ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2926/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 436 din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost admisă plângerea formulată de petenții A.F.K., B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare și s-a dispus anularea Dispoziției din 17 decembrie 2008. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la 14 august 2001 numitul A.G., în calitate de împuternicit al lui A.F. a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul intabulat în C.F. Baia Mare, ce a aparținut defuncților A.Z, și M, și care a fost preluat de stat în baza Deciziei nr. 849 din 27 decembrie 1975 a Consiliului Județean Maramureș.

În cuprinsul notificării s-a făcut mențiunea că de pe urma autorilor au rămas mai mulți moștenitori, pentru care actele doveditoare vor fi depuse ulterior, iar la 4 februarie 2002 mandatarul A.G. a depus un memoriu suplimentar prin care a arătat că petentul solicită stabilirea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru întregul imobil expropriat, deci și în interesul moștenitorilor cu care el va efectua decontarea. La 24 aprilie 2003 mandatarul obține împuternicirea celorlalți patru coproprietari autentificată din 24 aprilie 2003. În baza notificării și a documentelor anexate Primarul Municipiului Baia Mare a emis Dispoziția din 17 decembrie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri numai pentru A.F.K.

pentru cota de % din imobilul casă în suprafață desfășurată de 200,96 mp și teren în suprafață de 3.266 mp, identificat în C.F. Baia Mare, imposibil de restituit în natură, terenul fiind ocupat cu construcții noi, autorizate, iar casa demolată. Prin această dispoziție s-a apreciat că mandatarul nu a putut formula notificare decât în numele petentului A.F.K.. De asemenea, a fost revocată dispoziția anterioară, din 2008, care prevedea acordarea despăgubirilor pentru toți comoștenitorii. Instanța de fond a reținut că deși la data depunerii notificării numai petentul A.F.K. dăduse împuternicire mandatarului A.G., la 24 aprilie 2003 mandatarul a primit procură și din partea celorlalți moștenitori, iar din interpretarea procurii autentificate din 24 aprilie 2003 rezultă clar voința mandanților de a solicita măsuri reparatorii și de a-l împuternici pe mandatar să întreprindă demersurile în locul lor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare, criticând-o pentru netemeinicie. Prin motivele de apel a susținut că la data notificării mandatarul nu putea solicita măsuri reparatorii decât pentru un singur moștenitor, iar voința celorlalți moștenitori de a solicita măsuri reparatorii a fost exprimată tardiv. Prin Decizia civilă nr. 233/ A din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul pârâtului, a modificat art. 1 din dispoziția contestată în sensul că a stabilit în favoarea reclamantului A.F.K. dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de % din imobil, proprietatea tabulară a defunctului A.P.Z. și a respins plângerea formulată de reclamanții B.J., A.B.Z., A.P.C.

și A.Z. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că față de starea de fapt și față de dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamantul A.F.K. nu putea să solicite măsuri reparatorii decât pentru sine și pentru proprietarul înscris în cartea funciară și decedat A.P.Z., instanța de fond făcând aprecieri greșite cu privire la procura autentificată din 24 aprilie 2003, deși trebuia să analizeze doar procura din 22 octombrie 2001. Pentru aceleași considerente a apreciat că se impune respingerea plângerii celorlalți reclamanți. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanții B.J., A.B.Z., A.P.C. și A.Z., cât și pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare. Reclamanții, prin mandatarul A.G., au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului au susținut că din moment ce imobilul a fost preluat abuziv este firesc ca foștii proprietari sau moștenitorii acestora să fie despăgubiți dacă sunt în viață, că procura din 24 aprilie 2003 face parte din actele completatoare prevăzute în notificarea depusă, iar cele două procuri reprezintă o singură voință, comună, a tuturor moștenitorilor. Pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare a critica decizia instanței de apel solicitând respingerea dreptului lui A.F.K. la măsuri reparatorii pentru cota de % a defunctului său frate A.P.Z. și menținerea în vigoare a dispoziției emise. A susținut că A.P.Z. a decedat în 1982 și are ca descendenți direcți doi fii, respectiv A.P.C.

și A.B.Z., care îl înlătură de la moștenire pe reclamantul-intimat, iar faptul că aceștia nu au solicitat restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001 în termen legal nu constituie o împrejurare de natură să-i dea posibilitatea reclamantului intimat de a obține imobilul revendicat. Analizând recursul reclamanților în limita criticilor formulate, ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 cu trei luni și O.U.G. nr. 145/2001 cu încă trei luni. Prima notificare formulată de mandatarul A.G. în numele reclamantului A.F.K. a fost depusă prin executor judecătoresc competent la 14 august 2001, în ea fiind cuprinsă mențiunea că actele doveditoare ale dreptului la moștenire vor fi depuse în termenul legal. Notificarea a fost completată la 4 februarie 2002, prin cererea înregistrată, prin care petentul a precizat că solicită despăgubiri pentru întreg imobilul, deci și în numele celorlalți coproprietari și moștenitori ai foștilor coproprietari ai imobilului preluat abuziv, respectiv pentru numiții B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C., fapt confirmat de pârât prin considerentele Dispoziției din 17 decembrie 2008 (fila 5 dosar fond).

Așadar, atât notificarea inițială cât și cererea de completare au fost formulate în termenul legal, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Necesitatea existenței unei împuterniciri din partea fiecărui coproprietar a fost comunicată mandatarului de către Comisia Județeană abia cu adresa din 25 februarie 2003, (fila 37 dosar), iar împuternicirea celorlalți patru coproprietari, autentificată, a fost obținută la 24 aprilie 2003, în termenul legal de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 23 din Lege. În cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1546 alin. (2) C. civ., referitoare la ratificarea expresă a actelor făcute de mandatar în afara puterilor date. Ratificarea intervenită prin procura autentificată din 24 aprilie 2003 valorează mandat, producând efecte retroactive chiar în ipoteza mandatului aparent.

Voința mandanților, rezultată din procurile date dar și din poziția procesuală manifestată în toate fazele procesuale, a fost aceea de a-l împuternici pe mandatarul A.G. ca în numele lor și pentru ei să întreprindă demersurile legale în vederea obținerii de despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat de stat. Instanța de apel nu a interpretat coroborat înscrisurile depuse la dosar, făcând aprecieri cu privire la voința părților doar din perspectiva împuternicirilor date, omițând însă să analizeze cererea de completare a notificării, formulată în numele celorlalți patru comoștenitori, depusă și ea în termen legal. În același timp, nu poate fi ignorată poziția procesuală a reclamanților care au susținut constant că intenția comună a fost aceea de a solicita măsuri reparatorii în numele tuturor, reclamantul A.F.K.

neînțelegând să invoce în favoarea sa dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Pentru aceste considerente, recursul reclamanților urmează a fi admis, cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii sentinței instanței de fond. Cât privește recursul pârâtului, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins. Critica formulată vizează faptul că reclamantul-intimat A.F.K. nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu l-ar fi putut moșteni pe defunctul său frate A.P., care avea ca unici succesori pe fiii săi, A.B.Z. și A.P.C., descendenți de gradul I care nu au fost în nici un fel înlăturați de la moștenire.

Imobilul notificat, înscris în C.F. Baia Mare a avut ca proprietari tabulari pe A.E. căsătorită B.J., A.F.C., A.Z. și A.P.Z. cu tidu de moștenire. Prin Decizia nr. 849/1975 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Maramureș, în baza Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, întrucât reclamanții aveau domiciliul definitiv în Ungaria la data dobândirii prin moștenire a imobilului notificat. Comoștenitorul A.P.Z. a decedat în 1982, moștenitorii săi legali fiind A.B.Z. și A.P.C. Cum prin admiterea recursului reclamanților Înalta Curte a stabilit că aceștia au formulat notificări în termenul stabilit de lege, alături de intimatul-reclamant A.F.K., nu se mai poate pune problema aplicabilității dispozițiilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea 10/2001, respectiv a dreptului acestuia din urmă de a veni la succesiunea fratelui său, în prezența moștenitorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul reclamanților B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C. împotriva Deciziei nr. 233/ A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 4365 din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția civilă. Respinge recursul pârâtului Primarul Municipiului Baia Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.