Decizia nr. 285/2010 — ÎCCJ, Secția I civilă

Să se constate că imobilul casă, curte și grădină în suprafață de 1.741 mp, situat în comuna Gîrbova și ulterior transcris în CF Gîrbova, a fot preluat de stat în mod abuziv și tară titlu valabil;

În temeiul art. 20 (modificat) al Legii nr. 10/2001 să fie obligată pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator să emită decizie pentru restituirea în natură a imobilului și să propună acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor, în condițiile legii speciale, pentru construcțiile demolate, anexe gospodărești (șură pe toată lățimea, grajd animale, cotețe de porci și găini, două șoproane pe fundație de piatră, atelier);

În subsidiar, cu privire la construcțiile demolate în temeiul art. 53 să fie obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în condițiile legii speciale;

Să se constate că toate construcțiile de pe imobil, nu au făcut obiectul licitației din data de 26 noiembrie 1998, nefiind vândute la licitație în Dosarul execuțional nr. 301/1997 al Tribunalului Alba.

În subsidiar, în ce privește construcțiile proprietatea reclamantului înscrise în CF - retranscrise, a solicitat, în situația în care se va considera că au făcut obiectul licitației, să se constate nulitatea absolută parțială a licitației;

Să se anuleze încheierea de intabulare nr. 2156/2000 a Judecătoriei Sebeș cu privire la construcții, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC V. SRL Gîrbova asupra construcțiilor de sub B2 din CF Gîrbova și să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară;

Să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat la data de 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz și SC V. SRL Gîrbova;

Să se constate nulitatea absolută a contractului de „vânzare - cumpărare pentru vânzarea construcțiilor de pe imobil, încheiat între SC V. SRL Gîrbova și pârâții S.H.P. și S.R.;

Să se dispună anularea încheierii de intabulare din 28 mai 2002 și să se dispună revenirea la situația anterioară cu privire la construcții. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat, în esență, cele ce urmează: Terenul este deținut de pârâta SC A. SA Petrești - societate în lichidare - proprietară în baza certificatului de cesiune, intabulat în CF, ceea ce înseamnă că, în baza art. 20 din Legea nr. 10/2001 modificată, aceasta are obligația să emită dispoziție având în vedere art. 33 modificat din legea specială. Cu privire la construcții, reclamantul a precizat că întrucât parte din ele sunt demolate, emiterea dispoziției cade în sarcina SC A. SA Petrești sau a Primarului Comunei Gîrbova. Cu privire la licitația din 26 noiembrie 1998, din dosarul execuțional rezultă că la licitația din data menționată nu s-au propus a fi vândute și nu s-au vândut construcțiile înscrise în CF Gîrbova. În condițiile în care Legea LX din 1881 prevedea o procedură greoaie și lungă privitoare la publicații, evaluare, nu se poate aprecia că vânzarea imobilelor s-a făcut odată cu bunurile mobile. Dacă se consideră că s-au vândut totuși și construcțiile, se impune constatarea parțială a nulității vânzării pentru imobile întrucât s-au încălcat dispozițiile legale imperative. Încheierea de intabulare a construcțiilor este nulă întrucât pârâta SC V. SRL Gîrbova nu a participat la licitație. La momentul licitației pârâta nu exista ca persoană juridică. Contractul de concesiune este ilicit și se impune anularea actului subsecvent vânzării la licitație pentru cauze ilicite și fraudarea legii. Reclamantul a mai arătat că imobilul în litigiu proprietatea sa, a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 și că a formulat notificare, în termenul legal, la Prefectura Alba, care a trimis-o, pentru soluționare, Primăriei Gîrbova, neprimind nici un răspuns până în prezent. Pârâta SC V. Gîrbova a invocat prescripția dreptului material la acțiune față de dispozițiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, excepția tardivității precizării acțiunii și excepția necompetentei materiale a tribunalului. Primarul Comunei Gârbova a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Pârâții S.H.P. și S.R. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului referitor la restituirea în natură, acesta fiind doar titularul dreptului de a primi despăgubiri bănești. Tot pârâții S.H.P. și S.R., referitor la capătul de acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, pe care l-au încheiat cu SC V. Gîrbova cu bună credință, au invocat prescripția extinctivă a acțiunii față de dispozițiile Legii nr. 10/2001. Totodată, acești pârâți au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba. Pârâta SC P. SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Cu excepția soluției de respingere dată cu privire la necompetența materială a Tribunalului Alba, pronunțată prin încheierea din 19 ianuarie 2006, celelalte excepții au fost unite cu fondul cauzei. După administrarea probelor încuviințate (probe testimoniale, înscrisuri, expertiză topografică, atașarea dosarelor execuționale și a celor de carte funciară), Tribunalul Alba, secția civilă, prin sentința nr. 1717 din 19 decembrie 2005, a pronunțat următoarea soluție: - a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților A.V.A.S București, S.I.F Banat Crișana și Primăria Comunei Gîrbova; - a respins excepțiile privitoare la prescripția extinctivă a dreptului la acțiune; - a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, excepția tardivității precizării de acțiune și excepția lipsei calității procesuale pas sive a pârâtei SC P. SRL; - a admis in parte acțiunea precizată a reclamantului D.M. împotriva pârâților Consiliului Local al Comunei Gîrbova, SC A. SA Petrești, prin lichidator C.L., SC V. Gîrbova SRL și SC P. SRL și, în consecință, a constatat că imobilul casă, curte și grădină în suprafață de 1.741 mp. Situat administrativ în localitatea Gîrbova, imobilul a fost preluat de către stat abuziv și fără titlu valabil; - a obligat pe pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator, să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile - casă și anexele gospodărești demolate - în condițiile art. 24 modificat prin Legea nr. 247/2005, despăgubiri în condițiile legii speciale, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și să restituie în natură imobilul teren în suprafață de 1.741 mp descris mai sus; - a constatat că toate construcțiile de pe imobil nu au făcut obiectul licitației din 26 noiembrie 1998 (dosar execuțional 301/1997); - a anulat parțial încheierea de intabulare nr. 2156/2006 a judecătoriei Sebeș, cu privire la construcții; - a constatat nulitatea absolută, parțială a contractului de concesiune încheiat la 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL si SC V. SRL Gârbova. Celelalte capete de cerere au fost respinse. - a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâților S.H.P. și S.R., A.V.A.S București, SIF Banat Crișana și Primăria Comunei Gîrbova. Sentința tribunalului a fost atacată cu apel de către reclamant, pârâții S.H.P. și S.R., SC V. SRL Gârbova si SC A. SA Petrești, prin lichidator. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia nr. 204 din 21 iunie 2006 a respins apelul reclamantului și a admis apelurile pârâților S.H.P. și S.R, SC V. SRL Gârbova, SC A. SA Petrești, prin lichidator si a schimbat in parte sentința atacată in sensul că a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, la emiterea deciziei de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcțiile casă si anexe gospodărești demolate si de restituire în natură a terenului de 1.741 mp, precum și capătul de cerere privind constatarea nulității vânzării la licitație a construcției și anularea încheierii de intabulare nr. 2156/2000, a contractului de concesiune din 23 noiembrie 1999. Primarul Comunei Gîrbova a fost obligat să emită dispoziție de măsuri reparatorii, în favoarea reclamantului, pentru întreg imobilul. Restul dispozițiilor din sentință au fost menținute. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul D.M., pârâții Primarul Comunei Gârbova și SC A. SA Petresti, prin lichidator. Înalta Curte de Casație si Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 10135 din 8 decembrie 2006, a admis toate recursurile și a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. În considerentele deciziei, Înalta Curte a reținut, în primul rând, că instanța de apel, fără ca una din parți sa solicite in apel, din proprie inițiativă și cu încălcarea art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., a obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziție de propunere a masurilor reparatorii pentru imobilul din litigiu, neobservând că reclamantul a formulat o astfel de cerere in subsidiar, în privința construcțiilor demolate, capăt de cerere care nu a fost admis și nici apelat. Înalta Curte a motivat că, în speță, imobilul este deținut de către o societate comercială de stat care nu a contestat nici deținerea și nici proprietatea acestuia, fiind de acord cu restituirea terenului, astfel că procedând în modul arătat mai sus, instanța de apel a încălcat dreptul de apărare al părților și le-a privat de un grad de jurisdicție ceea ce a impus rejudecarea pricinii de către aceeași instanță. Un al doilea considerent din decizia Înaltei Curți vizează faptul că partea din dispozitivul sentinței instanței de fond prin care s-a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petresti de a propune măsuri reparatorii pentru casă și anexele demolate și restituirea în natură a terenului nu a fost atacată de nici o parte, intrând în puterea lucrului judecat. Într-un al treilea considerent Înalta Curte a reținut că decizia din apel recurată este și contradictorie deoarece instanța deși a admis apelul SC A. SA Petresti, in fapt cererile din apel au fost respinse, ceea ce înseamnă că s-a reținut si s-a acordat apelantei ceea ce nu a solicitat în cadrul motivelor de apel. Înalta Curte a motivat că din punct de vedere procedural, admiterea apelului pârâtei SC A. SA Petresti ar fi echivalat cu exonerarea acesteia de masuri reparatorii, cu anularea contractului de vânzare - cumpărare si restituirea in natura a imobilului teren și construcții către reclamant. Dispunând rejudecarea pricinii în apel, Înalta Curte a avut în vedere, așadar și poziția pârâtei SC A. SA Petrești, favorabilă reclamantului. Un al patrulea considerent reținut de către Înalta Curte - ca motiv de rejudecare a cauzei - privește faptul că instanța de apel, admițând apelul paraților S.H.P. și S.R., fără nici o motivare, în condițiile în care sentința instanței de fond era favorabilă acestora, a încălcat cerința art. 261 alin. (5) C. proc. civ. și a vătămat drepturile reclamantului. Într-un al cincilea considerent, Înalta Curte a reținut că, ținând cont de caracterul devolutiv al apelului și de prevederile art. 295 din C. proc. civ., instanța de apel era datoare să asigure echilibrul procesual al părților in administrarea probelor si garantarea dreptului la apărare, încuviințând probe nu numai pârâților dar și reclamantului, în legătură cu capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin dovedirea eventualei rele credințe a părților contractante și înlăturarea prezumției de buna-credință a acestora. Într-un al șaselea considerent, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a admis și apelul SC V. SRL Gîrbova fără să fi lămurit în prealabil situația juridică a imobilului vândut la licitație; situația juridică se impunea a fi lămurită cu atât mai mult cu cât susținerile constante ale SC A. SA Peterești au fost în sensul că imobilul se află în administrarea și nu în proprietatea SC V. SRL Gârbova. Un ultim considerent, pentru care s-a dispus casarea deciziei din apel și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamant la instanța de fond asupra cărora instanța de apel a omis să se pronunțe. Pentru considerentele prezentate mai sus, în esență, Înalta Curte a dispus rejudecarea cauzei în apel, reținând că instanța de apel a pronunțat o sentință nelegală, fiind vorba de săvârșirea nulităților prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. care echivalează cu nesoluționarea tuturor apelurilor. Primind dosarul, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, ținând cont de indicațiile din decizia de casare, a pus în vedere părților necesitatea suplimentării probelor. În acces sens a solicitat pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, să prezinte actele privind situația juridică a imobilului, iar reclamantului i-a încuviințat audierea unui martor pentru clarificarea susținerii acestuia potrivit căreia pârâții S.H.P. și S.R. ar fi fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare privind imobilul construcție. Celorlalte părți li s-a pus în vedere să propună probe pe baza indicațiilor din decizia de casare. Pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator, a precizat că nu deține acte vizând vânzarea la licitație a construcțiilor către SC P. SRL și și-a păstrat poziția cu privire la actele juridice încheiate cu SC V. SRL Gârbova. Aceeași pârâtă a susținut că, în condițiile arătate mai sus, construcțiile și terenul ar trebui să fie împreună cu cele situate la nr. 540, pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie restituite reclamantului. Instanța de apel a consemnat faptul că celelalte părți nu au depus acte și nici nu au solicitat alte probe, păstrându-și poziția exprimată anterior. În contextul arătat, instanța de apel, prin Decizia nr. 333 din 6 decembrie 2007, a admis apelul pârâtei SC V. SR Gârbova și cel declarat de pârâții S.H.P. și S.R., a schimbat în parte sentința tribunalului în sensul că a înlăturat obligația de restituire în natură a imobilului teren de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petrești, pe care a obligat-o să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru suprafața menționată, în favoarea reclamantului. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Prin aceeași decizie au fost respinse apelurile declarate de către reclamant și de pârâta SC A. SA Petrești, prin lichidator. În considerentele deciziei, instanța de apel a consemnat faptul că au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacate capetele de cerere, soluționate de către instanța de fond, privitoare la constatarea că imobilul litigios a fost preluat de către stat, abuziv și fără titlu valabil, din proprietatea reclamantului precum și modul de soluționare a excepțiilor vizând lipsa calității procesual pasive a A.V.A.S. București și SIF Banat Crișana SA, lipsa calității procesual active a reclamantului și tardivitatea precizării la acțiune. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamantul a solicitat în apel să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 28 mai 2002 dintre SC V. SRL Gîrbova și pârâții S.H.P. și S.R., a încheierii de intabulare și restabilirea situației anterioare de CF apoi obligarea pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, să restituie în natură și construcțiile vândute nelegal pârâților S.H.P. și S.R. S-a susținut falsitatea actelor juridice și reaua credință a soților S. Aceleași capete de nelegalitate a sentinței au fost susținute și de către pârâta SC A. SA Petrești care a solicitat ca obligația sa, după readucerea în patrimoniul său a întregului imobil, să fie aceea de restituire în natură către reclamant. Pârâta SC V. SRL Gîrbova a criticat sentința ca fiind nelegală sub aspectul constatării nulității licitației din 26 noiembrie 1998, a anulării parțiale a încheierii de intabulare, precum și a nulității contractului de concesiune din 23 noiembrie 1999, capete de cerere pe care le-a solicitat să fie respinse. Pârâții S.H.P. și S.R. au criticat sentința ca nelegală cu privire la capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.741 mp către reclamant, care se impunea să fie respins, cu motivarea că nici prin notificare și nici în fața instanței, prin acțiune, nu s-a solicitat acest lucru ci acordarea de despăgubiri. Instanța de apel, examinând apelurile în raport de ansamblul probator al cau2ei, de indicațiile din decizia de casare, precum și de prevederile Legii nr. 10/2001 incidente în speță, a constatat, în primul rând, că sub aspectul situației juridice a imobilului nu s-au depus acte noi. Este motivul pentru care această instanță a omologat concluziile instanței de fond cu privire la construcțiile de pe teren, precum și referitoare la operațiunile juridice ulterioare, reținând că acestea nu pot fi schimbate întrucât prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M 07 2479, pârâta SC A. SA Petrești, a dobândit dreptul de proprietate numai asupra terenului, iar construcțiile, așa cum s-a reținut prin sentința civila nr. 126/1999 a Judecătoriei Sebeș, au constituit dreptul de administrare directă. Nedovedindu-se un drept de proprietate, chiar dacă au fost supuse licitației la 26 noiembrie 1998, prin actele ce dovedesc aceasta în cadrul executării silite, într-adevăr duc la nulitatea vânzării către SC V. SRL Gârbova. Constatarea acestei nulități produce consecințe atât asupra încheierii de intabulare cât și asupra actului de concesiune. Concluzionând, instanța de rejudecare a reținut că apelul cu privire la aceste capete de cerere nu este justificat dar că efectele constatării nulității operațiunilor juridice nu poate fi extins și la contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâții S.H.P. și S.R., în calitate de cumpărători, au dobândit, cu buna credință, dreptul de proprietate, cu titlu oneros, asupra construcțiilor existente pe teren. Instanța de apel a reținut că buna-credință a soților S. a fost corect analizată de către instanța de fond, aceasta motivând că, la data încheierii contractului în discuție, vânzătorii erau proprietari tabulari și, deși Legea 10/2001 era in vigoare, nu s-a făcut nici o notare in cartea funciară in sensul revendicării imobilului de către proprietarul de la care Statul Român a preluat imobilul. S-a reținut că, în ce privește situația soților S., n-au fost administrate alte probe decât declarația unui martor care însă nu este de natură să înlăture buna - credință a acestora de vreme ce însuși reclamantul, prin notificarea făcută, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul-teren și construcții (despăgubiri la valoarea reală a imobilului). Instanța de apel, față de împrejurările reținute mai sus, a reținut că situația juridică a imobilului din litigiu se prezintă astfel: terenul construit și neconstruit este în proprietatea SC A. SA Petrești; casa familială corp 1 și 2, cu anexele existente sunt în proprietatea pârâților S.H.P. și S.R., intabulate în CF. Respingând apelul reclamantului și a celui declarat de SC A. SA Petrești, instanța de apel a omologat sentința prin care s-a stabilit obligația pârâtei SC A. SA Petrești, prin lichidator, de a acorda măsuri reparatorii in echivalent in privința construcțiilor si a anexelor gospodărești (inclusiv a celor demolate), așa cum s-a solicitat și prin notificare, avându-se în vedere art. 26 modificat din Legea nr. 247/2005 (Titlul VII al legii). În sfârșit, instanța de apel a mai reținut că nelegal s-a stabilit obligația de restituire în natură a terenului de 1.741 mp. Împotriva acestei din urmă decizii, pronunțată de instanța de apel, a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. În„ dezvoltarea recursului, reclamantul invocă patru motive pentru care solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel. Motivele de recurs vizează înlăturarea obligației de restituire în natură a terenului de 1.741 mp prin nesocotirea, sub acest aspect, a celor dispuse prin decizia de casare a Înaltei Curți (prima critică), încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că, prin admiterea apelului pârâtei SC V. SA Gîrbova și a soților S.H.P. și S.R., s-a acordat ceea ce nu s-a cerut (critica a doua), faptul că din dispozitivul deciziei nu rezultă că instanța s-ar fi pronunțat cu privire la respingerea apelului reclamantului (critica a treia) și aspectul contradictoriu al deciziei atacate (critica a patra). Recursul nu este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. În ce privește primul motiv. Este adevărat că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Textul procedural menționat se referă inclusiv la judecătorii apelului de vreme ce apelul provoacă o nouă judecată de fond atât cu privire la problemele de fapt, cât și cu privire la problemele de drept. În decizia de casare, înalta Curte a constatat într-adevăr «că parte din dispozitivul sentinței prin care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petrești să propună măsuri reparatorii pentru casă și anexele demolate precum și restituirea în natură a terenului de 1.741 mp nu a fost atacată de niciuna dintre părți. Tot Înalta Curte, în aceeași decizie de casare, admițând recursurile declarate de reclamant, de pârâții SC A. SA Petrești și de Primarul Comunei Gârbova, a prevăzut obligația instanței de apel ca, în rejudecare, pentru asigurarea echilibrului procesual al părților, să dispună completarea probelor în vederea stabilirii situației juridice a terenului, pentru verificarea susținerilor reclamantului și a poziției procesuale a pârâtei SC A. SA Petrești precum și pentru verificarea legalității contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâții S.H.P. și S.R. cu SC V. SRL Gîrbova. Instanța de apel, rejudecând pricina, a lămurit toate aspectele de fapt și de drept prevăzute în decizia de casare, constatând că soluția tribunalului referitoare la construcții și la operațiunile juridice ulterioare nu poate fi schimbată întrucât prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx, pârâta SC A. SA Petrești, a dobândit dreptul de proprietate numai asupra terenului, iar asupra construcției, conform sentinței civile nr. 126/1999 a Judecătoriei Sebeș, a avut numai un drept de administrare directă. Respingând apelul reclamantului și al pârâtei SC A. SA Petrești, instanța de apel a constatat nulitatea vânzării construcțiilor către SC V. SRL Gârbova și, prin consecință, și a încheierii intabulare și a actului de concesiune. Aceeași instanță a confirmat și soluția tribunalului, care a reținut că efectul constatării operațiunilor juridice menționate nu poate fi extins și la contractul de vânzare cumpărare nr. yyy prin care pârâții S.H.P. și S.R. au dobândit, cu bună credință, dreptul de proprietate, cu titlu oneros, asupra construcțiilor situate pe teren. Buna credință a pârâților S.H.P. și S.R. s-a stabilit a fi în afara oricărui dubiu de către tribunal care a reținut că atât pentru construcții cât și pentru teren reclamantul, prin notificare, a cerut despăgubiri, că, la data încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorii erau proprietari tabulari și,,potrivit Legii nr. 10/2001 atunci în vigoare, nu s-a făcut nici o notare în cartea funciară în sensul revendicării imobilului de către fostul proprietar de la stat Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, atât în redactarea aplicabilă de la 14 februarie 2001 până la 4 aprilie 2005 cât și în forma aplicabilă de la 02 septembrie 2005, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale. În speță, terenul în litigiu este aferent construcțiilor înstrăinate legal. Prin urmare concluzia instanței de apel că măsurile reparatorii prin echivalent se impuneau a fi acordate reclamantului și pentru terenul în suprafață de 1.741 mp este legală. Din această perspectivă nu se poate susține cu temei că instanța de apel, înlăturând obligația de restituire în natură a terenului de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petrești, a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ. Instanța de apel, conform indicațiilor din decizia de casare a Înaltei Curți, în ce privește terenul și construcțiile a stabilit o situație de fapt corectă și a aplicat riguros prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001. Din cele prezentate mai sus rezultă, așadar, că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ce privește motivul al doilea de recurs. Recurentul reclamant susține că instanța de apel, admițând apelul celor trei pârâți menționați mai sus și obligând pârâta SC A. SA Petrești, care nu a făcut apel pe aspectul terenului, să propună măsuri reparatorii prin echivalent, a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Critica nu este întemeiată, în acest sens urmând a se avea în vedere motivarea respingerii primului motiv de recurs. În ce privește motivul al treilea de recurs. Se susține că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat în dispozitiv cu privire la respingerea apelului reclamantului. Critica este nefondată. Recurentul reclamant este în eroare. În dispozitivul deciziei atacate (pagina 8 a deciziei) se prevede „Respinge apelurile declarate de reclamantul D.M. și SC A. SA Petrești, prin lichidator C.L.". În ce privește motivul patru de recurs vidând aspectul contradictoriu al deciziei atacate. Se susține că instanța reține că, pentru construcții, operațiunile sunt lovite de nulitate, dar admite apelul pentru teren care se află sub construcții. Și cu privire la acest aspect recurentul este în eroare. Construcțiile (incluzând și terenul aferent) se cuvin soților S.H.P. și S.R. care le-au cumpărat cu bună credință de la SC V. SRL Gîrbova pentru motivele deja prezentate în analiza motivului prim de recurs. Și această critică urmează, așadar, să fie respinsă. În cadrul recursului, reclamantul a formulat și o cerere subsidiară prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul admiterii apelului său și al pârâtei SC A. SA Petrești și respingerii apelului pârâtei SC V. SRL Gârbova și al pârâților S.H.P. și S.R. Considerentele prezentate în analiza motivelor de recurs sunt valabile și pentru cererea subsidiară a recurentului reclamant. Cererea de cheltuieli de judecată în apel și recurs formulată de reclamant nu se încadrează în revederile art. 274 C. proc. civ., urmând a fi respinsă. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.