ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1191/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1191/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1656 din 23

octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș au fost respinse excepțiile

lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes și a

autorității de lucru judecat invocate de pârâtul C.I., a fost admisă în parte

acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta A.S. Baia Mare în

contradictoriu cu pârâții C.I. și C.M., L. (C.) C.L., B.G.L., L.A. și

intervenienții forțați Consiliul Județean Maramureș, prin președinte și

Municipiul Baia Mare, reprezentat prin primar, a fost admisă în parte cererea

de intervenție în interes propriu formulată de Municipiul Baia Mare, prin primar

și în consecință s-a constatat că Statul român a devenit proprietar asupra

terenului în suprafață de 1040 mp înscris în C.F. Baia Mare ca efect al

exproprierilor efectuate prin Decretele Consiliului de Stat nr. 22/1973 și

205/1974, s-a constatat nulitatea absolută a Certificatului de Moștenitor

suplimentar din 2005 eliberat de B.N.P., B.M.V., în succesiunea defunctului C.G.

decedat și a Certificatului de Moștenitor suplimentar din 2005 eliberat de

B.N.P., B.M.V. în succesiunea defunctului C.I. decedat, cu privire la suprafața

de 1.040 mp înscrisă în C.F. Baia Mare, s-a constatat nulitatea absolută a

Certificatului de Moștenitor suplimentar din 09 februarie 2010 emis de B.N.P.,

S.A. în succesiunea defunctei C.I. decedată și a Certificatului de Moștenitor din

22 februarie 2010 emis de B.N.P., B.M.V. în succesiunea defunctei C.M. decedată,

cu privire la aceiași suprafață de 1.040 mp înscrisă în C.F. Baia Mare,

provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia Mare, s-a dispus radierea înscrierilor

efectuate în C.F. Baia Mare coala B, pozițiile B10, 11, 12 și B13 în favoarea

pârâților C.G., C.I., C.I., C.M. și C.I., s-a dispus radierea înscrierilor

efectuate în C.F. Baia Mare provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia

Mare, în favoarea pârâților C.I., L. (C.) C.L. și B.G.L., cu privire la

topograficul X, s-a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Baia Mare,

provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Baia Mare, în favoarea pârâților C.I.,

L.C.L. și B.G.L., cu privire la topograficul X.

Au fost respinse

celelalte cereri ale reclamantei A.S. Baia Mare și ale intervenientului

Municipiul Baia Mare, prin primar, iar pârâții C.I., C.M., L.C.L., L.A. au fost

obligați la plata către reclamanta A.S. Baia Mare a sumei de 14.383 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând cu

prioritate excepțiile invocate, tribunalul a reținut că A.S. este o asociație

non profit, înființată în baza O.G. nr. 26/2000, conform actului constitutiv

atestat sub nr. 70 din 22 aprilie 2010 și a Statutului autentificat sub nr. 71

din 22 aprilie 2010, acte care fac parte integrantă din Încheierea civilă nr.

4279 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 4963/182/2010.

Potrivit Statutului

de organizare și funcționare a Asociației obiectul de activitate îl constituie

„apărarea demnității, drepturilor și intereselor membrilor celor două profesii

(medici stomatologi și tehnicieni dentari) în fața rigorilor legii, atât prin

informarea asupra legislației referitoare la practica medicală și asistență

medicală, cât și prin asistența juridică; apărarea intereselor membrilor medici

stomatologi și tehnicieni dentari în fața instituțiilor publice și a altor

terțe persoane (…)”.

Reclamanta a acționat

în conformitate cu statutul său, cu respectarea dispozițiilor legale. Interesul

reclamantei în promovarea acțiunii derivă din faptul că membrii asociației

reclamante nu pot să-și exercite un drept pe care legea i l-a acordat,

respectiv să cumpere spațiile în care își desfășoară activitatea, potrivit O.G.

nr. 68/2008, atâta timp cât nu a operat un transfer al dreptului de proprietate

în condițiile impuse de regimul de carte funciară, respectiv cât timp Județul

Maramureș nu poate dovedi dreptul său de proprietate asupra imobilului care

cuprinde spațiile deținute de reclamanți în urma concesionării lor de la

Consiliul Județean.

Instanța nu a reținut

incidența excepției autoritatea de lucru judecat deoarece în cauză nu există

identitate de obiect, cauză și părți, așa cum cer prevederile art. 1201 C. civ.

În primul dosar, soluționat prin sentința civilă nr. 6225 din 13 decembrie 2007,

reclamant era Județul Maramureș reprezentat de Consiliul Județean Maramureș

prin președinte, iar pârâți erau C.M., C.I., C.I., Primăria Municipiului Baia

Mare, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, iar în dosarul de

față, reclamanta este A.S., care nu a fost parte în primul dosar, pârâți sunt C.I.,

C.M., L.C.L., B.G.C., L.A., iar intervenienți forțați, alături de reclamantă

sunt Județul Maramureș, prin Consiliul Județean, reprezentat de președinte și

Municipiul Baia Mare, reprezentat de primar, în cel de-al doilea proces altele

sunt părțile decât în primul dosar și alta este poziția procesuală a unora

dintre părțile din primul dosar.

Obiectul primului

proces, din Dosarul nr. 3880/182/2007 era de „a se constata dreptul de

proprietate al Județului Maramureș asupra imobilului P+4 situat în Baia Mare și

a se dispune înscrierea in C.F. a dreptului de proprietate al Județului

Maramureș, iar în prezentul dosar reclamanta a cerut constatarea dreptului de

proprietate al Statului pe o suprafață de teren de 1.040 mp, radierea unor

înscrieri din C.F., constatarea nulității absolute a unor certificate de

moștenitor, dezmembrarea unor suprafețe de teren și înscrierea în C.F. a

dreptului de proprietate în favoarea Județului și, respectiv, a Municipiului

Baia Mare, fiind evidentă diferența dintre obiectele celor două procese.

Cauza, respectiv

temeiul juridic al celor două dosare este diferită. În primul dosar s-a cerut

doar constatarea dreptului de proprietate asupra construcției, bloc de P+4E, în

baza art. 111 C. proc. civ., iar în prezentul dosar, acțiunea oblică a

reclamantei are ca temei de drept art. 974 C. civ., art. 111 C. proc. civ., art.

85 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 și prevederile Legii nr. 7/1996 pentru

operațiunile de radiere și respectiv înscrierea în cartea funciară.

Cadrul procesual al

cauzei a fost stabilit în primul ciclu procesual, în Decizia civilă nr. 13/F/2012

pronunțată de Curtea de Apel Cluj în regulator de competență statuându-se și

asupra naturii juridice a cauzei cât și asupra părților, Municipiul Baia Mare,

prin primar având calitatea de intervenient.

Asupra cauzei pe

fond, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei și cererea de intervenție

sunt, în parte, întemeiate.

Astfel tribunalul a

reținut că reclamanta este o asociație non profit, constituită în baza O.G. nr.

26/2000 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, prin

Încheierea civilă nr. 4279/2010 pronunțată în Dosarul nr. 4963/182/2010 al

Judecătoriei Baia Mare.

Membrii acestei

organizații sunt medici stomatologi și tehnicieni dentari care își desfășoară

activitatea în cabinete stomatologice amenajate în blocul situat în Baia Mare,

cunoscut ca „Policlinica S.”, pe terenul înscris în C.F. Baia Mare, în

suprafață de 1040 mp

În C.F., proprietari

pe teren figurează pârâții C.M. și C.I., ca moștenitori ai lui C.I., în

calitate de soție supraviețuitoare și respectiv nepot de frate și Chira

Iuliana, fiica, decedată, la moștenirea cărei vin pârâtele L.C.L., B.G.C. și L.A.

în calitate de fiice. Intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în

baza certificatelor de moștenitor suplimentare din 2005 și respectiv din 2010

eliberate de B.N.P., B.M.V., așa cum rezultă din C.F. precum și din C.F. Baia

Mare, provenit din conversia de pe hârtie a C.F.

Se reține însă

că, terenul în suprafață totală de 9.971 mp, a fost expropriat prin 4 decrete

de expropriere de la moștenitorii proprietarului tabular inițial, C.G.,

respectiv C.I. și C.I., astfel: prin Decretul nr. 724/1966 și Decretul nr. 411/1969

a fost expropriată suprafața de 3.342 mp; prin Decretul nr. 22/1973 a fost

expropriată suprafața de 2.973 mp; prin Decretul nr. 205/1974 a fost expropriată

suprafața de 3.656 mp, cu excepția primei exproprieri, efectuată prin Decretul nr.

724/1966 și Decretul nr. 411/1969, care s-a înscris în cartea funciară,

celelalte exproprieri nu au fost operate în C.F., astfel că deși Statul român a

preluat în proprietate terenul și a dispus de el, nu și-a intabulat dreptul

astfel obținut. Transferul dreptului de proprietate operează însă, în caz de

expropriere, chiar dacă nu a fost înscris în cartea funciară, dreptul de

proprietate devenind opozabil față de terți și fără această înscriere, potrivit

art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938, text preluat și în art. 26 alin. (2)

Legea nr. 7/1966. Titularul nu va putea însă dispune de el prin cartea funciară

decât după ce s-a făcut înscrierea.

Terenurile

expropriate au fost date în administrarea Municipiului Baia mare respectiv a

T.C. Maramureș, aflat la acea dată în subordinea Consiliului Popular al

Județului Maramureș, în scopul construirii unui bloc de locuințe pentru

muncitorii trustului de construcții, bloc care s-a și construit pe terenul respectiv

situat pe str. H. și s-a data în folosința angajaților nefamiliști ai

trustului, dar nici construcția nu a fost trecută în cartea funciară.

În urma demersurilor

întreprinse de D.S.J. Maramureș pentru obținerea unui spațiu necesar amenajării

unei policlinici stomatologice (adresa din 24 mai 1986 a Trustului de

antrepriză generală de construcții montaj Maramureș - Baia Mare), forurile

competente în acea vreme, au decis transmiterea dreptului de administrare operativă

a T.C. Maramureș în administrarea directă a D.S.J. Maramureș, potrivit Deciziei

nr. 353 din 2 iunie 1986 a Consiliului Popular al județului Maramureș. De la

acea dată, în blocul de pe str. H. și-a desfășurat activitatea P.S. Baia Mare.

În baza H.G. nr. 867/2002

privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din

administrarea M.S.F. în domeniul public al județelor și în administrarea

consiliilor județene respective, în anul 2003, s-a semnat Protocolul de

predare-preluare a imobilelor în care se desfășoară activități medicale, de către

D.S.P. prin Spitalul de urgență Baia Mare (în alcătuirea căruia se găsea și P.S.),

și de către Consiliul județean Maramureș, act ce s-a încheiat la data de 6

martie 2003. Imobilele care se găseau în folosința unității sanitare - Spitalul

de urgență Baia Mare au trecut din domeniul privat al statului și din

administrarea M.S.F. în domeniul public al Județului Maramureș și în

administrarea Consiliului Județean Maramureș. După această dată medicii

stomatologi și tehnicieni dentari care își desfășurau activitatea în cabinetele

amenajate în acest bloc, au încheiat contracte de concesiune cu Județul

Maramureș prin Consiliul Județean pentru care plătesc redevența de 33

euro/mp/an.

După apariția O.U.G. nr.

110/2005, aprobată prin Legea nr. 236/2006, medicii stomatologi și-au exprimat

dorința de a cumpăra spațiile unde își desfășurau activitatea, sens în care

s-au adresat Consiliului Județean, care, cu adresa din 21 iulie 2006 le-a

comunicat faptul că s-a aprobat lista cu spațiile cu destinație medicală și a

celor în care se desfășoară activități conexe actului medical, ce urmează a fi

vândute, și îndemna pe cei interesați să depună cereri până la data de 31

august 2006. Problema însă nu a fost rezolvată.

La apariția O.G. nr. 68/2008

referitoare la vânzarea spațiilor cu destinație medicală, medicii stomatologi

și-au manifestat din nou intenția de a cumpăra aceste spații, dar s-au lovit de

refuzul Consiliului Județean, care nu putea vinde ceea ce nu avea în

proprietate, întrucât situația juridică a imobilelor nu era reglementată.

Este adevărat că în

anul 2007 Consiliul Județean a promovat o acțiune înregistrată sub Dosar nr. 3880/182/2007

la Judecătoria Baia Mare, acțiune care a fost însă respinsă întrucât a fost

greșit formulată și greșit îndreptată (sentința civilă nr. 6225 din 13

decembrie 2007). În cadrul acestui proces s-a întocmit și s-a depus la dosar,

un plan de amplasament și delimitare vizat de O.C.P.I. Maramureș din 25 mai 2007

care a dezmembrat în două nr. top noi, respectiv în suprafață de 489 mp,

aferent construcției, proprietatea Județului Maramureș și cu suprafața de 551

mp, proprietatea Municipiului Baia Mare.

În speranța notării

în CF pe cale administrativă Primăria Municipiului Baia Mare a eliberat o

adeverință din 24 august 2007 din care rezultă că pe nr. top nou X, există

construit un bloc P+4 - S., proprietatea Județului Maramureș.

Pârâții, moștenitorii

persoanelor expropriate, s-au adresat în contextul legilor speciale de

retrocedare pentru a obține terenul din litigiu și pârâtului C.I. i s-a

reconstituit dreptul de proprietare prin Titlu de proprietate nr. 10492/2008 și,

prin Dispoziția nr. 2231/2005, pârâtelor C.C. și B.G. li s-au acordat măsuri

reparatorii prin echivalent, în temeiul Legii nr. 10/2001. Cu toate că au

beneficiat de dispozițiile legilor reparatorii speciale, pârâții (profitând de

faptul că în C.F. au rămași înscriși autorii lor) au dezbătut și succesiunea în

contextul dreptului comun intabulându-și dreptul de proprietate în C.F., pe

întreg terenul, nu numai pe partea neafectată de construcții.

În aceste condiții, potrivit

art. 974 C. civ. (vechi), reclamanta avea îndreptățirea de a supune atenției

instanței legalitatea dezbaterii succesorale efectuate de pârâți și a

intabulării făcute de aceștia. Dezbaterea succesorală și intabulările făcute de

pârâți prin succesiune dezbătută notarial după expropriere și după obținerea

titlurilor în baza Legii nr. 18/1991, republicată și a Legii nr. 10/2001,

republicată au fost apreciate ca fiind lovite de nulitate absolută.

În consecință atât

acțiunea reclamantei, cât și cererea de intervenție, au fost admise, în parte,

cu consecința constatării nulității absolute a certificatelor de moștenitor și

a înscrierii dreptului de proprietate al pârâților.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ. pârâții C., L., L. au fost obligați la plata către reclamanta A.S.

Baia Mare a sumei de 14.383 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând

taxă judiciară de timbru și parțial onorariu avocațial raportat la proporția

capetelor de cerere admise și în considerarea dispozițiilor art. 276 C. proc.

civ.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanta A.S. Baia Mare, intervenienții Municipiul

Baia Mare, Consiliul Județean Maramureș, pârâții C.I., L.C.L., B.G.L., L.A.

Prin Decizia civilă nr.

1228/A

din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă,

a admis, în parte,

apelul declarat de reclamanta A.S. Baia Mare, a admis, în parte, apelul

declarat de intervenientul forțat Județul Maramureș, prin Consiliul Județean,

reprezentat de primar; a admis apelul declarat de intervenientul forțat

Municipiul Baia Mare, prin primar împotriva sentinței civile nr. 656 din 23

octombrie 2013, pe care a schimbat-o în parte și în consecință:

A dispus dezmembrarea

parcelei înscrisă în C.F. Baia Mare după cum urmează:

- parcela în

suprafață de 489.

- parcela în

suprafață de 551 mp.

S-a constat că pe

parcelă există edificată o construcție P+4E și a dispus intabularea dreptului

de proprietate asupra parcelei, teren în suprafață de 489 mp și construcție

P+4E în favoarea Județului Maramureș, cu titlu drept construcție și drept lege.

A admis cererea de

intervenție în întregime și a dispus intabularea dreptului de proprietate în C.F.

Baia Mare, parcela, în suprafață de 1.603 mp, în favoarea Municipiului Baia

Mare cu titlu de expropriere.

A dispus intabularea

dreptului de proprietate asupra parcelei, teren în suprafață de 191 mp,

înscrisă în C.F. Baia Mare, în favoarea Municipiului Baia Mare, cu titlu de

expropriere.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse

apelurile declarate de pârâții C.I., L.C.L., B.G.L. și L.A. împotriva aceleiași

sentințe, precum și apelul declarat de pârâtul C.I., împotriva încheierii

civile din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în Dosar nr. 3439/100/2012,

pe care o menține.

Pârâții C.I., L.C.L.,

B.G.L. și L.A. au fost obligați, fiecare, să-i plătească reclamantei A.S. Baia

Mare suma de 2.032,72 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă

judiciară de timbru și onorariu avocațial.

A obligat pârâtul C.I.

să plătească expertului Z.I. suma de 137,5 lei, iar pârâtele L.C.L., B.G.L. și L.A.

au fost obligate, fiecare, să plătească expertului Z.I. câte 637,5 lei

reprezentând onorariu expert datorat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele considerente:

Pârâții C.I. și L.C.L.,

B.G.L. și L.A. au criticat în apel modul de soluționare a excepțiilor lipsei

calității procesuale active a reclamantei, lipsei interesului reclamantei în

promovarea acțiunii și a autorității de lucru judecat, iar reclamanta și

intervenienții au criticat fondul soluționării cauzei.

Soluționând cu

precădere excepțiile invocate, s-a avut în vedere instituția privind capacitatea

de exercițiu a persoanei juridice constă în aptitudinea subiectului colectiv de

drept civil de a dobândi și a exercita drepturi subiective civile și de a-și

asuma și îndeplini obligațiile civile, prin încheierea de acte juridice civile,

de către organele sale de conducere. Actele juridice se încheie de persoana juridică

în limitele puterii conferite de statutul acesteia.

În cazul de față,

curtea a constatat că reclamanta este organizată ca o asociație non profit,

înființată în baza O.U.G. nr. 26/2000, prin Încheierea civilă nr. 4279 din 28

aprilie 2010, pronunțată în Dosar nr. 4963/182/2010 de către Judecătoria

Baia-Mare. Potrivit statutului A.S. Baia Mare, această asociație are mai multe

obiective printre care și acela al apărării intereselor membrilor asociației în

fața instituțiilor publice și a terțelor persoane.

Prin demersul

judiciar inițiat de reclamantă, o acțiune oblică prin care se urmărește

evidențierea în cartea funciară a imobilului teren și construcția în care sunt

cabinetele medicale, se apără drepturile și interesele membrilor asociației

stipulate în O.U.G. nr. 68/2008. În baza acestui act normativ medicii, medicii

dentiști, dentiștii, biologii, biochimiștii, fizicienii, tehnicienii dentari și

celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfășoară activități

conexe actului medical și care dețin în mod legal spațiul respectiv, precum și

persoanele juridice care, deținând în mod legal spațiul, au ca obiect unic de

activitate furnizarea serviciilor medicale au dreptul de a cumpăra cabinete

medicale, precum și a spațiile în care se desfășoară activități conexe actului

medical. Așadar, demersul reclamantei nu depășește scopul înființării ei, ci a

acționat în limitele acordate prin statutul de funcționare în promovarea

acestei acțiuni și în consecință în mod corect instanța de fond respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei.

În privința excepției

vizând lipsa interesului în promovarea acestei acțiuni, s-a avut în vedere că prin

interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare

acțiunea, ori în prezenta cauză, interesul este legitim, juridic, născut și

actual, personal și direct al membrilor asociației non profit și decurge din

dispozițiile art. 1 și 3 ale O.U.G. nr. 68/2008, circumstanțe în raport cu care

s-a apreciat că, în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei de

interes, deoarece prin acțiunea promovată reclamanta apăra drepturile membrilor

săi stipulate într-un act normativ.

În ceea ce privește

excepția autorității de lucru judecat, această excepție a fost corect respinsă

de către prima instanță în raport de art. 1201 C. civ. A-a arătat că în Dosarul

nr. 3880/182/2007 a fost respinsă acțiunea civilă promovată de către Județul

Maramureș în contradictoriu cu Municipiul Baia-Mare și C.I., prin sentința

civilă nr. 6225 din 13 decembrie 2007, însă curtea a constat că instanța a

respins acțiunea pentru că nu a fost constituit cadrul procesual corect și nu

au fost împrocesuați toți proprietarii tabulari deci nu s-a dezbătut fondul

cauzei. Apoi, cum corect a statuat și prima instanță, nu există nici identitate

de părți și nici identitate de obiect și cauză între cele două litigii.

Referitor la

susținerea pârâtelor L.C.L., B.G.L. și L.A. referitoare la excepția

inadmisibilității acțiunii decurgând din faptul că acțiunea reclamantei nu este

o acțiune în realizare, nici în constituire de drepturi, Curtea a constatat că

în mod corect tribunalul a calificat acțiunea ca fiind în realizare deoarece

reclamanta printr-o acțiune oblică a cerut clarificarea situației tabulare a

unui bun aparținând Județului Maramureș și a solicitat constatarea nulității

absolute a unor certificate de moștenitor care încălcau dispozițiile legale și

s-a dispus intabularea terenurilor expropriate în favoarea județului Maramureș

și a intervenientului Municipiului Baia-Mare.

În ceea ce privește

fondul cauzei pârâtele L.C.L., B.G.L. și L.A. au considerat că au fost

încălcate dispozițiile art. 44 alin. (2) Constituție, însă critica s-a apreciat

că nu este fondată. Pârâților li s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul

expropriat de la antecesorii lor, împrejurare necontestată de aceștia.

Decretele de

expropriere nu au fost abrogate, cum susțin apelanții, ci au fost aplicate și

au produs efecte. Chiar dacă nu s-a dispus intabularea dreptului de proprietate

al Statului la data exproprierii terenului s-a transferat dreptul de

proprietate în favoarea statului potrivit art. 26 Decretul-Lege nr. 115/1938,

iar pârâții cunoșteau acest lucru, mai mult după 1990 au beneficiat pentru

terenul expropriat de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr.

10/2001.

În privința apelului

declarat de pârâtul C.I. și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială,

verificând încheierea civilă din 10 decembrie 2013 prin prisma dispozițiilor art.

292 alin. (2) C. proc. civ., întrucât apelul nu a fost motivat, curtea a constat

că dispozițiile art. 281 C. proc. civ. au fost corect aplicate motiv pentru

care s-a respins, ca nefundat, apelul împotriva acestei încheieri.

Apelurile declarate

de către reclamanta A.S. Baia Mare și intervenienții Județul Maramureș și

Municipiul Baia Mare au fost apreciate fondate, în parte, reținându-se următoarele

considerente:

Reclamanta și

intervenienții au solicitat intabularea în baza planului de amplasament vizat

de O.C.P.I. Maramureș, însă curtea a constatat că în cauză nu s-a efectuat o

expertiză topografică judiciară care să verifice dacă terenurile expropriate de

la antecesorii pârâților C.I. și L.C.L., B.G.L. și L.A. se suprapun cu terenul

pe care este edificată policlinica stomatologică, această critică fiind

formulată și de către pârâții C.I., L.C.L., B.G.L. și L.A.. Astfel, în apel în

temeiul art. 292 C. proc. civ. instanța a dispus suplimentarea probațiunii și

efectuarea unei expertize topografice pentru a verifica cu certitudine dacă

terenul evidențiat în certificatele de moștenitor a căror nulitate s-a

solicitat se suprapune pe terenul cere a fost expropriat de la antecesorii

pârâților.

În raportul de

expertiză efectuat de expert Z.I. s-a arătat că pârâții C.I., L.C.L., B.G.L. și

L.A. sunt proprietarii tabulari ai parcelelor înscrise în C.F. Baia Mare,

dobândite prin succesiune, în suprafață de 1.040 mp, în suprafață de 1.603 mp

și în suprafață de 191 mp, iar aceste parcele topografice au fost convertite în

următoarele coli funciare: în C.F. (este menționat C.F. dintr-o eroare

materială). S-a constat de către expert că imobilul bloc P+4 situat în Baia

Mare, este edificat pe suprafața de teren de 489 mp, parte din suprafața de 1.040

mp din parcela cu nr. top 1605/44/1 menționată și în planul de amplasament

vizat de O.C.P.I. Ca urmare a corelării planurilor de situație a anexelor la

Decretele de expropriere nr. 22/1973 și nr. 205/1974 cu harta de CF, a rezultat

planul de amplasament menționat în Anexa 1 a raportului de expertiză.

Prin Decretul nr. 205/1974

s-a expropriat suprafața de 3.565 mp, în care a fost inclusă și parcela în

suprafață de 1040 mp pe care este amplasat blocul P+4 situat în Baia Mare.

Terenul de 3.656 mp a fost expropriat cu scopul construirii unui cămin și a

unei cantine pentru muncitorii Trustului de construcții Maramureș, terenul

trecând în proprietatea statului. Parcelele în suprafață totală de 1.794 mp au

fost expropriate în baza Decretului nr. 22/1973, conturat în verde pe planul de

situație, iar în Anexa la Decretul nr. 22/1973 sunt menționați la poziția 1 și

2 C.I. și C.I. cu suprafața de 2.973 mp Instanța de apel a avut în vedere că, prin

raportul de expertiză a fost clarificat faptul că terenurile identificate

parcelele în suprafață de 1.040 mp și parcela în suprafață totală de 1.794 mp

au fost expropriate de la antecesorii pârâților.

Potrivit

dispozițiilor art. 26 din Decretul - Lege nr. 115/1938 drepturile reale se vor

dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauza de moarte, accesiune,

vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin

carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. Din aceste dispoziții legale

rezultă că dreptul de proprietate se dobândește prin expropriere, chiar dacă nu

s-a dispus înscrierea în cartea funciară. Prin urmare, după exproprierea

terenului în litigiu pârâții nu aveau dreptul să invoce situația de carte

funciară pentru a obține suplimentarea certificatelor de moștenitor.

Exproprierea

terenului a operat înainte de anul 1989 și nu a făcut parte din masa

succesorală a antecesorilor pârâților deoarece la decesul acestora terenurile

în litigiu nu se aflau în patrimoniul defuncților fiind expropriate și în mod

corect tribunalul a constatat nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor

obținute în 2005. De fapt, aceste certificate de moștenitor au fost obținute

după ce pârâții au formulat cereri în baza legilor speciale de reparație,

respectiv Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001, cereri care au fost admise și

în favoarea pârâților au fost stabilite și măsuri reparatorii în natură sau în

echivalent pentru terenurile expropriate.

Prin urmare, având în

vedere probatoriul administrat la fond și în apel, s-a constată că terenul în

suprafață de 1.040 mp înscris inițial în C.F. Baia Mare și ulterior în C.F. a

fost expropriat în baza Decretului nr. 205/1974 și pe această parcelă este

amplasat blocul P+4, situat pe str. X. După cum rezultă din probele

administrate, pe terenul în suprafață de 489 mp s-a edificat un bloc de

locuințe pentru muncitorii Trustului de construcții, însă această construcție

nu a fost intabulată în cartea funciară.

Ulterior, în urma

demersurilor întreprinse de D.S.J. Maramureș s-a decis transmiterea dreptului

de administrare operativă de la Trustul de construcții Maramureș asupra

blocului de locuințe în favoarea D.S.J. Maramureș pentru amenajarea unei

policlinici stomatologice, după cum rezultă și din Decizia nr. 353 din 2 iunie 1986

a Consiliului Popular al județului Maramureș și de la acea dată în construcția

respectivă și-a desfășurat activitatea P.S. Baia Mare.

Acest imobil a trecut

din proprietatea privată a statului în domeniul public al județului și

administrarea consiliului județean în anul 2003 iar ulterior, imobilul teren și

clădirea P+4E S. Baia Mare a trecut din domeniul public al județului în

domeniul privat al Județului Maramureș în baza Hotărârii nr. 67/2004, hotărâre

care a fost modificată prin Hotărârea nr. 101 din 16 decembrie 2004. Din

raportul de expertiză a rezultat că pe parcela există construit un bloc P+4 -

S,, proprietatea Județului Maramureș împrejurare confirmată și de adeverința

din 24 august 2007 emisă de Primăria Municipiului Baia Mare.

Apelanții A.S. Baia

Mare și Județul Maramureș au solicitat ca să fie intabulate parcela în

suprafață de 489 mp în favoarea Județului Maramureș, iar parcela în suprafață

de 551 mp în favoarea Municipiului Baia-Mare. Curtea a constatat că apelanții A.S.

Baia Mare și Județul Maramureș justifică interes juridic doar pentru

intabularea terenului și a construcției edificate pe parcela în suprafață de

489 mp deoarece pe acest imobil apelantul Județul Maramureș este proprietar,

iar reclamanta justifică interes pentru intabularea acestei parcele deoarece

numai ulterior clarificării situației juridice a imobilului se poate ca

spațiile în care își desfășoară activitatea medicală membrii asociației

reclamante să fie cumpărate, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 68/2008.

În ceea ce privește

parcela în suprafață de 551 mp aceasta este proprietatea Statului român (ca

urmare a exproprierii) și în administrarea unității teritorial-administrative

Municipiul Baia-Mare și deși interes juridic în modul de soluționare a cererii

de intabulare a acestei parcele are Municipiul Baia-Mare și nu A.S. Baia Mare

sau Județul Maramureș.

Verificând motivele

de apel cu care intervenientul Municipiul Baia-Mare a investit instanța, curtea

de apel a constat că motivele de apel vizează numai partea din sentință prin

care s-au respins cererile de intabulare ale parcelor, în suprafață de 1.603 mp

și, teren în suprafață de 191 mp din cererea de intervenție formulată și nu a

fost criticată sentința și pentru că nu s-a dispus intabularea parcelei în

suprafață de 551 mp în favoarea intervenientului apelant. Prin urmare curtea a

constatat că apelurile reclamantei A.S. Baia Mare și al Județului Maramureș

sunt fondate parțial numai pentru criticile referitoare la parcelă 1, deoarece

numai pentru acest imobil justifică interes, astfel încât în temeiul art. 296 C.

proc. civ. apelurile au fost admise în aceste limite.

În ceea ce privește

apelul Municipiului Baia-Mare, curtea de apel a constat că acesta este fondat,

pentru următoarele considerente:

Prin raportul de

expertiză efectuat în apel s-a constat că prin Decretul de expropriere nr. 22/1973

au fost expropriate terenuri în suprafață de 13.520 mp în scopul extinderii

centrului școlar pentru personal în construcții. Antecesorilor intimaților, C.I.

și C.I., le-a fost expropriată suprafața de 2.973 mp, din care 1.794 mp a fost

identificată de expertul topograf cu parcelele: -1.603 mp, înscrisă în C.F. Baia-Mare

și 191 mp, înscrisă în C.F. Baia-Mare. În mod corect prima instanța a constat

că Statul roman este proprietar al terenului expropriat prin Decretul nr. 22/1973

și a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietare al

pârâților C.I. și L.C.L., B.G.L. și L.A. ca urmare a constatării nulității

absolute a certificatelor de moștenitor suplimentare obținute de pârâți. Prin

urmare, curtea a dispus în temeiul art. 22 din Legea nr. 7/1996 intabularea

dreptului de proprietate în C.F. Baia Mare, parcela, în suprafață de 1.603 mp

și asupra parcelei, teren în suprafață de 191 mp, înscrisă în C.F. Baia Mare,

în favoarea Municipiului Baia Mare, cu titlu de expropriere.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., pârâții intimați au fost obligați să achite fiecare reclamantei

suma de 2.032,27 lei (reprezentând ¼ din suma de 8.130,89 lei. Pârâtele

L.C.L., B.G.L. și L.A. au fost obligate să plătească fiecare expertului Z.I.

câte 637,5 lei, iar pârâtul C.I. să plătească expertului Z.I. diferența de

137,5 lei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul C.I., solicitând admiterea recursului astfel

cum a fost formulat, modificarea în tot a Deciziei civile nr. 1228/A din data

de 10 decembrie 2014 pronunțata de Curtea de Apel Cluj și, ca și o consecință,

casarea sentinței civile nr. 1656 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului

Maramureș în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 cu

raportare la pct. 7-9 C. proc. civ., cu consecința trimiterii cauzei spre

rejudecare la Tribunalul Maramureș.

În motivarea cererii

de recurs pârâtul a invocat, în esență, următoarele critici:

Primul motiv de recurs

privind decizia recurată vizează părțile participante în proces, precum și calitatea

lor procesuală. S-a arătat că, prin acțiunea introductivă au fost chemate în

judecată, alături de alte persoane fizice, și alte două instituții ale

administrației publice. Printre persoanele fizice, în calitate de pârâte,

figura și mătușa sa, respectiv C.M. - ca moștenitoare a lui "C.I., în

calitate de soție supraviețuitoare - cu domiciliul în loc. Baia Mare, jud.

Maramureș, care a decedat în anul 2009, iar în rândul instituțiilor publice -

figurează, Consiliul Județean Maramureș, prin președinte - și Municipiul Baia

Mare, prin primar - având calitatea de intervenienți forțați, alături de

intimata reclamată. Mai susține că, deși este vorba de instituții publice de

notorietate, intimata-reclamantă a încălcat dispozițiile art. 112 C. proc. civ.

în sensul că nu a indicat sediul legal al acestora și/sau alte elemente de identificare.

Prin întâmpinările depuse, cele două intimate-interveniente forțate își

recunosc aceasta calitate, însă Municipiul Baia Mare, prin primar a formulat și

cerere de intervenție în interes propriu, însă față de calitate anterioară, de

intervenient forțat, rezultă că cererea acesteia de intervenție în interes

propriu ar fi împotriva propriei persoane.

Mai susține că, deși

în practicaua hotărârii instanței de fond a figurat persoana fizică C.M.,

domiciliată în loc. Baia Mare, jud. Maramureș, în dispozitivul sentinței

pronunțate apare o altă persoană fizică, respectiv C.M., domiciliată în loc.

Baia Mare, jud. Maramureș, fără ca aceasta să fi fost identificată și „individualizată"

în practicaua sentinței și fără să i se recunoască acesteia drepturile constituționale

și procesuale garantate de lege, iar în privința acesteia din urmă arată

că, în apel, nici nu a fost citată.

Mai susține că, în practicaua

deciziei recurate, intimatul Municipiul Baia Mare are numai calitatea de intervenient

(în apelul declarat), omițându-i calitatea de intervenient principal - în interes

propriu - legitimată (nelegal) de instanța fondului, ducând la încălcarea gravă

a textelor de lege invocate, cu consecința abordării greșite a soluționării căii

de atac, dar și a omiterii din psihologia juridică a procesului a eventualelor

drepturi și obligații ale părților, în cadrul abordărilor juridice

efectuate, motiv nu poate să nu rămână nesancționat în considerarea art. 304 pct.

9 C. proc. civ., cu aplicarea pct. 5 din același articol.

Un alt motiv de

recurs, vizează modul greșit în care a fost soluționată excepția lipsei de

interes procesual al reclamantei, încălcând astfel art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. din moment ce aceasta este o asociație non-profit, înființată în conformitate

cu legea și că potrivit statutului de organizare și funcționare, obiectul

acesteia îl reprezintă „apărarea intereselor membrilor, medici stomatologi și tehnicieni

dentari în față instituțiilor publice și a terțelor persoane.", fiind

confundat interesul personal cu cel colectiv, ceea ce denotă că s-a apreciat

greșit și în privința calității procesuale active a intimatei reclamante.

O altă critică se

referă la calificarea greșită a acțiunii formulată de către reclamantă, aspect

care, în opinia recurentului, face operant motivul de recurs înscris în 304 pct.

9 C. proc. civ., întrucât intimata nu justifică un interes personal pentru

exercitarea acțiunii în clarificarea situației tabulare, cum greșit reține

instanța de fond și apel.

Intimații A.S. și

Municipiul Baia Mare au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului

și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.

În recurs nu au fost

administrare alte probe de natura celor prevăzute de art. 305 C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat în raport de criticile formulate și dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte va constata netemeinicia recursului declarat de pârâtul C.I.

având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu preliminar,

se impun a se efectua o serie de precizări în legătură cu limitele exercitării

controlului judiciar a fi realizat de către instanța de recurs.

Prin apelul declarat

în prezenta cauză, împotriva sentinței civile nr. 1656 din 23 octombrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Maramureș, pârâtul C.I. a formulat critici în privința

modului în care instanța de fond a soluționat excepțiile referitoare la lipsa

de interes procesual, lipsa calității procesuale active și excepția autorității

de lucru judecat, iar, subsecvent, împotriva modului de soluționare a fondului

cauzei, apreciind că acțiunea este nedovedită.

Or, raportat la

limitele devoluțiunii determinate de calea de atac exercitată de pârâtul C.I.,

instanța de apel în considerarea dispozițiilor înscrise în art. 295 alin. (1)

teza I C. proc. civ. a exercitat controlul judiciar în limitele criticilor

invocate prin cererea de apel, constatând prin decizia recurată, că, în mod

corect și legal, prima instanță a respins excepțiile invocate de pârât. Astfel,

curtea de apel a reținut că: reclamanta are calitate procesuală activă,

demersul acesteia nedepășind scopul înființării întrucât a acționat în

limitele acordate prin statutul său; că reclamanta justifică un interes

legitim, juridic, născut și actual, personal și direct al membrilor asociației

non-profit, întrucât apără drepturile membrilor săi, stipulate într-un act

normativ, respectiv în art. 1 și 3 ale O.U.G. nr. 68/2008 și, că, nu există

autoritate de lucru judecat raportat la Dosarul nr. 3880/182/2007 motivat de

faptul că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 1201 C. civ. privind

identitatea de obiect, cauză și părți, datorită faptului că în Dosarul nr. 3880/182/2007

instanța a soluționat dosarul prin pronunțare pe excepție, rămânând nesoluționat

fondul cauzei.

Prin recursul de

față, pârâtul formulează critici relativ la modul de soluționare a

excepțiilor doar în privința celor care vizează lipsa interesului

legitim și a calității procesuale active a reclamantei,

susținerile recurentului din această perspectivă fiind neîntemeiate. În

mod corect instanța de apel a constat că reclamanta justifică un interes

legitim, născut și actual, urmărind un folos practic judiciar prin

promovarea acțiunii de față cât timp membrii săi pretind că nu

își pot exercita un drept recunoscut de lege, derivat din dispozițiile

O.G. nr. 68/2008.

Întrucât membrii

asociației reclamante dețin spațiile, în care își

desfășoară activitatea medicală, în legătură cu care și-au manifestat

intenția de a achiziționa aceste imobile, se constată a fi pe deplin

justificată legitimarea procesuală și interesul reclamantei de a solicita clarificarea

juridică tabulară a proprietății terenului expropriat. Pe de altă parte,

instanța de apel a reținut corect calitatea procesuală activă a reclamantei

A.S. Baia Mare, întrucât aceasta a fost constituită în scopul apărării

drepturilor și intereselor membrilor săi, aspect evidențiat în statutul

său de funcționare, astfel încât demersul judiciar al reclamantei se află

în consens cu obiectivele actului său statutar.

Relativ la motivul de

recurs care se referă la neregularitățile procedurale identificate la

judecata în primă instanță în privința altor părți litigante,

cum ar fi menționarea greșită în dispozitivul hotărârii dată de

instanța de fond a datelor de identificare a numitei C.M., precum și

a aspectelor ce țin de calitatea procesuală a acesteia și a

intervenienților, Înalta Curte va constata că aspectele învederate nu pot

face obiect al controlului judiciar în recurs, fiind invocate omisso medio,

atât timp cât respectivele critici nu au fost analizate de către instanța

de apel întrucât nu au fost invocate în cuprinsul cererii de apel.

Astfel, regula

potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat, „omisso medio”, se aplică nu

doar în situația în care partea nemulțumită de soluția adoptată de prima

instanță nu a declarat apel, ci și în situația în care decizia a fost recurată,

dar în faza apelului nu au fost invocate criticile de nelegalitate, acestea

fiind invocate însă, direct, în faza procesuală a recursului. În speță, critica

formulată de pârâtul recurent relativ la neregularitățile procedurale de

la instanța de fond semnalate în privința numitei C.M. și a

intervenienților nu au fost contestate de pârât prin motivele sale de

apel, astfel că Înalta Curte va constata motivul respectiv fost invocat direct

în recurs, astfel încât nu va putea fi supus examinării de față.

Pârâtul a invocat

nelegalitatea deciziei recurate și din perspectiva incidenței art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., sub aspectul neregularității procedurii de citare a pârâtei C.M.

Critica formulată nu este întemeiată. Potrivit motivului de recurs evocat casarea

unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)"care

stipulează că:"actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de

un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea

lor". Astfel, neregularitatea procedurii de citare a pârâtului constituie

o nulitate relativă, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și, conform art.

108 alin. (2) din același Cod nu poate fi invocată decât de partea interesată,

respectiv cea care pretinde că i s-a cauzat o vătămare prin neregularitatea

formelor de procedură, în speță, de pârâta C.M. Așadar, în contextul

analizei expuse, rezultă că recurentul de față nu are interes să invoce lipsa

de procedură în privința altei părți litigante, drept pentru care

motivul de recurs învederat se vădește a fi nefondat.

Aceleași

considerente (dincolo de natura neregularităților procedurale care fac

obiectul criticilor recurentului, precum și a părții care ar avea

interes să le invoce) sunt avute în vedere și în privința susținerilor

care se referă la calitatea de intervenienți forțați ori de

intervenienți în interes propriu a Județului Maramureș și a

Municipiului Baia Mare raportat la obiectul procesului, a celor care se referă

la neindicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a sediului legal al

intervenienților, a criticilor referitoare la nepronunțarea unei

încheieri interlocutorii privind admiterea în principiu a cererii de

intervenție, precum și a susținerilor vizând greșita

calificare juridică a acțiunii. Aceste critici care nu pot face obiect al

controlului judiciar în prezentul recurs, deoarece toate aspectele semnalate de

recurent sunt motive noi, care nu au fost supuse examinării instanței de

apel, fiind astfel inadmisibile prin raportare la principiul legalității

căilor de atac și actualul cadru procesual al recursului configurat de art.

304 C. proc. civ., care îi conferă caracter de cale extraordinară de atac.

În cuprinsul cererii

de recurs, pârâtul a arătat că își întemeiază, în drept, cererea de recurs

și pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., însă acesta nu a

dezvoltat critici care să poate fi circumscrise motivelor de recurs indicate. Astfel,

motivul de nelegalitate înscris în art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează

ipoteza în care instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat

natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin urmare, acest

motiv de modificare a hotărârii se referă la greșita interpretare a naturii sau

a clauzelor lămurite și vădit neîndoielnice ale unui act juridic, în sens de

convenție sau act juridic material. Or, în cuprinsul cererii de recurs nu sunt

dezvoltate critici în sensul textului de lege evocat, acesta fiind invocat pur

formal.

De asemenea, cererea

de recurs nu poate fi încadrată nici în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. care se referă la ipoteza în care „ hotărîrea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii”. Decizia recurată nu poate fi examinată din perspectiva

acestui motiv de nelegalitate, deoarece pârâtul nu formulează critici

susceptibile de încadrare în textul evocat.

Or, pentru ca

recursul să poată fi considerat motivat, nu este suficientă doar enunțarea

motivului de recurs, ci este necesar a se realiza și dezvoltarea acestuia, în

sensul expunerii argumentelor logico - juridice de natură a face posibilă

încadrarea în cazul de nelegalitate evocat care să justifice exercitarea de

către instanța de recurs a controlului judiciar. Or, simpla indicare a

temeiului de drept, situație regăsită în speță, nu este suficientă, în

lipsa argumentelor care să susțină exigențele unei atare critici de

nelegalitate.

În consecință,

constatându-se că motivele de recurs evocate nu pot conduce la casarea ori

modificarea deciziei atacate, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul C.I.

împotriva Deciziei nr. 1228/A din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția

I civilă.

Reținând culpa

procesuală a recurentului - pârât, în temeiul dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., acesta va fi obligat la plata sumei de 2.896,40 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, către intimata - reclamantă A.S. Baia Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva Deciziei nr. 1228/A din 10

decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă recurentul-pârât

la plata sumei de 2.896,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă A.S. Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 07 mai 2015.