ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6195/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1092 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureș s-a respins plângerea formulată de T.E. împotriva pârâtului Municipiul Baia Mare prin Primar. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 4900/2005, emisă de Primarul Municipiului Baia Mare s-a respins cererea pentru restituirea în natură sau. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul teren în suprafață de 0,25 ha, situat în Baia Mare, cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri potrivit dispozițiilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele imposibil de restituit în natură, casă de locuit și anexe, care au fost demolate. Î n motivarea cererii privind respingerea celor solicitate, pârâta a învederat că, în anul 1965 T.I. (antecesorul reclamantului T.E.) a cumpărat de la numita D.L. proprietatea faptică a imobilelor casă și teren în suprafață de 4800 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la acea dată. In anul 1966, deoarece D.L. nu era proprietară de C.F.

a imobilelor înstrăinate, numitul T.I. a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu numiții G.S., R.F., T.P., G.V., titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu conform Registrului de reformă agrară, cât și cu vânzătoarea inițială D.L., fiind inserată în contract suprafața de 5400 mp; în anul 1983, la cererea numitului T.I., prin încheierea Notariatului de Stat Baia Mare din 7 februarie s-a dispus deschiderea colii funciare pentru G.S. C.F. 1660, top.2822/103 cu suprafața de 1079 mp, R.F. C.F. 1660, top.2822/104 cu suprafața de 1079 mp, T.P. C.F. 1660, top.2822/105 cu suprafața de 1079 mp și G.V. C.F. 1660, top. 2822/106 cu suprafața de 1079 mp.

S-a constatat că suprafața însumată a celor patru numere top., ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de 0,43 ha. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că, chiar în notificarea formulată de petenți s-a menționat faptul că, inițial antecesorul lor a cumpărat terenul în discuție de la D.L. și că ulterior a fost nevoit să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare pentru același imobil cu numiții G.S., R.F., T.P., G.V., titularii dreptului de proprietate asupra terenului în urma Reformei agrare din anul 1921, T.I. cumpărând astfel de două ori același teren. Față de starea de fapt expusă și argumentele pârâtei în dispoziția emisă, s-a constatat că acestea concordă în parte, singura neconcordanță fiind în privința suprafeței de 2500 mp, pentru care trebuie stabilit dacă i se cuvine sau nu celui care a solicitat-o.

In acest scop, prin adresa nr. 23964/2001, emisă de Primăria Baia Mare s-a precizat că terenul situat în str. , în suprafață de 223 mp a fost expropriat prin Decretul nr. 175/1985, conform procesului-verbal nr. 200/1985 contra sumei de 901 lei. Prin adresa nr. 23641/2001, emisă de Primăria Baia Mare, suprafața de 744 mp, situată la aceeași adresă, a fost expropriată prin Decret nr. 253/1987, iar potrivit procesului-verbal nr. 215/1987 s-a acordat proprietarului o despăgubire în sumă de 1674 lei. Numitul T.I. a recunoscut că pentru casa demolată și suprafața de teren de 335 mp a primit despăgubiri în cuantum de 39000 lei. Oferta Comisiei Locale Baia Mare de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru restituirea prin echivalent a casei situate în Baia Mare, a fost în valoare de 385 000 000 lei, sub formă de titluri de valoare sau acțiuni, sumă ce reprezintă actualizarea celei de 39000 lei primită de către antecesorul reclamantului.

Pentru terenurile expropriate în suprafețe de 744 mp în anul 1987 și 223 mp în anul 1985 s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 1674 lei și respectiv de 901 lei. Petentul nu a solicitat actualizarea acestor sume stabilite cu titlul de despăgubiri ca urmare a exproprierilor, oferta fiind făcută numai pentru actualizarea despăgubirii în sumă de 39000 lei, încasată de antecesorul său. Însumând suprafețele expropriate ale imobilului situat în Baia Mare, s-a ajuns la totalul de 1300 mp (123 mp expropriați în baza Decretului nr. 175/1985, 744 mp prin Decret nr. 253/1987 și 335 mp teren plus casă demolată pentru care s-a făcut oferta despăgubirilor actualizate ). Pentru suprafața de 0,43 ha teren, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Suprafața totală expropriată de la antecesorul reclamantului este de 5600 mp, iar din contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 februarie 1966 rezultă că a cumpărat 5400 mp și nu 68 ari, așa cum a pretins prin cerere. Prin apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul a învederat că antecesorul său T.I. a deținut și folosit suprafața totală de 68 ari (6800 mp), iar în baza legilor fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru 43 ari, rămânând nerestituită suprafața de 25 ari (2500 mp). Prin decizia nr. 96/A din 10 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul T.E.

împotriva sentinței civile nr. 1092 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureș. Instanța de apel a reținut în esență că, reclamantul prin notificarea adresată pârâtului a solicitat restituirea în natură a diferenței de 0,25 ha teren, rezultată dintre suprafața totală pe care a deținut-o antecesorul său de 0,68 ha și cea de 0,43 ha, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 și despăgubiri pentru construcțiile demolate. Notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr. 4900 din 28 octombrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Baia Mare, menținută de către instanța de fond, în sensul celor arătate anterior. Pentru dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, reclamantul a depus trei convenții de vânzare-cumpărare, încheiate sub semnătură privată de către antecesorul său T.I.

Inițial, prin convenția încheiată la 7 noiembrie 1965, T.I. a cumpărat de la vânzătoarea D.L. imobilul situat în Baia Mare, reprezentând grădină în suprafață de 6800 mp. Deoarece D.L. nu era proprietara tabulară a imobilului înstrăinat, antecesorul reclamantului a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu numiții D.L., G.S., R.F., T.P., G.V., având ca obiect imobilul situat la adresa de mai sus, compus din casă cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 5400 mp. Prin încheierea de C.F. nr. 275 din 7 februarie 1983 a Notariatului de Stat Județean Maramureș s-a dispus deschiderea unei coli de carte funciară pentru imobilele primite de ultimii patru vânzători prin Reforma agrară, cu nr. de carte funciară, nr. top.

și suprafață pentru fiecare. Suprafața totală evidențiată în cartea funciară a fost de 4316 mp, iar de la T.I. s-a expropriat în favoarea statului suprafața de 3460 mp, prin Decret nr. 353/1981 suprafața de 223 mp, prin Decret nr .253/1987 - suprafața de 744 mp, precum și suprafața de câte 1079 mp de la T.P. și R.F. Prin hotărârea nr. 1533 din 30 august 2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii fondului funciar Maramureș s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43 ha teren, fiind pus în posesie la 6 02 2002. Față de cele expuse, corect a reținut instanța de fond că pentru suprafața de 0,43 ha teren cumpărat de antecesorul reclamantului de la proprietarii tabulari enunțați, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar și că nu este îndreptățit și la diferența de 0,25 ha teren, deoarece convenția invocată, încheiată la 7 noiembrie 1965 cu numita D.L.

nu a produs efecte translative de proprietate, iar reclamantul nu a dovedit nici preluarea abuzivă a acestei suprafețe de teren de către Statul Român. Susținerea reclamantului referitoare la dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului de 0,25 ha prin declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond, în mod corect a fost înlăturată, în condițiile în care prin înscrisuri s-a dovedit dreptul de proprietate numai pentru 0,43 ha teren. Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamantul T.E., fără a indica în drept niciunul dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ. În esență, susține că, deși a depus în cauză acte ce confirmă exproprierea suprafeței de 5400 mp, în mod nejustificat i s-au restituit 4300 mp, fără acordarea măsurilor reparatorii pentru diferența de 1100 mp.

Mai arată recurentul că își rezervă dreptul de a opta cu privire la amplasamentul terenului, în cazul în care oferta primăriei nu va concorda cu opțiunea sa. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Prin notificarea nr. 115 din 14 februarie 2002, reclamantul a solicitat restituirea în natură a diferenței de 0,25 ha teren, rezultată dintre suprafața de 0,68 ha teren și cea de 0,43 ha teren, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar și despăgubiri pentru construcțiile demolate. Primarul Municipiului Baia Mare prin dispoziția nr. 4900 din 28 octombrie 2005, a respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii privind suprafața de teren de 0,25 ha și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale pentru imobilele imposibil de restituit în natură, casă de locuit și anexe, ce au fost demolate.

Pentru dovedirea dreptului de proprietate s-au invocat trei convenții de vânzare-cumpărare încheiate sub semnătură privată de către antecesorul reclamantului T.I., așa cum corect s-au evidențiat și s-a reținut de către instanțele de fond și de apel. Cu înscrisurile anexate la dosar, reclamantul nu a făcut dovada că este îndreptățit să primească suprafața de teren solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece antecesorul său nu a deținut în proprietate niciodată acest teren. Contractele de vânzare-cumpărare din anii 1965 și 1966, încheiate de către antecesorul recurentului, ambele sub semnătură privată, nu fac sub nicio formă dovada că acesta ar fi cumpărat o suprafață mai mare decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar.

Așa cum s-a statuat prin hotărârea recurată, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar Maramureș, prin hotărârea nr. 10533 din 30 august 2001 a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43 ha teren, fiind și pus în posesie. Convenția încheiată de antecesorul reclamantului cu numita D.L. la 7 noiembrie 1975 nu îndeplinește condițiile cerute de lege, pentru a produce efecte translative de proprietate, astfel că, instanța de apel corect a reținut dreptul acestuia numai pentru terenurile dobândite de la proprietarii tabulari. Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a acestei diferențe de teren a cărei restituire se solicită.

Chiar dacă reclamantul susține că, dreptul de proprietate s-a dovedit prin declarațiile martorilor audiați în cauză, această apărare nu poate fi luată în seamă, în condițiile în care, prin înscrisurile existente s-a dovedit o altă stare de fapt, stare care a fost corect apreciată și reținută de către instanța de apel. Față de cele expuse, critica referitoare la neacordarea diferenței de teren solicitată este neîntemeiată, în condițiile în care nu s-a dovedit dreptul de proprietate și nici preluarea abuzivă. Referitor la aspectul învederat de recurent, vizând dreptul său de a alege între ofertele ce urmează a i se face de către Primăria Municipiului Baia Mare, pe un alt amplasament sau pe vechiul amplasament vizând diferența de teren pretinsă, se reține că este o cerere nouă, care nu poate fi invocată direct în recurs și nici nu poate face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză se reține ca nefondat și urmează a fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.E. împotriva deciziei nr. 96A din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2007.