ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 454/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâții B.G. și Primarul municipiului Oradea și a solicitat să se constate că: imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. 24997 Oradea nr. top. 605/2/V a format dreptul de proprietate al numiților R.E., R.M. și L.A.; că pârâta B.G. nu este îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului; să se dispună anularea dispoziției nr. 164 din 21 februarie 2002 emisă de Primarul municipiului Oradea, prin care a fost admisă cererea de restituire în natură a imobilului în favoarea pârâtei persoană fizică; să se dispună rectificarea de C.F. prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei și restabilirea situației anterioare în favoarea Statului Român.

În motivarea acțiunii se arată că imobilul în litigiu este spațiu închiriat de reclamantă. Dispoziția de restituire în natură este nelegală deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului nu de la autorul pârâtei B.G. ci de la alți trei proprietari de carte funciară. În drept au fost invocate prevederile Codului civil (art. 105, art. 1199 și art. 1200) și ale Legii nr. 10/2001. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 69 din 3 februarie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, ca instanță de drept comun. Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 3368 din 22 mai 2003 și-a declinat la rândul său competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Bihor.

A fost constatat conflictul negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel Oradea pentru a pronunța regulatorul de competență. Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 50/P din 8 iulie 2003 a stabilit competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă, cu motivarea că orice persoană ce invocă un interes, poate ataca dispoziția de restituire emisă de organele abilitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin acțiune separată aceeași reclamantă SC M.E. SRL a chemat în judecată pe pârâta B.G. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 40.000 dolari SUA reprezentând 25.000 dolari SUA valoarea investițiilor efectuate la imobil și 15.000 dolari SUA sporul de valoare comercială adus spațiului.

Pârâta B.G. a formulat cerere reconvențională și obligarea reclamantei de a plăti chirie pentru spațiul comercial folosit, precum și obligarea acesteia de a-și ridica din spațiul comercial restituit în proprietate tot ceea ce este demontabil. Cererea reconvențională a fost precizată în sensul că solicită să se constate că reclamanta-pârâtă ocupă imobilul în litigiu, cu destinația de spațiu comercial, fără titlu legal și în consecință să se dispună evacuarea acesteia din acest spațiu. Tribunalul Bihor, secția comercială, contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 868/COM/ din 8 aprilie 2003 a respins excepția necompetenței materiale a instanței; a admis excepția prematurității; a fost respinsă acțiunea reclamantei-pârâte, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în reconvențională.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 687/R din 28 octombrie 2003 a admis recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL împotriva sentinței nr. 868 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Bihor pe care a casat-o și a trimis cauza pentru judecare la Tribunalul Bihor, secția civilă. În fața instanței de fond, astfel stabilită, Tribunalul Bihor, secția civilă, se conexează celor două dosare prin încheierea nr. 29 martie 2004. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin sentința nr. 467 din 26 iunie 2006 a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității. Se respinge cererea formulată de reclamanta SC M.E.

SRL în contradictoriu cu pârâta B.G. și pârâtul Primarul municipiului Oradea. Se admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și se dispune evacuarea pârâtei-reclamante din spațiul în litigiu. Se respinge cererea reclamantei-pârâte împotriva pârâtei-reclamante privind despăgubirile. Instanța a reținut, pe baza probatoriului administrat că antecesorul pârâtei B.G. și anume B.C. a deținut în proprietate cota de ½ din imobil, această cotă fiind preluată de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, cealaltă cotă de ½ fiind preluată prin prescripție de la numiții R.E., R.M. și L.A.. În aceste condiții dispoziția emisă de Primarul municipiului Oradea (nr. 164 din 21 februarie 2002) este legală.

S-a apreciat că cererea reconvențională formulată de pârâtă este întemeiată în ce privește evacuarea din spațiul comercial ocupat de reclamantă, deoarece legea protejează numai pe chiriași persoane fizice. În ce privește sporul de valoare solicitat de reclamantă prin cea de a doua acțiune s-a reținut că Legea nr. 10/2001 are în vedere sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta-pârâtă SC M.E. SRL. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 333 din 28 iunie 2007 a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă SC M.E. SRL. A desființat în parte sentința apelată cu privire la respingerea cererii formulate de reclamantă în dosarul nr. 8955/2003 al Tribunalului Bihor și trimite cauza (acest dosar) spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Oradea.

S-a reținut că, în ce privește calitatea de persoană îndreptățită a pârâtei B.G. și legalitatea dispoziției de restituire nr. 164/2002 emisă de Primarul municipiului Oradea instanța de fond a aplicat corect legislația în materie. Nelegal a fost respinsă cererea pentru acordarea de despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului. Acestea se cuvin a fi compensate indiferent de destinația imobilului, prin interpretarea corectă a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 10/2001. Neprocedând la evaluarea despăgubirilor, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului acestui capăt de cerere, ceea ce impune casarea cu trimitere, conform art. 292 alin. (1) C. proc. civ., la instanța competentă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC M.E.

SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După prezentarea unui istoric al litigiului recurenta susține, în esență, că dispoziția de restituire în natură emisă de Primarul municipiului Oradea este nelegală deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului nu de la antecesorul pârâtei B.G. ci de la alți trei proprietari; cota de proprietate se circumscrie altor apartamente decât cel ocupat de reclamanta-recurentă și folosit drept spațiu comercial; se fac aprecieri asupra numerotării în diverse epoci a apartamentelor imobilului pentru a demonstra cele arătate mai sus, precum și la persoanele care au ocupat în timp spațiile (apartamentele) imobilului; se critică motivarea instanței de fond și de apel; se apreciază că evacuarea sa din spațiul ce-l ocupă nu putea fi dispusă deoarece contractul de închiriere este valabil, a făcut investiții cu bună credință astfel că trebuie să i se recunoască și dreptul de retenție.

Recursul se privește ca nefondat. Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate …. (pct. 9 invocat) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Examinând acțiunea introductivă de instanță și motivele de recurs se constată că reclamanta-recurentă nu pretinde un drept real asupra părții din imobilul aflat în litigiu și doar un eventual drept de a cumpăra „un spațiu comercial” ce îl folosește, desigur numai dacă o altă persoană nu dobândește, în condițiile Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate. Pârâta din prezenta acțiune, în baza Legii nr. 10/2001 a obținut, prin dispoziția motivată nr. 164 din 21 februarie 2002 emisă de Primarul municipiului Oradea, dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării.

În aceste condiții sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, conform cărora pârâta își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării de către stat a imobilului în litigiu (folosit de reclamantă). Calitatea de persoană îndreptățită a pârâtei B.G. a fost stabilită atât în procedura administrativă cât și în cea judecătorească, conform Legii nr. 10/2001, pe baza probelor administrate. În recurs, cale extraordinară de atac, nu sunt admise ca probe decât înscrisuri noi. Or, recurenta nu a prezentat un asemenea înscris care să combată situația de fapt stabilită în fața instanței de fond și apel. În recurs nu pot fi prezentate motive de netemeinicie ci numai de nelegalitate, astfel cum s-a arătat.

Aserțiunile recurentei privind numerotarea apartamentelor imobilelor; modul de ocupare a lor de către diverse persoane fizice sunt nerelevante față de documentele depuse chiar de instituția care a dispus restituirea în natură, către persoana îndreptățită, a părții din imobilul în litigiu. În ce privește motivul de recurs privind evacuarea recurentei din spațiul comercial folosit de aceasta, trebuie observat că recurenta a încheiat un contract de închiriere cu o persoană juridică dovedită a nu fi proprietar, că aceeași proprietate imobiliară a fost restituită proprietarului (adică pârâtei) ceea ce îi conferă acesteia un drept retroactiv de proprietate conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Drept consecință, nici un act juridic cu privire la proprietatea pârâtei nu îi poate fi opozabil, în afara acelora special și expres protejate de lege (de exemplu contractele de închiriere ale persoanelor fizice). Față de cele ce preced se constată că hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Problema pretențiilor recurentei față de pârâta proprietară urmează a se tranșa cu ocazia soluționării litigiului în pretenții, de către instanța competentă astfel cum a decis Curtea de Apel Oradea, inclusiv dreptul de retenție solicitat de reclamantă. Astfel că, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.E. SRL împotriva deciziei nr. 333 din 28 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2008.