 1, 3, 5 și a cotelor aferente de teren din imobilul situat în

Oradea, înscris în C.F. 2690 Oradea, nr. top 606/19, urmând ca pentru diferența

cuvenită să se acorde pârâtei măsuri în echivalent printr-o dispoziție

ulterioară.

S-a mai arătat

că la data soluționării notificării pârâtei nu era înregistrată o altă

notificare pentru imobilul în litigiu, însă la data de 1 februarie 2005

Prefectura a înaintat Primăriei notificarea formulată la data de 1 august 2001

de către numiții R.L., R.L.O., R.A. și C.V.T., astfel că cele două notificări

trebuie conexate și soluționate împreună.

Prin sentința

civilă nr. 18/C din 17 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția

civilă, s-a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de

pârâtă.

Pe fondul

cauzei, s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea dispoziției nr. 175/2005

emisă în favoarea pârâtei și restabilirea înscrierilor anterioare de C.F., în

sensul radierii înscrierilor operate în temeiul dispoziției, în C.F. 2690

Oradea, top 606/1 la foaia de proprietate de sub B 30.

Pentru

respingerea excepției necompetenței materiale, tribunalul a reținut că

dispozițiile art. 24 alin. (31) din Legea nr. 10/2001 invocate nu enumeră toate

cazurile în care dispozițiile pot fi atacate, iar competența nu trebuie

stabilită prin modul de raportare a părților față de obiectul acțiunii.

Pe fond,

tribunalul a reținut că dispoziția a produs efecte juridice intrând în

circuitul civil ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate în cartea

funciară astfel că revocarea actului administrativ în mod unilateral nu a mai

fost posibilă; s-a mai reținut că cele două notificări prin care se solicită

restituirea apartamentelor din același imobil trebuie soluționate deodată,

corespunzător cotelor-părți cuvenite.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta care a solicitat schimbarea în tot a

sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, Primarul municipiului

Oradea neavând calitate procesuală activă în cauză.

În motivarea

apelului s-a susținut că emitentul dispoziției de restituire nu are calitate

procesuală să ceară ulterior anularea acesteia, iar pe de altă parte că

sentința este nelegală și pentru că numiții Roșu au solicitat doar despăgubiri

pentru imobilul în cauză.

Prin decizia

civilă nr. 151/2006 – A din 31 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția civilă mixtă, apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea

acestei decizii s-a reținut că reclamantul are calitate procesuală activă să

solicite îndreptarea unei erori ce nu-i este imputabilă și având în vedere că

potrivit Legii nr. 10/2001 prevalează restituirea în natură a imobilelor

preluate în mod abuziv, soluționarea tuturor notificărilor ce privesc același

imobil nu se poate face decât prin aceeași dispoziție.

Pârâta a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei

legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se susține că hotărârea pronunțată de instanța de apel este

evident nelegală întrucât a fost admisă acțiunea deși reclamantul nu are

calitate procesuală activă în promovarea acțiunii de anulare a dispoziției, iar

pe de altă parte că prin notificarea nr. 446 din 1 august 2001 numiții R. și C.

nu au solicitat restituirea în natură a imobilului ci despăgubiri bănești în

valoare de 1 miliard de lei, astfel că nu există nici un motiv care să

justifice anularea dispoziției.

Recursul

declarat în cauză este nefondat.

Raportul

juridic izvorât din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 ia naștere între

persoana îndreptățită la restituire și persoana deținătoare a imobilului

solicitat.

Ca atare,

actele emise în procedura Legii nr. 10/2001 pot fi atacate de părțile în cauză,

care își justifică astfel calitate procesuală activă sau pasivă.

În speță,

recurentul-reclamant are deci calitate procesuală activă întrucât este parte în

raportul juridic generat de aplicarea Legii nr. 10/2001, interdicția de a ataca

decizia/dispoziția emisă în faza administrativă a procedurii prevăzute de acest

act normativ vizând terțele persoane și nu părțile în cauză.

Cealaltă

critică invocată prin motivele de recurs nu privește nelegalitatea deciziei

atacate ci se referă la chestiuni de fapt, astfel că excede analizei recursului

prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ.

Față de

considerentele expuse , Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta P.D.R. împotriva deciziei nr. 151/A din 31 octombrie2006 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.