ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7205/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția civilă, la 12 iunie 2002, reclamanții B.G. și B.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Oradea, anularea deciziei nr. 438/2002, obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 să le restituie în natură terenul situat în Oradea. În motivarea contestației s-a arătat că la data preluării, pentru demolare, construcția situată în str. R. era proprietatea reclamanților. În măsura în care construcția nu ar fi fost demolată, reclamanții ar fi beneficiat de prevederile art. 35 din Legea nr. 18/1991. Faptul că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, de la persoanele care le-au vândut reclamanților casa, nu are nici o relevanță pentru că aceștia au decedat, fără a revendica terenul.

Prin sentința civilă nr. 415/C din 3 mai 2004, Tribunalul Bihor, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din probele administrate rezultă că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului, în baza Legii nr. 58/1974, de la F.P. și P.T. Cumpărătorii B.G. și B.E. sunt întabulați ca proprietari numai pe casă. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 1196/A din 26 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Sentința a fost schimbată în tot în sensul că s-a admis acțiunea, a fost anulată dispoziția nr. 438 din 13 mai 2002 emisă de Primarul municipiului Oradea și s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a imobilului înscris în C.F.

Oradea nr. top. 4410 reprezentând teren în suprafață de 283 mp, liber de construcții. În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că dreptul apelanților este reglementat în mod expres de art. 6 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Singura problemă, a arătat instanța de apel, este aceea a persoanei îndreptățite la reconstituire, deoarece transferul dreptului de proprietate în favoarea statului a operat la momentul transferării proprietății asupra construcției de la proprietarul de sub B 8 dinspre moștenitorii ale căror drepturi au fost înscrise sub B 9 și B 10. Aceștia la rândul lor au înstrăinat apelanților imobilul în anul 1978, iar cumpărătorii l-au donat mamei și respectiv soacrei prin actul din 17 noiembrie 1982. În condițiile în care nu s-a făcut dovada că în afară de apelanți ar fi solicitat și altcineva restituirea în natură a terenului, se impune restituirea terenului către apelanți, urmând ca eventualele pretenții ulterioare emise de foști proprietari tabulari să fie soluționate în contradictoriu cu apelanții.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Primarul municipiului Oradea, critica vizând următoarele aspecte: Reclamanții au fost proprietari numai asupra construcției. Terenul a intrat în proprietatea statului în condițiile Legii nr. 58/1974, reclamanții având asupra terenului numai un drept de folosință și nicidecum un drept de proprietate pe care să-l poată dobândi în temeiul Legii nr. 10/2001. Nu interesează aspectul dacă terenul este liber, pentru că oricum reclamanții nu-l pot dobândi în proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin întâmpinare intimații au invocat nulitatea recursului, recurenta neindicând motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, și dezvoltarea lor.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că aceasta nu este întemeiată. Deși în cererea de recurs nu este indicat temeiul de drept al motivelor de recurs, totuși dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea invocată vizând modul de interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001. Ca atare, în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția nulității va fi respinsă ca nefondată. Pe fond, recursul este întemeiat. Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Este necontestat, faptul că reclamanții au cumpărat o construcție în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3998 din 6 mai 1978. În contract, s-a arătat că terenul aferent a trecut în proprietatea statului, reclamanților atribuindu-li-se în folosință teren în suprafață de 100 mp. Ulterior, reclamanții au donat dreptul de proprietate asupra construcției. În aceste condiții, reclamanții nu erau proprietari ai terenului pe care îl solicită în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, considerând altfel, instanța de apel a nesocotit textul enunțat al art. 3. Calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 nu poate fi dobândită, așa cum rezultă din decizie, prin faptul că nu s-a făcut dovada că în afară de apelanți ar mai fi solicitat și altcineva restituirea în natură a imobilului.

Nelegalitatea deciziei date în apel este cu atât mai evidentă cu cât instanța oferă foștilor proprietari tabulari, care ar emite „eventuale pretenții ulterioare”, posibilitatea de a se desocoti cu apelanții. Față de cele ce preced, în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și decizia va fi modificată în sensul că apelul împotriva sentinței civile nr. 415/C din 3 mai 2004 a Tribunalului Bihor, secția civilă, va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei civile nr. 1196 A din 26 noiembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, și în consecință: Modifică decizia în sensul că respinge apelul împotriva sentinței civile nr. 415/C din 3 mai 2004 a Tribunalului Bihor, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.