ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 3 septembrie 2004, M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Gârbova, Primăria comunei Gârbova, SC A. SA, P.G. și P.M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea măsurii de trecere în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974, a imobilului înscris în C.F. Gârgova, top 405, situat administrativ în Gârbova; să se dispună anularea încheierii de intabulare a dreptului Statului Român asupra imobilului și restabilirea situației anterioare de C.F.; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA și P.G.

și P.M.; să se dispună anularea încheierii de intabulare a dreptului de proprietate al pârâților P.G. și P.M. asupra imobilului; să fie obligați pârâții la recunoașterea dreptului de proprietate și la predarea în pașnică posesie și folosință a imobilului precum și anularea dispoziției nr. 334/2004 emisă de Primăria comunei Gârbova. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin sentința nr. 1116 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.M. și în consecință: - A anulat dispoziția nr. 334/2004 emisă de Primarul comunei Gârbova privind respingerea notificării nr. 114/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, - A constatat că reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în C.F.

nr.top 405 casă și curte în suprafață de 1406 mp, - A obligat pârâta să transmită Prefecturii județului Alba dispoziția și documentația necesară acordării despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC A. SA și în consecință: A respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local Gârbova, SC A. SA, P.G. și P.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv și fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr. 223/1974 erau contrare Constituției din 1965, care ocrotea dreptul de proprietate personală și interzicea discriminarea în drepturi a persoanelor în toate domeniile vieții economice, politice, juridice, sociale și culturale.

În ceea ce privește primele patru capete de cerere din acțiune, tribunalul a constatat că acestea au făcut obiectul unei acțiuni înregistrată la Judecătoria Sebeș sub dosar nr. 1397/2002, soluționată prin sentința civilă nr. 974/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 107/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 486/2003, motiv pentru care s-a reținut că sunt întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. care determină puterea lucrului judecat. Într-o atare situație s-a constatat valabil contractul de vânzare–cumpărare încheiat între SC A. SA și P.G. și P.M., în speță fiind incidente dispozițiile art. 18 pct. d din Legea nr. 10/2001 conform cărora reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1125/A din 13 septembrie 2005 a respins apelurile declarate de reclamant și de Primarul comunei Gârbova împotriva hotărârii tribunalului. S-a reținut de către curtea de apel că instanța de fond s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere în condițiile în care a anulat dispoziția atacată, iar aspectul referitor la pronunțarea „plus petita” a fost înlăturat deoarece în notificare sunt menționate cele două alternative la care să se recurgă prin prisma Legii nr.10/2001, respectiv restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești. Critica reclamantului cu privire la autoritatea de lucru judecat a fost înlăturată în raport de dispozițiile exprese ale art. 1201 C. civ.

coroborate cu cele ale art. 166 C. proc. civ., reținându-se că identitatea de temei juridic nu există în legislație ca și condiție de stabilire a existenței validității și regularității unei hotărâri judecătorești. În ceea ce privește motivele de apel ale Primarului comunei Gârbova, s-a reținut că suma încasată de reclamant de la statul german reprezintă daune și nicidecum o despăgubire bănească sub aspectul valorii imobilului de care a fost deposedat abuziv în România. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că a solicitat restituirea în natură a imobilului iar instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv că este îndreptățit la măsuri reparatorii, prin despăgubiri bănești.

A precizat totodată că nu s-a soluționat capătul de cerere prin care a solicitat să se constate nelegalitatea preluării imobilului de către Statul Român. Cu privire la autoritatea de lucru judecat a arătat că aceasta nu subzistă întrucât temeiul juridic în cele două dosare este total diferit, respectiv art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001. Recursul este fondat, urmând a fi admis, a se casa ambele hotărâri pronunțate și a se trimite cauza spre rejudecare la tribunal, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Reclamantul M.M. a investit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat, printre altele, să se constate nelegalitatea măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilului în litigiu, să se anuleze dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 și să fie obligați pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în pașnică posesie și folosință imobilul.

Cu toate că reclamantul nu a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent ci restituirea în natură a imobilului, soluțiile pronunțate în cauză au fost în sensul constatării că acesta beneficiază de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Se reține că obligația instanței este de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. 6 C. proc. civ. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii.

Dacă formulările reclamantului ar fi fost confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau minus petita. Or, în speță, obiectul cererii introductive de instanță îl reprezintă fără echivoc restituirea în natură a imobilului. În aceste condiții, nu poate fi primită reținerea curții de apel potrivit căreia, prin notificare, reclamantul a solicitat, fie restituirea în natură, fie acordarea de despăgubiri bănești, motiv pentru care corect s-au acordat despăgubiri atâta timp cât s-a cerut anularea dispoziției.

Pentru cele ce preced, recursul va fi admis, se vor casa hotărârile pronunțate la fond și apel și se va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, urmând ca instanța de trimitere să stabilească cadrul procesual în limita obiectului dedus judecății, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 C. civ. În rejudecare, instanța va analiza și va pune în discuția părților, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora nu sunt îndreptățite la restituire în natură persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva deciziei nr. 1125/A din 13 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr. 1116 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, secția civilă, și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2006.