ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5388/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317/C din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor, s-a admis cererea formulată de reclamanții B.A. și B.E. împotriva pârâtului, Primăria municipiului Oradea și în consecință a fost constatată nulitatea parțială a dispoziției nr. 356 din5 aprilie 2003 emisă de Primarul municipiului Oradea, cu privire la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. 611 Episcopia Bihor, nr.top 223, în natură teren intravilan în suprafață de 928 mp.; a fost obligat Primarul municipiului Oradea să emită pe seama reclamanților B.A. și B.E. o dispoziție de restituire în natură pentru imobilul situat în Oradea, înscris în C.F.

611 Episcopia Bihor, nr.top 223; fără cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 358 din 5 aprilie 2003, comunicată reclamanților la 8 aprilie 2003, Primarul municipiului Oradea a admis cererea de restituire în natură a imobilului cu nr.top 224 din C.F. 3007 Episcopia Bihor și a respins cererea de restituire a nr. top 223 din C.F. 611 Episcopia Bihor. În referatul privind fundamentarea dispoziției Primarului municipiului Oradea cu privire la nr. top 223, s-a arătat, că actele depuse, respectiv contractul provizoriu de vânzare–cumpărare încheiat la 10 martie 1969 și copia actului intitulat „Convenție”, încheiat tot în anul 1973 nu are valoarea unor acte translative de proprietate.

Potrivit situației de carte funciară cuprinsă în C.F. 611 Episcopia Bihor, instanța a reținut că imobilul cu nr.top 223 a constituit proprietatea numitei P.E., conform mențiunilor de sub B16-17 și a trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de donație B14. Din contractul provizoriu de vânzare-cumpărare încheiat la 10 martie 1996 reiese că proprietara tabulară P.E. s-a obligat să vândă reclamanților B.A. și B.E. imobilele cu nr. top 223, 224, înscrise în C.F. 611. Ulterior, prin contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub nr. 3340 din 18 mai 1993 de către Notariatul de Stat Județean Bihor, s-a perfectat vânzare–cumpărarea între părți doar cu privire la nr.top. 224 înscris în C.F. 611 Episcopia Bihor, în natură teren de construcție, în suprafață de 230 mp și casă de locuit.

În anul 1973, părțile încheie o convenție sub semnătură privată, în care arată că deși Consiliul Popular al municipiului Oradea nu a autorizat vânzare nr.top 223 pentru încheierea contractului de vânzare–cumpărare autentic, obiectul vânzării și prețul achitat are în vedere și nr.top de mai sus, iar în situația în care acest din urmă imobil va fi expropriat pe numele vânzătorilor, se obligă să predea cumpărătorilor suma obținută de la stat. Cum imobilele în litigiu au trecut în proprietatea statului cu titlu de donație, reclamanții au formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a donației, admisă prin sentința civilă nr. 4579/2002, investită cu formulă executorie.

Chiar dacă Legea nr. 10/2001 recunoaște doar proprietarilor imobilelor preluate abuziv, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, există categoria persoanelor care au dobândit înainte de 1989 imobile preluate ulterior de stat, proprietarii tabulari, în baza unor contracte de vânzare–cumpărare și care, cel puțin pentru motive de echitate, se impune a fi asimilată celor dintâi. În speță, deoarece reclamanții au achitat prețul pentru ambele imobile și în condițiile în care nr. top nu a făcut obiectul unei cereri de restituire în natură formulate, de către proprietarul tabular, este lesne de înțeles că ei sunt cei îndreptățiți a li se restitui în natură imobilul.

Cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 10/2001 se vrea a fi o lege reparatorie este normal ca de prevederile ei să beneficieze toate persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv, deopotrivă, proprietarii sau persoane, care, dată fiind conjunctura social-politică din acea perioadă, nu și-au putut reglementa din punct de vedere juridic situația imobilelor dobândite de la proprietarii tabulari. Apelul introdus împotriva acestei hotărâri de către Primarul municipiului Oradea în contradictoriu cu intimații reclamanți B.A. și B.E., a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secția civilă, prin decizia nr. 983/A din 13 octombrie 2004. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs Primarul municipiului Oradea motivând că intimații, în momentul trecerii imobilului, la stat, nu figurau în C.F.

ca proprietari și deci, nu pot fi considerați persoane îndreptățite să solicite restituirea, în temeiul Legii nr. 10/2001, a terenului în litigiu. Recursul nu este fondat. Reclamanții și-au fondat cererea de restituire asupra terenului în suprafață de 928 mp, nr. top 223, pe faptul juridic al cumpărării acelui teren, care era necesar casei lor de la adevăratul proprietar, cu care au și încheiat un contract provizoriu de vânzare–cumpărare fără a putea încheia și actul autentic, datorită legilor în vigoare, în acel moment, legi abuzive, care nu permiteau intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, decât în limita prevăzută în Statutul C.A.P., restul terenului considerându-l „cooperativizat”.

Așa fiind, pentru a nu lipsi pe reclamanți a doua oară, de bunul cumpărat, în condițiile existente la data dobândirii, Curtea va trebui să considere că reclamanții sunt îndreptățiți la restituire, substituindu-se în drepturile fostului proprietar P.E., de la care au cumpărat și care este înscrisă în Cartea Funciară. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul Primarului municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 983/A din 13 octombrie 2004, a Curții de Apel Oradea, ca nefondat, și a-l respinge ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria Municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 983 A din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 iunie 2005.