ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1189/2016

Decizia nr. 1189/2016

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1697 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Maramureș a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului județul Maramureș, reprezentat prin Președintele Consiliului Județean Maramureș, față de pârâta SC A. SRL, a respins acțiunea precizată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții B. și C., D., E., F., G., H., I. și J., ca neîntemeiată, a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Baia Mare, ca neîntemeiată și a obligat reclamantul și intervenienta la plata către pârâții B. și C. a sumei de 2.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă ce se va împărți între reclamant și intervenientă în mod egal.

Prin decizia civilă nr. 169/A din 21 mai 2009, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelurile declarate de reclamantul județul Maramureș, reprezentat prin Președintele Consiliului Județean Maramureș și de intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Baia Mare, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1697 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, în sensul că a înlăturat din sentință dispoziția referitoare la constatarea renunțării reclamantului la judecată față de pârâta SC K. S.R.L., a admis cererea principală precizată și extinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă în favoarea reclamantului.

A constatat apartenența la domeniul public al județului Maramureș a parcelelor de teren cu nr. top. XX, în suprafață de 9045 mp și nr. top. YY, în suprafață de 88 mp, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos (Tăuții Măgherăuș).

A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 04 februarie 1992 încheiat între vânzătoarea L. și cumpărătoarea SC K. SRL, reprezentată prin B., cu privire la suprafața de 9045 mp din nr. top. XX și cu privire la suprafața de 88 mp din nr. top. YY, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos.

A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 25 aprilie 2001 încheiat între vânzătoarea SC K. SRL, reprezentată prin B., asociat unic, și cumpărătorul B., cu privire la suprafața de 9045 mp din nr. top. XX și cu privire la suprafața de 88 mp din nr. top. YY, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos.

A dispus rectificarea parțială a înscrierilor operate în CF nr. ZZ Tăuții de Jos, în baza încheierilor de CF din 02 mai 2001 și din 04 februarie 1992, sub B. 17 și, respectiv, sub B. 8, în sensul radierii dreptului de proprietate a lui B. și C. (de sub B. 17) și a SC K. SRL (de sub B. 8) asupra suprafeței de 9045 mp teren din parcela cu nr. top. XX și asupra suprafeței de 88 mp teren din parcela cu nr. top. YY.

A respins petitul referitor la deschiderea unei noi coli funciare pentru intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Baia Mare, pentru înscrierea dreptului său de proprietate asupra parcelelor menționate.

Prin decizia nr. 6340 din 25 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâții SC K. SRL, B. și C. împotriva deciziei civile nr. 169/A din 21 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.

Rejudecând cauza, prin decizia civilă nr.

324/A din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a r

espins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantului, a admis în parte apelurile declarate de reclamantul județul Maramureș, reprezentat prin Președintele Consiliului Județean Maramureș și de intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 1697 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis în parte cererea principală precizată și extinsă și în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă în favoarea reclamantului.

A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 04 februarie 1992 încheiat între vânzătoarea L. și cumpărătoarea SC K. SRL, reprezentată prin B., cu privire la suprafața de 8.771 mp din nr. top. XX și cu privire la suprafața de 65 mp din nr. top. YY, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos.

A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 25 aprilie 2001 încheiat între vânzătoarea SC K. SRL, reprezentată prin B., asociat unic și cumpărătorul B., cu privire la suprafața de 8771 mp din nr. top. XX și cu privire la suprafața de 65 mp din nr. top. YY, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos.

A dispus rectificarea parțială a înscrierilor operate în CF nr. ZZ Tăuții de Jos, în baza încheierilor de CF din 04 februarie 1992, sub B. 8 și din 02 mai 2001, sub B. 17, în sensul radierii dreptului de proprietate a SC K. SRL (de sub B. 8) și a pârâților B. și C. (de sub B. 17) asupra suprafeței de 8.771 mp teren din parcela cu nr. top. XX și asupra suprafeței de 65 mp teren din parcela cu nr. top. YY.

A respins petitul privind constatarea apartenenței la domeniul public al județului Maramureș a parcelelor de teren cu nr. top. XX, în suprafața de 9045 mp și nr. top. YY, în suprafață de 88 mp, din CF nr. ZZ Tăuții de Jos (Tăuții Măgherăuș).

A constatat renunțarea reclamantului la judecata petitului referitor la deschiderea unei noi coli funciare pentru intervenienta Regia Autonomă Aeroportul Internațional Baia Mare, pentru înscrierea dreptului său de proprietate asupra parcelelor mai sus menționate.

A înlăturat din sentință dispoziția referitoare la constatarea renunțării reclamantului la judecată față de pârâta SC K. SRL și a obligat pe pârâții B. și C. să plătească reclamantului apelant suma de 11.155 RON și intervenientei apelante suma de 963,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Ulterior, prin încheierea pronunțată la data de 16 februarie 2012, a fost îndreptată eroarea materială cuprinsă în hotărâre cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că a fost menționată suma corectă, de 12.112,85 RON.

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia nr. 6961 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B. și C.

Prin cererea înregistrată la data de 27 august 2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, petenții B., C. și SC K. SRL Baia Mare au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, schimbarea în tot a deciziei, respingerea apelurilor formulate de județul Maramureș și R.A. Aeroportul Internațional Baia Mare și menținerea sentinței Tribunalului Maramureș.

În motivarea cererii, revizuenții au arătat că, în data de 20 martie 2015, au fost adoptate de către Consiliul Județean Maramureș hotărârile nr. 39 și 41, prin care s-a aprobat „includerea în domeniul public al județului Maramureș a unei suprafețe de teren de 8771 mp – poziția XX”, precum și „includerea în domeniul public al județului Maramureș a unei suprafețe de teren de 65 mp – poziția YY”. Din cuprinsul acestor două hotărâri rezultă că suprafețele de teren menționate nu aparțineau domeniului public anterior datei de 20 martie 2015, astfel încât instanța de apel a apreciat în mod greșit că terenul în litigiu ar fi făcut parte din domeniul public al județului Maramureș inclusiv la data judecării procesului.

Cele două hotărâri emise de Consiliul Județean Maramureș sub nr. 39 și 41 din data de 20 martie 2015 reprezintă înscrisuri noi în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ca și încheierile din data de 20 aprilie 2015 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, prin care au fost operate în cartea funciară cele două hotărâri ale Consiliului Județean Maramureș. Tot astfel, are valoare de înscris nou și expunerea de motive care a stat la baza emiterii hotărârilor.

Prin decizia civilă nr. 2100/A din 06 octombrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată.

Curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În interpretarea primei ipoteze evocate în cuprinsul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., doctrina și jurisprudența au arătat în mod constant că înscrisurile doveditoare noi la care textul legal se referea trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii atacate cu revizuire.

Când însă înscrisurile nu existau la data judecării cauzei, ele fiind ulterioare acestui moment, cerința imperativ prevăzută de art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ. nu poate fi considerată îndeplinită, impunându-se respingerea cererii de revizuire.

Aceasta din urmă este situația din prezentul proces, câtă vreme toate înscrisurile de care revizuenții se prevalează în cuprinsul prezentei cereri de revizuire nu existau la data de 22 decembrie 2011, când Curtea de Apel Cluj a pronunțat decizia nr. 324/A din 22 decembrie 2011, ele fiind întocmite ulterior, anume în cursul anului 2015.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs revizuenții B., C. și SC K. SRL.

Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici:

Din cuprinsul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu reiese ideea că înscrisurile doveditoare ar fi trebuit să existe la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, cel puțin în ipoteza invocată de reclamanți și anume, în situația descoperirii unor înscrisuri ce nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Această teză nu presupune, cumulativ, ca înscrisurile doveditoare să fi fost reținute de partea potrivnică (termen ce indică condiția preexistentei înscrisului), ci pur și simplu să fi existat o împrejurare obiectivă, mai presus de voința revizuenților, situație de fapt și de drept care se regăsește în cauză.

Dacă s-ar aprecia în sens contrar, ar însemna că revizuirea este o cale de atac extraordinară formală, la care, practic, este imposibil a accede. În plus, dacă voința legiuitorului ar fi fost de a restricționa accesul la unele situații, ar fi prevăzut-o expres.

Recurenții fac trimitere la considerentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în motivarea deciziei pronunțate la data de 07 iulie 2009 în cauza Popescu Stanca contra României și la decizia nr. 2167 din 26 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și susțin că au fost în imposibilitate de a înfățișa înscrisurile instanței, neputând provoca partea adversă la întocmirea respectivelor documente. Arată că, dacă ar fi cunoscut împrejurarea că terenurile nu aparțin domeniului public, instanța care a fost inițial învestită cu soluționarea cauzei ar fi pronunțat o soluție contrară. În spiritul legii, ceea ce este important este ca circumstanțele avute în vedere de instanță să nu fi fost corespunzătoare adevărului, și nu ca înscrisului doveditor să fie preexistent cu atât mai mult atunci când, ca în cauza de față, acesta emană chiar de la adversar, rămânând la discreția sa momentul la care atestă o anumită situație.

Deși motivele de recurs nu cuprind o încadrare în drept a criticilor formulate, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va încadra aceste critici în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și va exercita controlul de legalitate din perspectiva acestui caz de modificare a hotărârii.

Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Înscrisurile noi, pe care revizuenții și-au întemeiat cererea de revizuire sunt

hotărârile emise de Consiliul Județean Maramureș din data de 20 martie 2015, încheierile din data de 20 aprilie 2015 ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Maramureș, prin care au fost operate în cartea funciară cele două hotărâri ale Consiliului Județean Maramureș și expunerea de motive care a stat la baza emiterii hotărârilor.

Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate dispune dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să nu fi putut a fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată din motive mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată; înscrisul să fi existat la data la care a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită.

În mod corect, curtea de apel a apreciat că înscrisurile în temeiul cărora se solicită revizuirea

deciziei civile nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj

nu îndeplinesc condiția de a fi înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece au fost întocmite în cursul anului 2015, la o dată ulterioară pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere.

Înalta Curte apreciază, în acord cu considerentele deciziei recurate, că textul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se referă exclusiv la situația în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizată prin hotărârea atacată.

Nu pot fi primite susținerile formulate prin motivele de recurs în sensul că d

in cuprinsul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu reiese o astfel de condiție, cel puțin în ipoteza descoperirii unor înscrisuri ce nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și că o astfel de condiție, neprevăzută expres de legiuitor, ar lăsa fără conținut calea de atac a revizuirii.

Condiția ca înscrisul invocat drept temei al revizuirii să fi existat la momentul pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere rezultă în mod clar, neechivoc din cuprinsul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de vreme de înscrisurile sunt, potrivit textului menționat, „descoperite” după darea hotărârii.

Numai înscrisurile care existau la data pronunțării hotărârii ar fi putut fi reținute de partea potrivnică, nu ar fi putut fi înfățișate de parte (dintr-o împrejurare mai presus de voința sa) și ar fi putut fi descoperite (după darea hotărârii).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., impun indiscutabil condiția ca înscrisurile ce stau la baza formulării unei cereri de revizuire în acest temei să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Înalta Curte constată că trimiterile făcute de revizuenți la hotărârea din data de 7 iulie 2009 a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza

Stanca Popescu împotriva Romaniei, definitivă la data de 7 octombrie 2009 și publicată

în M. Of. nr. 179/14.03.2011

sunt irelevante, de vreme ce, în acel litigiu, instanța europeană a avut în vedere, așa cum rezultă din parag. 60 al deciziei, teza a doua a art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în timp ce în prezenta cauză este aplicabilă prima teză a aceluiași articol. Totodată, menționarea unei decizii a Înaltei Curți nu poate fi circumscrisă unei critici de nelegalitate care să învestească în mod legal instanța de recurs cu analiza ei.

Înalta Curte nu va analiza nici criticile prin care recurenții susțin caracterul determinant al înscrisului invocat. Cerințele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele determinând inadmisibilitatea cererii de revizuire. Or, cât timp, înscrisurile folosite de recurenți ca temei al cererii de revizuire nu îndeplinesc condiția de a nu fi existat la data la care s-a pronunțat hotărârea atacată, este irelevantă analizarea celorlalte condiții de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B., C. și SC K. SRL împotriva deciziei civile nr. 2100/A din 06 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2016.