ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4160/2009

Asupra recursului civil de față; Prin cererea adresată Tribunalului Buzău, reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâții Primăria Vernești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I. și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să i se restituie în natură conacul boieresc situat în comuna Vernești, jud. Buzău și suprafața de teren aferentă de 23 ha, cu tot inventarul, așa cum s-a precizat în procesul-verbal de expropriere încheiat la 20 martie 1949, expropriere ce s-a realizat prin Decretul-lege nr. 83 din 2 martie 1949. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în calitatea de moștenitoare a defuncților G.G.

și G.M. în temeiul Legii nr. 112/1995 și al Legii nr. 1/2001, reclamanta P.V. a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate pentru 70 ha teren și asupra unui imobil (conac) preluat de stat conform procesului-verbal din 20 martie 1949, întocmit în temeiul Decretului nr. 83/1949. S-a reținut că Primăria Vernești, prin adresa nr. 1545/2001 a comunicat reclamantei că imobilul și terenul solicitate sunt deținute de SC R. SA Buzău. Prin notificarea nr. 62/2001, reclamanta a notificat această societate, solicitând restituirea în natură a imobilelor. Prin răspunsul dat reclamantei conform adresei nr. 1478 din 6 august 2001, SC R. SA Buzău a comunicat că, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la restituirea celor două imobile, trebuie să se adreseze Ministerului Agriculturii, instituție implicată în privatizarea societății.

Reclamanta nu a contestat această decizie emisă de SC R. SA Buzău. După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat A.V.A.S. și Ministerul Agriculturii, solicitând acestora restituirea în natură a conacului și terenului aferent. Cu adresa nr. VP 1/6499 din 9 august 2005, A.V.A.S. a înaintat notificarea nr. 183/2005 Ministerului Agriculturii ca instituție implicată în privatizarea SC R. SA Buzău, iar Ministerul Agriculturii, la rândul său, a înaintat notificarea Agenției Domeniilor Statului spre competentă soluționare. În condițiile în care, după preluarea de către stat, conacul și terenul aferent acestuia au fost deținute de SC R.V. SA Buzău, iar această societate a fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, entitatea implicată în privatizare fiind Agenția Domeniilor Statului, instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.A.

I.S.A.G.R.I. și D.G.F.P. Buzău în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, cât și de A.V.A.S. este întemeiată. Tribunalul a mai reținut că, în mod corect Primăria comunei Vernești, nefiind deținătoarea conacului și a terenului aferent a îndrumat-o pe reclamantă să adreseze notificarea către S.C. R.V. S.A. Buzău. Instanța de apel a reținut că este fondată critica reclamantei cu privire la nesoluționarea cauzei pe fond, în Codul de procedură civilă nefiind reglementată instituția scoaterii din cauză a unei părți pe parcursul procesului, astfel cum s-a procedat în speță când s-a dispus scoaterea din cauză a pârâtelor A.A. I.S.A.G.R.I. Poșta Câlnău, Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniilor Statului.

S-a mai reținut că, instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei fără citarea tuturor părților, aspect ce atrage nulitatea hotărârii. Totodată, s-a stabilit că trebuie clarificat prin administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei, dacă

SC R.V. SA

Buzău și A.A. I.S.A.G.R.I. au cumpărat în procesul de privatizare numai acțiuni și în raport de acest aspect să stabilească dacă sunt sau nu incidente disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a mai dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării pricinii, pe baza unor noi probe față de cele administrate, să analizeze excepțiile invocate și să stabilească intimatele ce au calitate procesuală, situația juridică a imobilelor pentru care reclamanta a formulat notificarea și calitatea de persoana îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantei și natura acestora măsuri. Ca un ultim aspect, s-a dispus ca pe baza unor probe noi să se stabilească persoana juridică obligată să acorde măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamantei din speță.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta A.V.A.S., care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut că instanța de fond a stabilit corect lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece nu deține bunurile solicitate și nu a fost implicată în privatizare. Se mai arată că, motivarea instanței de apel privind necitarea tuturor părților la soluționarea acțiunii este neîntemeiată, în condițiile în care la termenul din 23 martie 2007, reclamanta, prin avocat a precizat că Ministerul Agriculturii și Agenția Domeniilor Statului nu au calitate procesuală pasivă și a solicitat scoaterea acestora din cauză, în condițiile art. 246 C. proc. civ. Mai susține recurenta că, după preluarea conacului și terenului aferent de către Statul Român, acestea au fost deținute de SC R.V.

SA, societate privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, entitatea implicată în privatizare fiind Agenția Domeniilor Statului, astfel că în mod corect s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a acesteia. Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, instanța îl reține ca nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta P.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei Vernești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I.

și Ministerul Finanțelor Publice restituirea în natură a conacului boieresc, situat în comuna Vernești, jud. Buzău și a terenului aferent în suprafață de 23 ha cu tot inventarul precizat în procesul-verbal de expropriere încheiat la 20 martie 1949. Aceste imobile au aparținut autorului reclamantei G.G., bunuri expropriate prin Decretul nr. 83 din 2 martie 1949. Prin completarea de acțiune din 23 martie 2007, reclamanta a solicitat să se constate că au calitate procesuală pasivă Primăria comunei Vernești pentru că, atât conacul, cât și suprafața de teren solicitate se află pe raza comunei Vernești, Ministerul Finanțelor Publice pentru că s-au solicitat despăgubiri pentru bunurile mobile incorporate în bunurile imobile, SC R. SA Buzău, A.A.

I.S.A.G.R.I. , cât și A.V.A.S., ultima urmând să fie introdusă în cauză, întrucât notificarea reclamantei a fost trimisă spre soluționare acestei instituții. Reclamanta a mai precizat că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția Domeniilor Statului nu au calitate procesuală pasivă. S-a dovedit în cauză că imobilele solicitate de reclamantă au aparținut autorului său G.G., de la care s-au expropriat prin Decretul nr. 83/1949, aceasta fiind unica lui moștenitoare. Astfel și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, cu modificările ulterioare. Instanța de fond a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de A.V.A.S., A.A.

I.S.A.G.R.I. și DGFP Buzău în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, reținând că după preluarea imobilelor de către stat, au fost deținute de către SC R. SA Buzău. Această societate a fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, considerându-se că entitatea implicată în privatizare a fost Agenția Domeniilor Statului. Cu privire la Primăria comunei Vernești, s-a reținut că, nefiind deținătoarea bunurilor, reclamanta trebuia să adreseze notificarea către SC R. SA Buzău, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată față de aceasta, cât și în raport de Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S.

Or, în speță, așa cum a reținut și instanța de apel, instanța de fond s-a mărginit să constate că imobilele au aparținut autorului reclamantei, care este unica moștenitoare a acestuia, fără a stabili cadrul procesual în limitele căruia trebuia să se desfășoare procesul raportat la obiectul pricinii, la părțile care trebuie să stea în proces, la stabilirea cu exactitate a instituției publice implicate în privatizare. Numai după clarificarea acestor aspecte, urma ca instanța să stabilească părțile care au sau nu calitate procesuală în raport cu excepțiile invocate și în final să stabilească situația juridică a imobilelor pentru care s-a formulat notificarea, dacă a fost respectată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și apoi să se concluzioneze, dacă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, să fie stabilită natura acestora, respectiv restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

În aceste condiții, este evident că, instanța de fond nu a insistat în administrarea tuturor probelor necesare pentru a stabili pe deplin situația de fapt. Față de economia probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că nu s-a lămurit pe deplin situația juridică și nici cadrul juridic necesar pentru soluționarea cauzei, impunându-se astfel o verificare riguroasă în rejudecare prin care să se elucideze pe baza actelor dosarului și a celor prezentate de părți aspectele enunțate mai sus. În acest sens, art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

prevede că Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinicie și legale (...), aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare". Criticile formulate de pârâtă sunt nefondate, deoarece instanța de fond nu a clarificat calitatea procesuală a părților și nu a dispus citarea tuturor părților în proces. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite, așa cum corect a reținut și instanța de apel, care, admițând apelul reclamantei, a desființat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare pentru clarificare prin administrarea de noi probe necesare și utile cauzei.

Numai după completarea probelor și după examinarea în ansamblu a acestora, instanța va putea hotărî și va fi în măsură să decidă în deplină cunoștință de cauză asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă. Fată de toate aceste considerente, urmează ca recursul declarat de A.V.A.S. să fie respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 39 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2009.