ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 285/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 285/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 29 octombrie 2004

și precizată la 6 aprilie 2005, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe

pârâții Primăria Comunei Gîrbova, Consiliului Local al Comunei Gîrbova, SC A.

SA Petrești, prin lichidator, SC P. SRL Boz, SC V. SRL Gîrbova, S.H.P. și S.R.,

SIF Banat Crișana și A.V.A.S. București, solicitând pronunțarea unei hotărâri

judecătorești prin care:

în suprafață de 1.741 mp, situat în comuna Gîrbova și ulterior transcris în CF

Gîrbova, a fot preluat de stat în mod abuziv și tară titlu valabil;

să fie obligată pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator să emită decizie

pentru restituirea în natură a imobilului și să propună acordarea de măsuri reparatorii

sub forma despăgubirilor, în condițiile legii speciale, pentru construcțiile

demolate, anexe gospodărești (șură pe toată lățimea, grajd animale, cotețe de

porci și găini, două șoproane pe fundație de piatră, atelier);

în temeiul art. 53 să fie obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziție

prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor

în condițiile legii speciale;

nu au făcut obiectul licitației din data de 26 noiembrie 1998, nefiind vândute

la licitație în Dosarul execuțional nr. 301/1997 al Tribunalului Alba.

proprietatea reclamantului înscrise în CF - retranscrise, a solicitat, în

situația în care se va considera că au făcut obiectul licitației, să se

constate nulitatea absolută parțială a licitației;

a Judecătoriei Sebeș cu privire la construcții, să se dispună radierea

dreptului de proprietate al pârâtei SC V. SRL Gîrbova asupra construcțiilor de

sub B2 din CF Gîrbova și să se dispună restabilirea situației anterioare de

carte funciară;

de concesiune încheiat la data de 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz și SC V.

SRL Gîrbova;

de „vânzare - cumpărare pentru vânzarea construcțiilor de pe imobil, încheiat

între SC V. SRL Gîrbova și pârâții S.H.P. și S.R.;

28 mai 2002 și să se dispună revenirea la situația anterioară cu privire la

construcții.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în

esență, cele ce urmează:

Terenul este deținut de pârâta SC A. SA Petrești - societate

în lichidare - proprietară în baza certificatului de cesiune, intabulat în CF,

ceea ce înseamnă că, în baza art. 20 din Legea nr. 10/2001 modificată, aceasta

are obligația să emită dispoziție având în vedere art. 33 modificat din legea

specială. Cu privire la construcții, reclamantul a precizat că întrucât parte

din ele sunt demolate, emiterea dispoziției cade în sarcina SC A. SA Petrești

sau a Primarului Comunei Gîrbova.

Cu privire la licitația din 26 noiembrie 1998, din dosarul

execuțional rezultă că la licitația din data menționată nu s-au propus a fi

vândute și nu s-au vândut construcțiile înscrise în CF Gîrbova.

În condițiile în care Legea LX din 1881 prevedea o

procedură greoaie și lungă privitoare la publicații, evaluare, nu se poate

aprecia că vânzarea imobilelor s-a făcut odată cu bunurile mobile. Dacă se

consideră că s-au vândut totuși și construcțiile, se impune constatarea

parțială a nulității vânzării pentru imobile întrucât s-au încălcat

dispozițiile legale imperative.

Încheierea de intabulare a construcțiilor este nulă

întrucât pârâta SC V. SRL Gîrbova nu a participat la licitație.

La momentul licitației pârâta nu exista ca persoană

juridică.

Contractul de concesiune este ilicit și se impune

anularea actului subsecvent vânzării la licitație pentru cauze ilicite și

fraudarea legii.

Reclamantul a mai arătat că imobilul în litigiu

proprietatea sa, a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.

223/1974 și că a formulat notificare, în termenul legal, la Prefectura Alba, care a trimis-o, pentru soluționare, Primăriei Gîrbova, neprimind nici un

răspuns până în prezent.

Pârâta SC V. Gîrbova a invocat prescripția dreptului

material la acțiune față de dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

excepția tardivității precizării acțiunii și excepția necompetentei materiale a

tribunalului.

Primarul Comunei Gârbova a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive.

Pârâții S.H.P. și S.R. au invocat excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului referitor la restituirea în natură,

acesta fiind doar titularul dreptului de a primi despăgubiri bănești.

Tot pârâții S.H.P. și S.R., referitor la capătul de

acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, pe

care l-au încheiat cu SC V. Gîrbova cu bună credință, au invocat prescripția

extinctivă a acțiunii față de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Totodată, acești

pârâți au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba.

Pârâta SC P. SRL a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive.

Cu excepția soluției de respingere dată cu privire la

necompetența materială a Tribunalului Alba, pronunțată prin încheierea din 19

ianuarie 2006, celelalte excepții au fost unite cu fondul cauzei.

După administrarea probelor încuviințate (probe testimoniale,

înscrisuri, expertiză topografică, atașarea dosarelor execuționale și a celor

de carte funciară), Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 1717 din 19

decembrie 2005, a pronunțat următoarea soluție:

- a admis excepția privind lipsa calității procesuale

pasive a pârâților A.V.A.S București, S.I.F Banat Crișana și Primăria Comunei Gîrbova;

- a respins excepțiile privitoare la prescripția

extinctivă a dreptului la acțiune;

- a respins excepția lipsei calității procesual

active a reclamantului, excepția tardivității precizării de acțiune și excepția

lipsei calității procesuale pas sive a pârâtei SC P. SRL;

- a admis in parte acțiunea precizată a reclamantului

D.M. împotriva pârâților Consiliului Local al Comunei Gîrbova, SC A. SA

Petrești, prin lichidator C.L., SC V. Gîrbova SRL și SC P. SRL și, în

consecință, a constatat că imobilul casă, curte și grădină în suprafață de 1.741

mp. Situat administrativ în localitatea Gîrbova, imobilul a fost preluat de

către stat abuziv și fără titlu valabil;

- a obligat pe pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator,

să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru construcțiile - casă și anexele gospodărești demolate - în

condițiile art. 24 modificat prin Legea nr. 247/2005, despăgubiri în condițiile

legii speciale, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și să restituie în natură

imobilul teren în suprafață de 1.741 mp descris mai sus;

- a constatat că toate construcțiile de pe imobil nu

au făcut obiectul licitației din 26 noiembrie 1998 (dosar execuțional

301/1997);

- a anulat parțial încheierea de intabulare nr. 2156/2006

a judecătoriei Sebeș, cu privire la construcții;

- a constatat nulitatea absolută, parțială a

contractului de concesiune încheiat la 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL si SC V.

SRL Gârbova.

Celelalte capete de cerere au fost respinse.

- a respins acțiunea precizată, formulată de

reclamantul D.M. împotriva pârâților S.H.P. și S.R., A.V.A.S București, SIF

Banat Crișana și Primăria Comunei Gîrbova.

Sentința tribunalului a fost atacată cu apel de către

reclamant, pârâții S.H.P. și S.R., SC V. SRL Gârbova si SC A. SA Petrești, prin

lichidator.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia

nr. 204 din 21 iunie 2006 a respins apelul reclamantului și a admis apelurile

pârâților S.H.P. și S.R, SC V. SRL Gârbova, SC A. SA Petrești, prin lichidator

si a schimbat in parte sentința atacată in sensul că a respins capătul de

cerere privitor la obligarea pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, la

emiterea deciziei de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc

pentru construcțiile casă si anexe gospodărești demolate si de restituire în

natură a terenului de 1.741 mp, precum și capătul de cerere privind constatarea

nulității vânzării la licitație a construcției și anularea încheierii de intabulare

nr. 2156/2000, a contractului de concesiune din 23 noiembrie 1999. Primarul

Comunei Gîrbova a fost obligat să emită dispoziție de măsuri reparatorii, în

favoarea reclamantului, pentru întreg imobilul. Restul dispozițiilor din

sentință au fost menținute.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamantul D.M., pârâții Primarul Comunei Gârbova și SC A. SA Petresti, prin

lichidator.

Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă și

de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 10135 din 8 decembrie 2006, a admis toate recursurile și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

aceeași instanță de apel.

În considerentele deciziei, Înalta Curte a reținut,

în primul rând, că instanța de apel, fără ca una din parți sa solicite in apel,

din proprie inițiativă și cu încălcarea art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., a

obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziție de propunere a masurilor

reparatorii pentru imobilul din litigiu, neobservând că reclamantul a formulat

o astfel de cerere in subsidiar, în privința construcțiilor demolate, capăt de

cerere care nu a fost admis și nici apelat. Înalta Curte a motivat că, în

speță, imobilul este deținut de către o societate comercială de stat care nu a

contestat nici deținerea și nici proprietatea acestuia, fiind de acord cu

restituirea terenului, astfel că procedând în modul arătat mai sus, instanța de

apel a încălcat dreptul de apărare al părților și le-a privat de un grad de

jurisdicție ceea ce a impus rejudecarea pricinii de către aceeași instanță.

Un al doilea considerent din decizia Înaltei Curți

vizează faptul că partea din dispozitivul sentinței instanței de fond prin care

s-a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petresti de a propune măsuri reparatorii

pentru casă și anexele demolate și restituirea în natură a terenului nu a fost

atacată de nici o parte, intrând în puterea lucrului judecat.

Într-un al treilea considerent Înalta Curte a reținut

că decizia din apel recurată este și contradictorie deoarece instanța deși a

admis apelul SC A. SA Petresti, in fapt cererile din apel au fost respinse,

ceea ce înseamnă că s-a reținut si s-a acordat apelantei ceea ce nu a solicitat

în cadrul motivelor de apel. Înalta Curte a motivat că din punct de vedere

procedural, admiterea apelului pârâtei SC A. SA Petresti ar fi echivalat cu

exonerarea acesteia de masuri reparatorii, cu anularea contractului de vânzare -

cumpărare si restituirea in natura a imobilului teren și construcții către

reclamant.

Dispunând rejudecarea pricinii în apel, Înalta Curte

a avut în vedere, așadar și poziția pârâtei SC A. SA Petrești, favorabilă

reclamantului.

Un al patrulea considerent reținut de către Înalta Curte

- ca motiv de rejudecare a cauzei - privește faptul că instanța de apel,

admițând apelul paraților S.H.P. și S.R., fără nici o motivare, în condițiile

în care sentința instanței de fond era favorabilă acestora, a încălcat cerința art.

261 alin. (5) C. proc. civ. și a vătămat drepturile reclamantului.

Într-un al cincilea considerent, Înalta Curte a

reținut că, ținând cont de caracterul devolutiv al apelului și de prevederile art.

295 din C. proc. civ., instanța de apel era datoare să asigure echilibrul

procesual al părților in administrarea probelor si garantarea dreptului la

apărare, încuviințând probe nu numai pârâților dar și reclamantului, în

legătură cu capătul de cerere privind nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare prin dovedirea eventualei rele credințe a părților

contractante și înlăturarea prezumției de buna-credință a acestora.

Într-un al șaselea considerent, Înalta Curte a

reținut că instanța de apel a admis și apelul SC V. SRL Gîrbova fără să fi

lămurit în prealabil situația juridică a imobilului vândut la licitație;

situația juridică se impunea a fi lămurită cu atât mai mult cu cât susținerile

constante ale SC A. SA Peterești au fost în sensul că imobilul se află în

administrarea și nu în proprietatea SC V. SRL Gârbova.

Un ultim considerent, pentru care s-a dispus casarea

deciziei din apel și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, privește

cheltuielile de judecată solicitate de reclamant la instanța de fond asupra

cărora instanța de apel a omis să se pronunțe.

Pentru considerentele prezentate mai sus, în esență, Înalta

Curte a dispus rejudecarea cauzei în apel, reținând că instanța de apel a

pronunțat o sentință nelegală, fiind vorba de săvârșirea nulităților prevăzute

de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. care echivalează cu nesoluționarea

tuturor apelurilor.

Primind dosarul, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,

ținând cont de indicațiile din decizia de casare, a pus în vedere părților

necesitatea suplimentării probelor. În acces sens a solicitat pârâtei SC A. SA Petrești,

prin lichidator, să prezinte actele privind situația juridică a imobilului, iar

reclamantului i-a încuviințat audierea unui martor pentru clarificarea

susținerii acestuia potrivit căreia pârâții S.H.P. și S.R. ar fi fost de rea

credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare privind imobilul construcție.

Celorlalte părți li s-a pus în vedere să propună probe pe baza indicațiilor din

decizia de casare.

Pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator, a precizat

că nu deține acte vizând vânzarea la licitație a construcțiilor către SC P. SRL

și și-a păstrat poziția cu privire la actele juridice încheiate cu SC V. SRL

Gârbova. Aceeași pârâtă a susținut că, în condițiile arătate mai sus,

construcțiile și terenul ar trebui să fie împreună cu cele situate la nr. 540,

pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie restituite reclamantului.

Instanța de apel a consemnat faptul că celelalte

părți nu au depus acte și nici nu au solicitat alte probe, păstrându-și poziția

exprimată anterior.

În contextul arătat, instanța de apel, prin Decizia nr.

333 din 6 decembrie 2007, a admis apelul pârâtei SC V. SR Gârbova și cel

declarat de pârâții S.H.P. și S.R., a schimbat în parte sentința tribunalului

în sensul că a înlăturat obligația de restituire în natură a imobilului teren

de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petrești, pe care a obligat-o

să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru

suprafața menționată, în favoarea reclamantului.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile

declarate de către reclamant și de pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator.

În considerentele deciziei, instanța de apel a

consemnat faptul că au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacate

capetele de cerere, soluționate de către instanța de fond, privitoare la

constatarea că imobilul litigios a fost preluat de către stat, abuziv și fără

titlu valabil, din proprietatea reclamantului precum și modul de soluționare a

excepțiilor vizând lipsa calității procesual pasive a A.V.A.S. București și SIF

Banat Crișana SA, lipsa calității procesual active a reclamantului și

tardivitatea precizării la acțiune.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut

următoarele:

Reclamantul a solicitat în apel să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 28 mai 2002 dintre

SC V. SRL Gîrbova și pârâții S.H.P. și S.R., a încheierii de intabulare și

restabilirea situației anterioare de CF apoi obligarea pârâtei SC A. SA

Petrești, prin lichidator, să restituie în natură și construcțiile vândute

nelegal pârâților S.H.P. și S.R.

S-a susținut falsitatea actelor juridice și reaua

credință a soților S.

Aceleași capete de nelegalitate a sentinței au fost

susținute și de către pârâta SC A. SA Petrești care a solicitat ca obligația

sa, după readucerea în patrimoniul său a întregului imobil, să fie aceea de

restituire în natură către reclamant.

Pârâta SC V. SRL Gîrbova a criticat sentința ca fiind

nelegală sub aspectul constatării nulității licitației din 26 noiembrie 1998, a anulării parțiale a încheierii de intabulare, precum și a nulității contractului de

concesiune din 23 noiembrie 1999, capete de cerere pe care le-a solicitat să

fie respinse.

Pârâții S.H.P. și S.R. au criticat sentința ca

nelegală cu privire la capătul de cerere privind restituirea în natură a

terenului în suprafață de 1.741 mp către reclamant, care se impunea să fie

respins, cu motivarea că nici prin notificare și nici în fața instanței, prin

acțiune, nu s-a solicitat acest lucru ci acordarea de despăgubiri.

Instanța de apel, examinând apelurile în raport de

ansamblul probator al cau2ei, de indicațiile din decizia de casare, precum și

de prevederile Legii nr. 10/2001 incidente în speță, a constatat, în primul

rând, că sub aspectul situației juridice a imobilului nu s-au depus acte noi.

Este motivul pentru care această instanță a omologat

concluziile instanței de fond cu privire la construcțiile de pe teren, precum

și referitoare la operațiunile juridice ulterioare, reținând că acestea nu pot

fi schimbate întrucât prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate

M 07 2479, pârâta SC A. SA Petrești, a dobândit dreptul de proprietate numai

asupra terenului, iar construcțiile, așa cum s-a reținut prin sentința civila nr.

126/1999 a Judecătoriei Sebeș, au constituit dreptul de administrare directă.

Nedovedindu-se un drept de proprietate, chiar dacă au fost supuse licitației la

26 noiembrie 1998, prin actele ce dovedesc aceasta în cadrul executării silite,

într-adevăr duc la nulitatea vânzării către SC V. SRL Gârbova. Constatarea

acestei nulități produce consecințe atât asupra încheierii de intabulare cât și

asupra actului de concesiune.

Concluzionând, instanța de rejudecare a reținut că

apelul cu privire la aceste capete de cerere nu este justificat dar că efectele

constatării nulității operațiunilor juridice nu poate fi extins și la

contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâții S.H.P. și S.R., în calitate

de cumpărători, au dobândit, cu buna credință, dreptul de proprietate, cu titlu

oneros, asupra construcțiilor existente pe teren.

Instanța de apel a reținut că buna-credință a soților

S. a fost corect analizată de către instanța de fond, aceasta motivând că, la

data încheierii contractului în discuție, vânzătorii erau proprietari tabulari

și, deși Legea 10/2001 era in vigoare, nu s-a făcut nici o notare in cartea

funciară in sensul revendicării imobilului de către proprietarul de la care

Statul Român a preluat imobilul.

S-a reținut că, în ce privește situația soților S.,

n-au fost administrate alte probe decât declarația unui martor care însă nu

este de natură să înlăture buna - credință a acestora de vreme ce însuși

reclamantul, prin notificarea făcută, a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul-teren și construcții (despăgubiri

la valoarea reală a imobilului).

Instanța de apel, față de împrejurările reținute mai

sus, a reținut că situația juridică a imobilului din litigiu se prezintă

astfel: terenul construit și neconstruit este în proprietatea SC A. SA

Petrești; casa familială corp 1 și 2, cu anexele existente sunt în proprietatea

pârâților S.H.P. și S.R., intabulate în CF.

Respingând apelul reclamantului și a celui declarat

de SC A. SA Petrești, instanța de apel a omologat sentința prin care s-a

stabilit obligația pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, de a acorda

măsuri reparatorii in echivalent in privința construcțiilor si a anexelor

gospodărești (inclusiv a celor demolate), așa cum s-a solicitat și prin

notificare, avându-se în vedere art. 26 modificat din Legea nr. 247/2005

(Titlul VII al legii).

În sfârșit, instanța de apel a mai reținut că nelegal

s-a stabilit obligația de restituire în natură a terenului de 1.741 mp.

Împotriva acestei din urmă decizii, pronunțată de

instanța de apel, a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o ca fiind

nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ.

În„ dezvoltarea recursului, reclamantul invocă patru

motive pentru care solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre

rejudecare, la aceeași instanță de apel.

Motivele de recurs vizează înlăturarea obligației de

restituire în natură a terenului de 1.741 mp prin nesocotirea, sub acest

aspect, a celor dispuse prin decizia de casare a Înaltei Curți (prima critică),

încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că, prin admiterea apelului pârâtei SC V. SA Gîrbova și a soților S.H.P. și S.R., s-a

acordat ceea ce nu s-a cerut (critica a doua), faptul că din dispozitivul

deciziei nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat cu privire la respingerea

apelului reclamantului (critica a treia) și aspectul contradictoriu al deciziei

atacate (critica a patra).

Recursul nu este fondat pentru considerentele care

vor fi prezentate în continuare.

În ce privește primul motiv.

Este adevărat că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum  și  asupra  necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Textul procedural menționat se referă inclusiv la

judecătorii apelului de vreme ce apelul provoacă o nouă judecată de fond atât

cu privire la problemele de fapt, cât și cu privire la problemele de drept.

În decizia de casare, înalta Curte a constatat

într-adevăr «că parte din dispozitivul sentinței prin care instanța de fond a

dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petrești să propună măsuri reparatorii pentru

casă și anexele demolate precum și restituirea în natură a terenului de 1.741

mp nu a fost atacată de niciuna dintre părți.

Tot Înalta Curte, în aceeași decizie de casare,

admițând recursurile declarate de reclamant, de pârâții SC A. SA Petrești și de

Primarul Comunei Gârbova, a prevăzut obligația instanței de apel ca, în

rejudecare, pentru asigurarea echilibrului procesual al părților, să dispună

completarea probelor în vederea stabilirii situației juridice a terenului,

pentru verificarea susținerilor reclamantului și a poziției procesuale a

pârâtei SC A. SA Petrești precum și pentru verificarea legalității contractului

de vânzare cumpărare încheiat de pârâții S.H.P. și S.R. cu SC V. SRL Gîrbova.

Instanța de apel, rejudecând pricina, a lămurit toate

aspectele de fapt și de drept prevăzute în decizia de casare, constatând că

soluția tribunalului referitoare la construcții și la operațiunile juridice

ulterioare nu poate fi schimbată întrucât prin certificatul de atestare a

dreptului de proprietate nr. xxx, pârâta SC A. SA Petrești, a dobândit dreptul

de proprietate numai asupra terenului, iar asupra construcției, conform

sentinței civile nr. 126/1999 a Judecătoriei Sebeș, a avut numai un drept de

administrare directă.

Respingând apelul reclamantului și al pârâtei SC A.

SA Petrești, instanța de apel a constatat nulitatea vânzării construcțiilor

către SC V. SRL Gârbova și, prin consecință, și a încheierii intabulare și a

actului de concesiune.

Aceeași instanță a confirmat și soluția tribunalului,

care a reținut că efectul constatării operațiunilor juridice menționate nu

poate fi extins și la contractul de vânzare cumpărare nr. yyy prin care pârâții

S.H.P. și S.R. au dobândit, cu bună credință, dreptul de proprietate, cu titlu

oneros, asupra construcțiilor situate pe teren. Buna credință a pârâților S.H.P.

și S.R. s-a stabilit a fi în afara oricărui dubiu de către tribunal care a

reținut că atât pentru construcții cât și pentru teren reclamantul, prin

notificare, a cerut despăgubiri, că, la data încheierii actului de vânzare

cumpărare, vânzătorii erau proprietari tabulari și,,potrivit Legii nr. 10/2001

atunci în vigoare, nu s-a făcut nici o notare în cartea funciară în sensul revendicării

imobilului de către fostul proprietar de la stat

Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, atât

în redactarea aplicabilă de la 14 februarie 2001 până la 4 aprilie 2005 cât și

în forma aplicabilă de la 02 septembrie 2005, măsurile reparatorii se stabilesc

numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu

respectarea dispozițiilor legale.

În speță, terenul în litigiu este aferent

construcțiilor înstrăinate legal.

Prin urmare concluzia instanței de apel că măsurile

reparatorii prin echivalent se impuneau a fi acordate reclamantului și pentru

terenul în suprafață de 1.741 mp este legală.

Din această perspectivă nu se poate susține cu temei

că instanța de apel, înlăturând obligația de restituire în natură a terenului

de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petrești, a încălcat

prevederile art. 315 C. proc. civ.

Instanța de apel, conform indicațiilor din decizia de

casare a Înaltei Curți, în ce privește terenul și construcțiile a stabilit o

situație de fapt corectă și a aplicat riguros prevederile art. 18 din Legea nr.

10/2001.

Din cele prezentate mai sus rezultă, așadar, că acest

motiv de recurs nu este întemeiat.

În ce privește motivul al doilea de recurs.

Recurentul reclamant susține că instanța de apel,

admițând apelul celor trei pârâți menționați mai sus și obligând pârâta SC A.

SA Petrești, care nu a făcut apel pe aspectul terenului, să propună măsuri

reparatorii prin echivalent, a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Critica nu este întemeiată, în acest sens urmând a se

avea în vedere motivarea respingerii primului motiv de recurs.

În ce privește motivul al treilea de recurs.

Se susține că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat

în dispozitiv cu privire la respingerea apelului reclamantului.

Critica este nefondată.

Recurentul reclamant este în eroare. În dispozitivul

deciziei atacate (pagina 8 a deciziei) se prevede „Respinge apelurile declarate

de reclamantul D.M. și SC A. SA Petrești, prin lichidator C.L.".

În ce privește motivul patru de recurs vidând

aspectul contradictoriu al deciziei atacate.

Se susține că instanța reține că, pentru construcții,

operațiunile sunt lovite de nulitate, dar admite apelul pentru teren care se

află sub construcții.

Și cu privire la acest aspect recurentul este în

eroare.

Construcțiile (incluzând și terenul aferent) se cuvin

soților S.H.P. și S.R. care le-au cumpărat cu bună credință de la SC V. SRL Gîrbova pentru motivele deja prezentate în analiza motivului prim de recurs.

Și această critică urmează, așadar, să fie respinsă.

În cadrul recursului, reclamantul a formulat și o

cerere subsidiară prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei

din apel în sensul admiterii apelului său și al pârâtei SC A. SA Petrești și

respingerii apelului pârâtei SC V. SRL Gârbova și al pârâților S.H.P. și S.R.

Considerentele prezentate în analiza motivelor de

recurs sunt valabile și pentru cererea subsidiară a recurentului reclamant.

Cererea de cheltuieli de judecată în apel și recurs

formulată de reclamant nu se încadrează în revederile art. 274 C. proc. civ., urmând a fi respinsă.

În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamantul D.M. împotriva Deciziei nr. 333/ A din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie

2010.