ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2926/2010

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 436 din 21

aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost admisă plângerea formulată de

petenții A.F.K., B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C. în contradictoriu cu pârâtul

Primarul Municipiului Baia Mare și s-a dispus anularea Dispoziției din 17

decembrie 2008.

Pentru a

hotărî astfel instanța de fond a reținut că la 14 august 2001 numitul A.G., în

calitate de împuternicit al lui A.F. a solicitat acordarea de despăgubiri în

temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul intabulat în C.F. Baia Mare, ce a

aparținut defuncților A.Z, și M, și care a fost preluat de stat în baza Deciziei

nr. 849 din 27 decembrie 1975 a Consiliului Județean Maramureș. În cuprinsul

notificării s-a făcut mențiunea că de pe urma autorilor au rămas mai mulți

moștenitori, pentru care actele doveditoare vor fi depuse ulterior, iar la 4

februarie 2002 mandatarul A.G. a depus un memoriu suplimentar prin care a

arătat că petentul solicită stabilirea măsurilor reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești pentru întregul imobil expropriat, deci și în interesul

moștenitorilor cu care el va efectua decontarea. La 24 aprilie 2003 mandatarul

obține împuternicirea celorlalți patru coproprietari autentificată din 24

aprilie 2003.

În baza

notificării și a documentelor anexate Primarul Municipiului Baia Mare a emis

Dispoziția din 17 decembrie 2008 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri

numai pentru A.F.K. pentru cota de % din imobilul casă în suprafață desfășurată

de 200,96 mp și teren în suprafață de 3.266 mp, identificat în C.F. Baia Mare,

imposibil de restituit în natură, terenul fiind ocupat cu construcții noi,

autorizate, iar casa demolată. Prin această dispoziție s-a apreciat că

mandatarul nu a putut formula notificare decât în numele petentului A.F.K.. De

asemenea, a fost revocată dispoziția anterioară, din 2008, care prevedea

acordarea despăgubirilor pentru toți comoștenitorii.

Instanța

de fond a reținut că deși la data depunerii notificării numai petentul A.F.K.

dăduse împuternicire mandatarului A.G., la 24 aprilie 2003 mandatarul a primit

procură și din partea celorlalți moștenitori, iar din interpretarea procurii

autentificate din 24 aprilie 2003 rezultă clar voința mandanților de a solicita

măsuri reparatorii și de a-l împuternici pe mandatar să întreprindă demersurile

în locul lor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Baia

Mare, criticând-o pentru netemeinicie. Prin motivele de apel a susținut că la

data notificării mandatarul nu putea solicita măsuri reparatorii decât pentru un

singur moștenitor, iar voința celorlalți moștenitori de a solicita măsuri

reparatorii a fost exprimată tardiv.

Prin Decizia

civilă nr. 233/ A din 7 octombrie 2009 Curtea de Apel Cluj a admis în parte

apelul pârâtului, a modificat art. 1 din dispoziția contestată în sensul că a

stabilit în favoarea reclamantului A.F.K. dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent pentru cota de % din imobil, proprietatea tabulară a defunctului A.P.Z.

și a respins plângerea formulată de reclamanții B.J., A.B.Z., A.P.C. și A.Z.

Pentru a

decide astfel instanța de apel a reținut că față de starea de fapt și față de

dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamantul A.F.K. nu putea

să solicite măsuri reparatorii decât pentru sine și pentru proprietarul înscris

în cartea funciară și decedat A.P.Z., instanța de fond făcând aprecieri greșite

cu privire la procura autentificată din 24 aprilie 2003, deși trebuia să

analizeze doar procura din 22 octombrie 2001. Pentru aceleași considerente a

apreciat că se impune respingerea plângerii celorlalți reclamanți.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamanții B.J., A.B.Z., A.P.C. și A.Z., cât

și pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare.

Reclamanții,

prin mandatarul A.G., au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii ca temeinică și

legală a sentinței instanței de fond. În motivarea recursului au susținut că

din moment ce imobilul a fost preluat abuziv este firesc ca foștii proprietari

sau moștenitorii acestora să fie despăgubiți dacă sunt în viață, că procura din

24 aprilie 2003 face parte din actele completatoare prevăzute în notificarea

depusă, iar cele două procuri reprezintă o singură voință, comună, a tuturor

moștenitorilor.

Pârâtul

Primarul Municipiului Baia Mare a critica decizia instanței de apel solicitând

respingerea dreptului lui A.F.K. la măsuri reparatorii pentru cota de % a

defunctului său frate A.P.Z. și menținerea în vigoare a dispoziției emise. A

susținut că A.P.Z. a decedat în 1982 și are ca descendenți direcți doi fii,

respectiv A.P.C. și A.B.Z., care îl înlătură de la moștenire pe

reclamantul-intimat, iar faptul că aceștia nu au solicitat restituirea

imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001

în termen legal nu constituie o împrejurare de natură să-i dea posibilitatea

reclamantului intimat de a obține imobilul revendicat.

Analizând recursul reclamanților în limita criticilor formulate, ce pot

fi

încadrate

în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este fondat, urmând a fi admis, pentru

considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001, persoana îndreptățită va

notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana

juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul

de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 cu trei luni și O.U.G.

nr. 145/2001 cu încă trei luni.

Prima

notificare formulată de mandatarul A.G. în numele reclamantului A.F.K. a fost

depusă prin executor judecătoresc competent la 14 august 2001, în ea fiind

cuprinsă mențiunea că actele doveditoare ale dreptului la moștenire vor fi

depuse în termenul legal.

Notificarea a

fost completată la 4 februarie 2002, prin cererea înregistrată, prin care petentul

a precizat că solicită despăgubiri pentru întreg imobilul, deci și în numele

celorlalți coproprietari și moștenitori ai foștilor coproprietari ai imobilului

preluat abuziv, respectiv pentru numiții B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C., fapt

confirmat de pârât prin considerentele Dispoziției din 17 decembrie 2008 (fila

5 dosar fond).

Așadar, atât

notificarea inițială cât și cererea de completare au fost formulate în termenul

legal, prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Necesitatea

existenței unei împuterniciri din partea fiecărui coproprietar a fost

comunicată mandatarului de către Comisia Județeană abia cu adresa din 25

februarie 2003, (fila 37 dosar), iar împuternicirea celorlalți patru

coproprietari, autentificată, a fost obținută la 24 aprilie 2003, în termenul

legal de depunere a actelor doveditoare prevăzut de art. 23 din Lege.

În cauză sunt

pe deplin aplicabile dispozițiile art. 1546 alin. (2) C. civ., referitoare la

ratificarea expresă a actelor făcute de mandatar în afara puterilor date.

Ratificarea intervenită prin procura autentificată din 24 aprilie 2003

valorează mandat, producând efecte retroactive chiar în ipoteza mandatului

aparent.

Voința

mandanților, rezultată din procurile date dar și din poziția procesuală

manifestată în toate fazele procesuale, a fost aceea de a-l împuternici pe

mandatarul A.G. ca în numele lor și pentru ei să

întreprindă demersurile legale în vederea obținerii de

despăgubiri în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru imobilul preluat

de stat.

Instanța de

apel nu a interpretat coroborat înscrisurile depuse la dosar, făcând aprecieri

cu privire la voința părților doar din perspectiva împuternicirilor date,

omițând însă să analizeze cererea de completare a notificării, formulată în

numele celorlalți patru comoștenitori, depusă și ea în termen legal.

În

același timp, nu poate fi ignorată poziția procesuală a reclamanților care au

susținut constant că intenția comună a fost aceea de a solicita măsuri

reparatorii în numele tuturor, reclamantul A.F.K. neînțelegând să invoce în

favoarea sa dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Pentru

aceste considerente, recursul reclamanților urmează a fi admis, cu consecința

modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului pârâtului și

menținerii sentinței instanței de fond.

Cât

privește recursul pârâtului, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a

fi respins.

Critica

formulată vizează faptul că reclamantul-intimat A.F.K. nu se încadrează în

categoria persoanelor prevăzute la art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001,

în sensul că nu l-ar fi putut moșteni pe defunctul său frate A.P., care avea ca

unici succesori pe fiii săi, A.B.Z. și A.P.C., descendenți de gradul I care nu

au fost în nici un fel înlăturați de la moștenire.

Imobilul

notificat, înscris în C.F. Baia Mare a avut ca proprietari tabulari pe A.E.

căsătorită B.J., A.F.C., A.Z. și A.P.Z. cu tidu de moștenire.

Prin Decizia nr.

849/1975 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Maramureș, în baza

Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român,

întrucât reclamanții aveau domiciliul definitiv în Ungaria la data dobândirii

prin moștenire a imobilului notificat.

Comoștenitorul

A.P.Z. a decedat în 1982, moștenitorii săi legali fiind A.B.Z. și A.P.C.

Cum prin

admiterea recursului reclamanților Înalta Curte a stabilit că aceștia au

formulat notificări în termenul stabilit de lege, alături de

intimatul-reclamant A.F.K., nu se mai poate pune problema aplicabilității

dispozițiilor art. 4 alin. (2) și (3) din Legea 10/2001, respectiv a dreptului

acestuia din urmă de a veni la succesiunea fratelui său, în prezența

moștenitorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul reclamanților B.J., A.Z., A.B.Z. și A.P.C. împotriva Deciziei nr. 233/

A din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Modifică

decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva

sentinței nr. 4365 din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Respinge recursul

pârâtului Primarul Municipiului Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2010.