ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6195/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6195/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 1092 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureș s-a respins

plângerea formulată de T.E. împotriva pârâtului Municipiul Baia Mare prin

Primar.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 4900/2005,

emisă de Primarul Municipiului Baia Mare s-a respins cererea pentru restituirea

în natură sau. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul

teren în suprafață de 0,25 ha, situat în Baia Mare,

cu

motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor

reclamanților.

Prin aceeași

dispoziție s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent, constând în despăgubiri potrivit

dispozițiilor legii speciale privind

regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilele

imposibil de restituit în natură, casă de locuit și anexe, care au fost

demolate.

Î

n motivarea cererii privind respingerea celor

solicitate, pârâta a învederat că, în anul 1965 T.I. (antecesorul reclamantului

T.E.) a cumpărat de la numita D.L. proprietatea faptică a imobilelor casă și

teren în suprafață de 4800 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată, încheiat la acea dată. In anul

1966, deoarece D.L. nu era proprietară de C.F. a imobilelor înstrăinate,

numitul T.I. a încheiat un

nou contract de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată cu numiții G.S., R.F., T.P., G.V., titulari ai dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu conform Registrului de reformă agrară,

cât și cu vânzătoarea inițială D.L., fiind inserată în contract suprafața de

5400 mp; în anul 1983, la cererea numitului T.I., prin încheierea Notariatului

de Stat Baia Mare din 7 februarie s-a dispus deschiderea colii funciare pentru G.S.

C.F. 1660, top.2822/103 cu suprafața de 1079 mp, R.F. C.F. 1660, top.2822/104

cu suprafața de 1079 mp, T.P. C.F. 1660, top.2822/105 cu suprafața de 1079 mp

și G.V. C.F. 1660, top. 2822/106 cu suprafața de 1079 mp.

S-a constatat că

suprafața însumată a celor patru numere top., ce au făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare este de 0,43 ha. Pe de altă parte, s-a avut în vedere că,

chiar în notificarea formulată de petenți s-a menționat faptul

că, inițial antecesorul lor a cumpărat terenul în

discuție de la D.L. și că

ulterior a fost nevoit să încheie un nou

contract de vânzare-cumpărare pentru același imobil cu numiții G.S., R.F., T.P.,

G.V., titularii dreptului de proprietate asupra terenului în urma Reformei

agrare din anul 1921, T.I. cumpărând astfel de două ori același teren.

Față

de starea de fapt expusă și argumentele pârâtei în dispoziția emisă, s-a

constatat că acestea concordă în parte,

singura neconcordanță fiind în privința suprafeței de 2500 mp, pentru care

trebuie stabilit dacă i se cuvine sau nu celui care a solicitat-o.

In acest scop, prin

adresa nr. 23964/2001, emisă de Primăria Baia Mare s-a precizat că terenul

situat în str. , în suprafață de 223 mp a fost expropriat prin Decretul nr.

175/1985, conform procesului-verbal nr. 200/1985 contra sumei de 901 lei.

Prin adresa nr. 23641/2001,

emisă de Primăria Baia Mare, suprafața de 744 mp, situată la aceeași adresă, a

fost expropriată prin Decret nr. 253/1987, iar potrivit procesului-verbal nr. 215/1987

s-a acordat proprietarului o despăgubire în sumă de 1674 lei.

Numitul T.I. a

recunoscut că pentru casa demolată și suprafața de teren de 335 mp a primit

despăgubiri în cuantum de 39000 lei.

Oferta Comisiei

Locale Baia Mare de aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru

restituirea prin echivalent a casei situate în Baia Mare, a fost în

valoare de 385 000 000 lei, sub formă de titluri

de valoare sau acțiuni, sumă ce

reprezintă actualizarea celei de 39000

lei primită de către antecesorul reclamantului.

Pentru

terenurile expropriate în suprafețe de 744 mp în anul 1987 și 223 mp în anul

1985 s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 1674 lei și respectiv de 901

lei.

Petentul nu a

solicitat actualizarea acestor sume stabilite cu titlul de despăgubiri ca

urmare a exproprierilor, oferta fiind făcută numai pentru actualizarea

despăgubirii în sumă de 39000 lei, încasată de antecesorul său.

Însumând suprafețele

expropriate ale imobilului situat în Baia Mare, s-a ajuns la totalul de 1300 mp

(123 mp expropriați în baza Decretului nr. 175/1985, 744 mp prin Decret nr. 253/1987

și 335 mp teren plus casă demolată pentru care s-a făcut oferta despăgubirilor

actualizate ).

Pentru

suprafața de 0,43 ha teren, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Suprafața totală

expropriată de la antecesorul reclamantului este de 5600 mp, iar din contractul

de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 februarie 1966 rezultă că a cumpărat 5400

mp și nu 68 ari, așa cum a pretins prin cerere.

Prin apelul declarat

împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul a învederat că antecesorul

său T.I. a deținut și folosit suprafața totală de

68 ari (6800 mp), iar în baza legilor fondului funciar i s-a

reconstituit dreptul de

proprietate numai pentru 43 ari, rămânând

nerestituită suprafața de 25 ari (2500 mp).

Prin decizia nr. 96/A

din 10 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantul T.E. împotriva sentinței civile nr. 1092 din 13 octombrie

2006 a Tribunalului Maramureș.

Instanța de apel a

reținut în esență că, reclamantul prin notificarea adresată pârâtului a

solicitat restituirea în natură a diferenței de 0,25 ha teren, rezultată dintre

suprafața totală pe care a deținut-o antecesorul său de 0,68 ha și cea de 0,43

ha, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii

nr. 18/1991 și despăgubiri pentru construcțiile demolate.

Notificarea a fost

soluționată prin dispoziția nr. 4900 din 28 octombrie 2005, emisă de Primarul

Municipiului Baia Mare, menținută de către instanța de fond, în sensul celor

arătate anterior.

Pentru dovedirea

dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, reclamantul a depus trei

convenții de vânzare-cumpărare, încheiate sub semnătură privată de către

antecesorul său T.I.

Inițial, prin

convenția încheiată la 7 noiembrie 1965, T.I. a cumpărat de la vânzătoarea D.L.

imobilul situat în Baia Mare,

reprezentând

grădină în suprafață de 6800 mp.

Deoarece D.L. nu era

proprietara tabulară a imobilului înstrăinat,

antecesorul

reclamantului a încheiat un nou contract de vânzare-cumpărare sub

semnătură

privată cu numiții D.L., G.S., R.F., T.P., G.V., având ca obiect imobilul

situat la adresa de mai

sus, compus din

casă cu anexe gospodărești și teren în suprafață de 5400 mp.

Prin încheierea de C.F.

nr. 275 din 7 februarie 1983 a Notariatului de Stat Județean Maramureș s-a

dispus deschiderea unei coli de carte funciară pentru imobilele primite de

ultimii patru vânzători prin Reforma agrară, cu nr. de carte funciară, nr. top.

și suprafață pentru fiecare.

Suprafața totală

evidențiată în cartea funciară a fost de 4316 mp, iar de la

T.I. s-a expropriat în favoarea statului

suprafața de 3460 mp, prin Decret

nr. 353/1981 suprafața de 223 mp, prin

Decret nr .253/1987 - suprafața de 744 mp, precum și suprafața de câte 1079 mp

de la T.P. și R.F.

Prin hotărârea nr. 1533

din 30 august 2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii fondului funciar

Maramureș s-a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43

ha teren, fiind pus în posesie la 6 02 2002.

Față

de cele expuse, corect a reținut instanța de fond că pentru suprafața de

0,43 ha teren cumpărat de antecesorul

reclamantului de la proprietarii tabulari

enunțați,

i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar

și

că nu este îndreptățit și la diferența de 0,25 ha teren, deoarece convenția

invocată, încheiată la 7 noiembrie 1965 cu numita D.L. nu a produs efecte

translative de proprietate, iar reclamantul nu a dovedit nici preluarea abuzivă

a acestei suprafețe de teren de către Statul Român.

Susținerea

reclamantului referitoare la dovedirea dreptului de proprietate asupra

terenului de 0,25 ha prin declarațiile martorilor audiați de către instanța de

fond, în mod corect a fost înlăturată, în condițiile în care prin înscrisuri

s-a dovedit dreptul de proprietate numai pentru 0,43 ha teren.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, a declarat recurs reclamantul T.E., fără a indica în drept

niciunul dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ.

În esență, susține

că, deși a depus în cauză acte ce confirmă exproprierea suprafeței de 5400 mp,

în mod nejustificat i s-au restituit 4300 mp, fără

acordarea măsurilor reparatorii pentru diferența de 1100 mp.

Mai arată recurentul

că își rezervă dreptul de a opta cu privire la amplasamentul terenului, în

cazul în care oferta primăriei nu va concorda cu opțiunea sa.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prin notificarea nr. 115

din 14 februarie 2002, reclamantul a solicitat restituirea în natură a

diferenței de 0,25 ha teren, rezultată dintre suprafața de 0,68 ha teren și cea

de 0,43 ha teren, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza

legii fondului funciar și despăgubiri pentru construcțiile demolate.

Primarul

Municipiului Baia Mare prin dispoziția nr. 4900 din 28 octombrie 2005, a

respins cererea reclamantului pentru

restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii privind suprafața de

teren de 0,25 ha și a propus acordarea de

măsuri

reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile

legii

speciale pentru imobilele imposibil de restituit în natură, casă de locuit și

anexe, ce au fost demolate.

Pentru dovedirea

dreptului de proprietate s-au invocat trei convenții de vânzare-cumpărare

încheiate sub semnătură privată de către antecesorul reclamantului T.I., așa

cum corect s-au evidențiat și s-a reținut de către instanțele de fond și de

apel.

Cu înscrisurile

anexate la dosar, reclamantul nu a făcut dovada că este

îndreptățit să primească suprafața de teren solicitată în temeiul Legii

nr. 10/2001,

deoarece antecesorul său nu a deținut în proprietate

niciodată acest teren.

Contractele de

vânzare-cumpărare din anii 1965 și 1966, încheiate de către antecesorul recurentului,

ambele sub semnătură privată, nu fac sub nicio formă dovada că acesta ar fi

cumpărat o suprafață mai mare decât cea pentru care i s-a reconstituit dreptul

de proprietate în baza legii fondului funciar.

Așa cum s-a statuat

prin hotărârea recurată, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii fondului

funciar Maramureș, prin hotărârea nr. 10533 din 30 august 2001 a reconstituit

dreptul de proprietate al reclamantului pentru 0,43 ha teren, fiind și pus în

posesie.

Convenția încheiată

de antecesorul reclamantului cu numita D.L. la 7 noiembrie 1975 nu îndeplinește

condițiile cerute de lege, pentru a produce efecte translative de proprietate,

astfel că, instanța de apel corect a reținut dreptul acestuia numai pentru

terenurile dobândite de la proprietarii tabulari.

Mai mult decât atât,

nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a acestei diferențe

de teren a cărei restituire se solicită.

Chiar dacă

reclamantul susține că, dreptul de proprietate s-a dovedit prin declarațiile

martorilor audiați în cauză, această apărare nu poate fi luată în seamă, în

condițiile în care, prin înscrisurile existente s-a dovedit o altă stare de

fapt, stare care a fost corect apreciată și reținută de către instanța de apel.

Față de cele expuse,

critica referitoare la neacordarea diferenței de teren solicitată este

neîntemeiată, în condițiile în care nu s-a dovedit dreptul de proprietate și

nici preluarea abuzivă.

Referitor la aspectul

învederat de recurent, vizând dreptul său de a alege între ofertele ce urmează

a i se face de către Primăria Municipiului Baia Mare, pe un alt amplasament sau

pe vechiul amplasament vizând diferența de teren pretinsă, se reține că este o

cerere nouă, care nu poate fi invocată direct în recurs și nici nu poate face

obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

Drept

urmare, în raport de considerentele expuse, recursul declarat în cauză

se reține ca nefondat și urmează a fi respins

în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.E. împotriva deciziei nr. 96A

din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

I

revocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2007.