ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba la data de 3 septembrie 2004, M.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Consiliul local Gârbova, Primăria comunei Gârbova, SC A. SA, P.G. și P.M., ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea măsurii de

trecere în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974, a

imobilului înscris în C.F. Gârgova, top 405, situat administrativ în Gârbova; să

se dispună anularea încheierii de intabulare a dreptului Statului Român asupra

imobilului și restabilirea situației anterioare de C.F.; să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A. SA

și P.G. și P.M.; să se dispună anularea încheierii de intabulare a dreptului de

proprietate al pârâților P.G. și P.M. asupra imobilului; să fie obligați

pârâții la recunoașterea dreptului de proprietate și la predarea în pașnică

posesie și folosință a imobilului precum și anularea dispoziției nr. 334/2004

emisă de Primăria comunei Gârbova. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 1116 din 17

noiembrie 2004, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul M.M. și în consecință:

- A anulat dispoziția nr. 334/2004

emisă de Primarul comunei Gârbova privind respingerea notificării nr. 114/2001

formulată în baza Legii nr. 10/2001,

- A constatat că reclamantul este

îndreptățit la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul înscris în C.F. nr.top

405 casă și curte în suprafață de 1406 mp,

- A obligat pârâta să transmită

Prefecturii județului Alba dispoziția și documentația necesară acordării

despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

A admis excepția autorității de

lucru judecat invocată de pârâta SC A. SA și în consecință:

A respins acțiunea formulată de

reclamant împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Consiliul local Gârbova, SC A. SA, P.G. și P.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut în

mod abuziv și fără titlu valabil întrucât prevederile Decretului nr. 223/1974

erau contrare Constituției din 1965, care ocrotea dreptul de proprietate

personală și interzicea discriminarea în drepturi a persoanelor în toate

domeniile vieții economice, politice, juridice, sociale și culturale. În ceea

ce privește primele patru capete de cerere din acțiune, tribunalul a constatat că

acestea au făcut obiectul unei acțiuni înregistrată la Judecătoria Sebeș sub

dosar nr. 1397/2002, soluționată prin sentința civilă nr. 974/2002, rămasă

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 107/A/2003 pronunțată de

Tribunalul Alba în dosarul nr. 486/2003, motiv pentru care s-a reținut că sunt

întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. care

determină puterea lucrului judecat. Într-o atare situație s-a constatat valabil

contractul de vânzare–cumpărare încheiat între SC A. SA și P.G. și P.M., în

speță fiind incidente dispozițiile art. 18 pct. d din Legea nr. 10/2001 conform

cărora reclamantul este îndreptățit doar la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 1125/A din 13 septembrie 2005 a respins apelurile

declarate de reclamant și de Primarul comunei Gârbova împotriva hotărârii

tribunalului.

S-a reținut de către curtea de apel

că instanța de fond s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere în condițiile

în care a anulat dispoziția atacată, iar aspectul referitor la pronunțarea

„plus petita” a fost înlăturat deoarece în notificare sunt menționate cele două

alternative la care să se recurgă prin prisma Legii nr.10/2001, respectiv

restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești. Critica

reclamantului cu privire la autoritatea de lucru judecat a fost înlăturată în

raport de dispozițiile exprese ale art. 1201 C. civ. coroborate cu cele ale

art. 166 C. proc. civ., reținându-se că identitatea de temei juridic nu există

în legislație ca și condiție de stabilire a existenței validității și

regularității unei hotărâri judecătorești. În ceea ce privește motivele de apel

ale Primarului comunei Gârbova, s-a reținut că suma încasată de reclamant de la

statul german reprezintă daune și nicidecum o despăgubire bănească sub aspectul

valorii imobilului de care a fost deposedat abuziv în România.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs reclamantul, arătând că a solicitat restituirea în natură a

imobilului iar instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv

că este îndreptățit la măsuri reparatorii, prin despăgubiri bănești. A precizat

totodată că nu s-a soluționat capătul de cerere prin care a solicitat să se

constate nelegalitatea preluării imobilului de către Statul Român. Cu privire

la autoritatea de lucru judecat a arătat că aceasta nu subzistă întrucât

temeiul juridic în cele două dosare este total diferit, respectiv art. 480 C.

civ. și Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, a se casa ambele hotărâri pronunțate și a se trimite cauza spre

rejudecare la tribunal, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Reclamantul M.M. a investit instanța

de judecată cu o acțiune prin care a solicitat, printre altele, să se constate

nelegalitatea măsurii de trecere în proprietatea statului a imobilului în

litigiu, să se anuleze dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 și să fie

obligați pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea în

pașnică posesie și folosință imobilul.

Cu toate că reclamantul nu a

solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent ci restituirea în

natură a imobilului, soluțiile pronunțate în cauză au fost în sensul

constatării că acesta beneficiază de despăgubiri în conformitate cu

dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.

Se reține că obligația instanței

este de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care

constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin

art. 129 alin. 6 C. proc. civ. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât

pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul

disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului

reclamantului de a determina limitele acțiunii.

Dacă formulările reclamantului ar fi

fost confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în

judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor

contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în

favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau minus petita.

Or, în speță, obiectul cererii

introductive de instanță îl reprezintă fără echivoc restituirea în natură a

imobilului. În aceste condiții, nu poate fi primită reținerea curții de apel

potrivit căreia, prin notificare, reclamantul a solicitat, fie restituirea în

natură, fie acordarea de despăgubiri bănești, motiv pentru care corect s-au

acordat despăgubiri atâta timp cât s-a cerut anularea dispoziției.

Pentru cele ce preced, recursul va

fi admis, se vor casa hotărârile pronunțate la fond și apel și se va trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal, urmând ca instanța de trimitere să

stabilească cadrul procesual în limita obiectului dedus judecății, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 129 C. civ.

În rejudecare, instanța

va analiza și va pune în discuția părților, dispozițiile art. 5 din Legea nr. 10/2001

potrivit cărora nu sunt

îndreptățite la restituire în natură persoanele care au primit despăgubiri

potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea

problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte

integrantă din lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamantul M.M. împotriva deciziei nr. 1125/A din 13 septembrie 2005 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia recurată precum și

sentința nr. 1116 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba, secția civilă, și

trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2006.