ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4160/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4160/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului civil de față;

Prin cererea

adresată Tribunalului Buzău, reclamanta P.V.

în contradictoriu

cu pârâții Primăria Vernești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, Agenția Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I.

și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să i se restituie

în natură conacul boieresc situat în comuna

Vernești, jud. Buzău și suprafața

de teren aferentă de 23 ha, cu tot

inventarul, așa cum s-a precizat în procesul-verbal de expropriere încheiat la

20 martie 1949, expropriere ce s-a realizat prin Decretul-lege nr. 83 din 2

martie 1949.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001, în calitatea de moștenitoare a defuncților G.G. și G.M. în temeiul

Legii nr. 112/1995 și

al Legii nr. 1/2001,

reclamanta P.V. a solicitat recunoașterea

dreptului său de proprietate

pentru 70 ha teren și asupra unui imobil (conac)

preluat de stat conform procesului-verbal din 20 martie 1949, întocmit

în

temeiul Decretului nr. 83/1949.

S-a reținut că Primăria Vernești,

prin adresa nr. 1545/2001 a comunicat

reclamantei

că imobilul și terenul solicitate sunt deținute de SC R.

SA Buzău.

Prin notificarea nr. 62/2001,

reclamanta a notificat această societate, solicitând restituirea în natură a

imobilelor.

Prin răspunsul dat reclamantei

conform adresei nr. 1478 din 6 august 2001,

SC

R. SA Buzău a comunicat că, pentru a beneficia de prevederile

Legii nr.

10/2001 cu privire la restituirea celor două imobile, trebuie să se adreseze

Ministerului Agriculturii, instituție implicată în privatizarea societății.

Reclamanta nu

a contestat această decizie emisă de SC R. SA

Buzău.

După intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a notificat A.V.A.S. și

Ministerul Agriculturii,

solicitând

acestora restituirea în natură a conacului și terenului aferent.

Cu adresa

nr. VP 1/6499 din 9 august 2005, A.V.A.S. a înaintat notificarea

nr. 183/2005

Ministerului Agriculturii ca instituție implicată în privatizarea SC R. SA

Buzău, iar Ministerul Agriculturii, la rândul său, a înaintat notificarea

Agenției Domeniilor Statului spre competentă soluționare.

În condițiile în care, după

preluarea de către stat, conacul și terenul

aferent

acestuia au fost deținute de SC R.V. SA Buzău,

iar această societate a

fost privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, entitatea

implicată în privatizare fiind Agenția Domeniilor Statului, instanța de fond a

apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.A.

I.S.A.G.R.I. și D.G.F.P.

Buzău în numele și

pentru Ministerul Finanțelor Publice,

cât și de A.V.A.S. este

întemeiată.

Tribunalul a

mai reținut că, în mod corect Primăria comunei Vernești,

nefiind

deținătoarea conacului și a terenului aferent a îndrumat-o pe

reclamantă să adreseze notificarea către S.C. R.V.

S.A.

Buzău.

Instanța de

apel a reținut că este fondată critica reclamantei cu privire la

nesoluționarea

cauzei pe fond, în Codul de procedură civilă nefiind reglementată instituția

scoaterii din cauză a unei părți pe parcursul procesului, astfel cum s-a

procedat în speță când s-a dispus scoaterea din

cauză a pârâtelor A.A. I.S.A.G.R.I. Poșta Câlnău, Ministerul

Agriculturii

și Agenția Domeniilor Statului.

S-a mai reținut că, instanța de

fond a procedat la soluționarea cauzei fără citarea tuturor părților, aspect ce

atrage nulitatea hotărârii.

Totodată, s-a stabilit că trebuie

clarificat prin administrarea tuturor probelor necesare și utile cauzei, dacă

SC R.V. SA

Buzău și A.A. I.S.A.G.R.I. au

cumpărat în procesul de privatizare

numai

acțiuni și în raport de acest aspect să stabilească dacă sunt sau nu

incidente

disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Instanța de

apel a mai dispus ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării

pricinii,

pe baza unor noi probe față de cele administrate, să analizeze excepțiile

invocate și să stabilească intimatele ce au calitate procesuală,

situația juridică a imobilelor pentru care

reclamanta a formulat notificarea și calitatea de persoana îndreptățită la

măsuri reparatorii a reclamantei și natura

acestora măsuri.

Ca un ultim aspect, s-a dispus ca

pe baza unor probe noi să se stabilească persoana juridică obligată să acorde

măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamantei din speță.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs pârâta

A.V.A.S.,

care invocând motivul

prev. de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. a susținut că instanța de fond a stabilit corect lipsa

calității sale procesuale pasive, deoarece nu deține bunurile solicitate și

nu

a fost implicată în privatizare.

Se mai arată

că, motivarea instanței de apel privind necitarea tuturor

părților la

soluționarea acțiunii este neîntemeiată, în condițiile în care la

termenul din 23 martie 2007, reclamanta, prin

avocat a precizat că Ministerul

Agriculturii și Agenția Domeniilor

Statului nu au calitate procesuală pasivă

și

a solicitat scoaterea acestora din cauză, în condițiile art. 246 C. proc. civ.

Mai susține recurenta că, după

preluarea conacului și terenului aferent de către Statul Român, acestea au fost

deținute de SC R.V. SA, societate privatizată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, entitatea implicată în privatizare fiind Agenția Domeniilor

Statului, astfel că în mod corect s-a constatat

lipsa calității procesuale pasive

a acesteia.

Examinând recursul prin prisma

criticilor formulate, instanța îl reține ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamanta P.V. a solicitat în

contradictoriu cu pârâții

Primăria comunei

Vernești, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, Agenția

Domeniilor Statului, A.A. I.S.A.G.R.I. și Ministerul Finanțelor Publice

restituirea în natură a conacului boieresc, situat în comuna Vernești, jud.

Buzău și a terenului aferent în suprafață de 23 ha cu tot inventarul precizat

în procesul-verbal de expropriere încheiat la 20 martie 1949.

Aceste imobile au aparținut

autorului reclamantei G.G., bunuri expropriate prin Decretul nr. 83 din 2

martie 1949.

Prin

completarea de acțiune din 23 martie 2007, reclamanta a solicitat să se

constate

că au calitate procesuală pasivă Primăria comunei Vernești pentru că, atât

conacul, cât și suprafața de teren solicitate se află pe raza comunei

Vernești, Ministerul Finanțelor Publice pentru că

s-au solicitat despăgubiri pentru bunurile mobile incorporate în bunurile imobile,

SC R. SA

Buzău, A.A. I.S.A.G.R.I. , cât și A.V.A.S., ultima urmând să

fie introdusă în cauză, întrucât notificarea reclamantei a fost trimisă spre

soluționare acestei instituții.

Reclamanta a mai precizat că

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția Domeniilor

Statului nu au calitate procesuală pasivă.

S-a dovedit în cauză că imobilele

solicitate de reclamantă au aparținut

autorului

său G.G., de la care s-au expropriat prin Decretul

nr. 83/1949, aceasta

fiind unica lui moștenitoare. Astfel și-a dovedit calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, cu

modificările ulterioare.

Instanța de fond a admis

excepțiile lipsei calității procesuale pasive

invocate

de A.V.A.S., A.A. I.S.A.G.R.I. și DGFP Buzău în numele și

pentru

Ministerul Finanțelor Publice, reținând că după preluarea imobilelor de către

stat, au fost deținute de către SC R. SA Buzău. Această societate a fost

privatizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, considerându-se

că entitatea implicată în privatizare a fost Agenția Domeniilor Statului.

Cu privire la Primăria comunei

Vernești, s-a reținut că, nefiind deținătoarea bunurilor, reclamanta trebuia să

adreseze notificarea către SC R. SA Buzău, acțiunea fiind respinsă ca

neîntemeiată față de aceasta, cât și în raport de Ministerul Finanțelor Publice

și A.V.A.S.

Or, în speță, așa cum a reținut și

instanța de apel, instanța de fond s-a mărginit să constate că imobilele au

aparținut autorului reclamantei, care este unica moștenitoare a acestuia, fără

a stabili cadrul procesual în limitele căruia trebuia să se desfășoare procesul

raportat la obiectul pricinii, la părțile care trebuie să stea în proces, la

stabilirea cu exactitate a instituției publice implicate în privatizare. Numai

după clarificarea acestor aspecte, urma ca instanța să stabilească părțile care

au sau nu calitate procesuală în raport cu excepțiile invocate și în final să

stabilească situația juridică a imobilelor pentru care s-a formulat

notificarea, dacă a fost respectată procedura administrativă prevăzută de Legea

nr. 10/2001 și apoi să se concluzioneze, dacă reclamanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii, să fie stabilită natura

acestora,

respectiv restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii

prin

echivalent.

În aceste condiții, este evident

că, instanța de fond nu a insistat în administrarea tuturor probelor necesare

pentru a stabili pe deplin situația de fapt.

Față de economia probatoriului

administrat în cauză, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a

reținut că nu s-a lămurit pe deplin situația juridică și nici cadrul juridic

necesar pentru soluționarea

cauzei,

impunându-se astfel o verificare riguroasă în rejudecare prin care să

se elucideze pe baza actelor dosarului și a celor

prezentate de părți aspectele

enunțate mai sus.

În acest sens, art. 129 alin. (5) C.

proc. civ. prevede că Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice

greșeală

pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și

aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinicie și legale

(...), aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare".

Criticile formulate de pârâtă sunt

nefondate, deoarece instanța de fond nu a clarificat calitatea procesuală a

părților și nu a dispus citarea tuturor părților în proces.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că împrejurările cauzei nu

au fost

pe deplin stabilite, așa cum corect a reținut și instanța de apel, care,

admițând

apelul reclamantei, a desființat hotărârea instanței de fond și a trimis cauza

spre rejudecare pentru clarificare prin administrarea de noi probe necesare și

utile cauzei.

Numai după

completarea probelor și după examinarea în ansamblu a

acestora,

instanța va putea hotărî și va fi în măsură să decidă în deplină cunoștință de

cauză asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Fată de toate aceste considerente,

urmează ca recursul declarat de

A.V.A.S. să

fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 39

din 7 februarie 2008 a Curții de

Apel

Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2009.