ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6692/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6692/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, la

data de 15 septembrie 2004, reclamantul H.A., decedat pe parcursul cauzei în

fond, procesul fiind continuat de moștenitoarea sa H.K., s-a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Gârbova, să se constate nulitatea

absolută a Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și să se dispună restituirea

în natură a imobilului casă, curte și grădină, situat administrativ în comuna

Gârbova, înscris în CF Gârbova, precum și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată

în caz de opoziție la admiterea acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 1227 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis, în

parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul H.A. și continuată de H.K., și

în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă la data de 14

aprilie 2004 de pârât și restituirea în natură în favoarea reclamantului a

suprafeței de 1.561,1 mp care nu este aferentă construcțiilor, din imobilul

înscris actualmente în CF Gârbova - curte în suprafață de 1331 mp și grădină,

în suprafață de 611 mp. A fost respins capătul de cerere privitor la

restituirea în natură a imobilului din CF Gârbova - casă și a celei din teren

aferent acesteia de 380,90 mp. A fost obligat pârâtul să plătească

moștenitoarei reclamantului suma de 4.300 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin notificarea înregistrată

în 24 iulie 2001, la BEJ B.L., reclamantul a solicitat Prefecturii județului

Alba, acordarea de despăgubiri bănești reprezentând diferența dintre

despăgubirile deja primite și valoarea reală a imobilului situat administrativ

în Gârbova, înscris în CF Gârbova, casă, curte de 1331 mp și grădină în

suprafață de 611 mp, care a fost preluat prin Decizia nr. 454/1986 a

Consiliului Popular al jud. Alba în baza Decretului nr. 223/1974,

acordându-i-se o despăgubire mult inferioară valorii reale a imobilului.

Prin Dispoziția nr.

273 din 14 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Gârbova, a fost respinsă

notificarea reclamantului, deoarece imobilul nu a fost preluat în mod abuziv,

fostul proprietar fiind îndestulat rezonabil prin prețul primit pentru imobilul

înscris în CF Gârbova.

Din extrasul CF depus

la instanța de fond, în Dosar nr. 3879/2003 al Tribunalului Alba, rezultă că

proprietar al imobilului înscris în CF Gârbova, casă și curte de 1131 mp și

grădină intravilan era proprietar H.A. în cotă de 1/2 părți. Imobilul a intrat

în proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului

Popular al jud. Alba și a Decretului nr. 223/1974. Ulterior construcțiile au

fost înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1996 chiriașilor de

la acea vreme V.N. și V.S., aceștia intabulându-și dreptul de proprietate în

CF.

Prin Sentința civilă

nr. 214/2003 pronunțată de Judecătoria Sebeș în Dosarul civil nr. 226/2003, a

fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză

împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Gârbova,

Consiliul Județean Alba, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Alba, SC

A. SA, V.A., V.S. și L.M.

Prin Decizia civilă

nr. 616/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul

reclamantului și admis apelul pârâtei L.M., în ceea ce privește cheltuielile de

judecată.

Prin Decizia civilă

nr. 2325/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admis recursul reclamantului

și casate cele două hotărâri, numai în ce privește nepronunțarea instanțelor

asupra capetelor de cerere privind constatarea nulității trecerii imobilului în

proprietatea statului fără titlu valabil și nulității Deciziei nr. 454/1986 a

Consiliului Popular a jud. Alba și s-a fixat termen pentru judecarea cauzei în

apel.

În rejudecarea

apelului, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel în

Dosarul nr. 5959/2003, a fost admis apelul reclamantului și admisă în parte

acțiunea, în sensul constatării trecerii în proprietatea statului fără titlu

valabil a imobilului înscris în CF Gârbova, în suprafață de 1342 mp, situat

administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a

fostului Consiliu Popular al jud. Alba este nulă și s-a dispus anularea

încheierii de intabulare nr. x/1986 a Notariatului de Stat Alba.

Recursurile declarate

de moștenitoarea reclamantului H.K., Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P

Alba împotriva Deciziei civile nr. 75/A/2004 s-au constatat perimate prin

Decizia civilă nr. 228/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de aceste

hotărâri judecătorești și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr.

10/2001, tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de fost proprietar

deposedat prin actul abuziv al naționalizării și, prin urmare, are calitatea de

persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Valabilitatea

titlului de proprietate al chiriașilor cumpărători, a fost de asemenea

cercetată pe calea unei acțiuni în constatarea nulității contractelor de

cumpărare, pe care reclamantul a promovat-o separat, soluționată printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă.

Față de art. 37 din

H.G. nr. 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată și art. 26

alin. ultim din Legea nr. 112/1995, instanța a reținut că întinderea dreptului

de proprietate care este exclusă de la restituire în natură prin efectul legii,

este limitată la suprafața aferentă construcțiilor, restul terenului rămânând

în proprietatea statului și poate fi retrocedată fostului proprietar. În cauza

de față, pe nr. top. x sunt amplasate construcțiile în suprafață de 380,90 mp

care nu se pot retroceda reclamantului în natură. Repunerea în situația anterioară

preluării abuzive s-a dispus numai pentru suprafața de 1561 mp care nu este

aferentă construcțiilor din curte de 1331 mp și grădină.

Tribunalul a reținut

că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii prin, ci doar restituirea în

natură a imobilului, astfel că, a apreciat că nu poate constata că reclamantul

beneficiază de despăgubiri în conformitate cu art. 1 alin. (1), (2), (3)

coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De aceea, nu s-au acordat

despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură și a

fost admisă în parte acțiunea. Cheltuielile de judecată care au fost acordate

reprezintă onorariu de avocat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Prin Decizia civilă

nr. 158 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a

admis apelul declarat de reclamanta H.K., în calitate de moștenitoare a

defunctului H.A., împotriva Sentinței civile nr. 1227 din 30 septembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A obligat pârâtul

Primarul comunei Gârbova să emită dispoziție de restituire prin echivalent

bănesc în sumă de 312.929,5 RON reprezentând contravaloarea terenului de 380,90

mp și a construcțiilor care nu pot fi restituite în natură.

A menținut în rest

sentința atacată.

A respins apelul

declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova împotriva aceleiași sentințe și a

obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de

5.651 RON.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de Apel a reținut următoarele considerente:

În apel s-a completat

probațiunea efectuată la instanța de fond, prin administrarea a două expertize

tehnice, una de evaluare a imobilului și una de identificare topografică.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. x/1996 R.A., A.S. a vândut soților V.A. și S. locuința

situată în Gârbova, care a fost ocupată de cumpărător în baza contractului de

închiriere nr. x/1992, compusă din 5 camere de locuit cu o suprafață utilă de

122,53 mp. Odată cu locuința au fost vândute și următoarele: șură, grajd,

magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță,

împrejmuiri, iar terenul aferent construcției în suprafață de 380,90 mp înscris

în CF a fost atribuit în folosință cumpărătorului pe durata existenței construcției.

Prin dispoziția

atacată a fost respinsă notificarea formulată de H.A., cu motivarea că acesta a

fost despăgubit rezonabil prin prețul primit pentru imobilul înscris în CF

Gârbova, preluat legal de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974.

Așa cum corect a

reținut tribunalul, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunțată de Curtea de

Apel în Dosar nr. 5959/2003, s-a constatat trecerea în proprietatea statului

fără titlu valabil a imobilului înscris în CF Gârbova, în suprafață de 1342 mp,

situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a

fostului Consiliu Popular al jud. Alba este nulă și s-a dispus anularea

încheierii de intabulare nr. x/1986 a Notariatului de Stat Alba. În aceste

condiții, imobilul a revenit în proprietatea lui H.A..

Trebuie menționat că

prin Sentința civilă nr. 214 din 4 aprilie 2003 pronunțată de Judecătoria Sebeș

în Dosarul nr. 226/2003, s-a constatat irevocabil că este prescrisă acțiunea

promovată de reclamant pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.

x/1996 prin care R.A. A. a vândut familiei V. locuința în litigiu.

Așadar, față de cele

două hotărâri judecătorești, se reține că în discuție, în ce privește

restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul, întrucât

construcția înscrisă în CF Gârbova, a devenit proprietatea familiei V., în baza

contractului de vânzare-cumpărare, confirmat de instanța de judecată.

Dispoziția atacată a

fost emisă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005,

astfel că potrivit art. 20 alin. (1) din lege, imobilele preluate abuziv,

indiferent de destinație, deținute de o autoritate a administrației publice

locale, vor fi restituite în natură. Față de aceste prevederi legale, în mod

corect tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de

stat, iar alin. (3) din textul legal obligă primăriile să emită dispoziție

legală în acest sens.

Prin raport de

expertiză tehnică de evaluare a fost stabilită valoarea de circulație a

imobilului, atât pentru construcții cât și pentru terenul în suprafață de 318

mp, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 312.929,5 RON. Terenul

înscris în CF Gârbova are suprafață tabulară de 1.942 mp (cât a predat

reclamantul în 1986 Statului Român potrivit declarației sale), însă în

realitate are 2.623 mp (vol. I a dosarului apel). Valoarea terenului a fost

stabilită prin expertiza tehnică G.L. la 72.719 RON, însă cum din acest teren

este exclusă de la restituire doar suprafața de 380 m.p., despăgubirile

aferentei acestei suprafețe și care vor fi plătite reclamantei sunt de 14.229

RON (vol. II dosar de apel). La această sumă se adaugă despăgubirile pentru

construcțiile preluate abuziv de la defunctul H.A. și care nu mai pot fi

restituite în natură, evaluate la 298.700 RON (vol. II dosar de apel). Aceste

construcții constau în casa de locuit (vol. II dosar apel) care are o suprafață

de 131 mp, iar restul anexelor (care au fost vândute prin contractul de

vânzare-cumpărare, fără a se menționa suprafața) au o întindere de 249 mp. În

această a doua suprafață sunt incluse pivnița, șura și grajd, anexă și casa 2,

iar valoarea acestor construcții s-a stabilit la 298.000 RON. La stabilirea

acestor valori s-a avut în vedere și raportul de identificare tehnică

topografică. În ceea ce privește valoarea de circulație a acestor imobile s-a

luat în considerare expertiza tehnică efectuată de experta G.L., pentru că este

mai documentată, valorile indicate fiind mai apropiate de piața imobiliară

actuală.

Susținerea

apelantului Primarul comunei Gârbova că nu se poate restitui întregul imobil

reclamantului pe considerentul că ar constitui o gospodărie țărănească, a

familiei V., este lipsită de suport legal. Faptul că aceste persoane folosesc

terenul și cultivă grădina nu este un motiv legal și nici măcar întemeiat

pentru a li se constitui un drept de proprietate asupra acestui imobil în

detrimentul fostului proprietar căruia i s-a preluat abuziv imobilul.

Deținătorii terenului îl folosesc fără a avea vreun titlu, astfel că în mod

corect, cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 nemodificată,

instanța a dispus restituirea în natură a imobilului fostului proprietar,

sintagma de "gospodărie țărănească" fiind lipsită de semnificație

juridică în cauza de față.

Cu privire la

noțiunea de "teren aferent", la care se face referire în Decizia

Curții Constituționale nr. 56/2009, Curtea apreciază că aceasta se referă la

terenul necesar utilizării în condiții normale a construcțiilor achiziționate,

respectiv posibilitatea de a intra în curte.

În apel, intimatul

Primarul comunei Gârbova invocă imposibilitatea punerii în executare a

sentinței atacate, pentru că nu s-a indicat concret suprafața și nici

coordonate pentru identificare. Întregul imobil este delimitat prin garduri de

cele învecinate și cu ocazia punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o

expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două

parcele, respectiv cea restituită și cea care rămâne în folosință familiei V.

Antecesorul apelantei

a cerut prin notificare restituirea în natură a imobilului înscris în CF

Gârbova, iar dacă instanța a apreciat că nu poate restitui întregul teren

fostului proprietar, trebuia să acorde despăgubiri pentru suprafața care nu

poate fi restituită în natură. Aceasta nu înseamnă acordarea unui plus petita

reclamantului, ci soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța, în

întregime, în conformitate cu prevederile legale.

De aceea, Curtea a

admis apelul declarat de moștenitoarea reclamantului în temeiul art. 296 C.

proc. civ., și a schimbat sentința atacată doar în sensul de a obliga pârâtul

să emită dispoziție de restituire în echivalent bănesc a imobilelor ce nu pot

fi restituite în natură, potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 în

forma avută la data promovării contestației. În baza aceluiași temei legal a

fost respins apelul pârâtului. S-a menținut în rest sentința atacată.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. a fost obligat pârâtul intimat să plătească reclamantei apelante

cheltuieli de judecată de 5.651 RON reprezentând onorariu de avocat și onorarii

pentru experți.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanta H.K. și pârâtul Primarul comunei Gârbova

de Sebeș.

Gârbova de Sebeș critică hotărârea atacată, invocând incidența motivului

reglementat art. 304 pct. 8 C. proc. civ..

În acest sens arată

că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut valabilitatea titlului

de proprietate al chiriașilor cumpărători, însă, au restrâns dreptul acestora

de a utiliza doar o suprafață de teren nedelimitată pe care se află

construcțiile și anexele gospodărești dobândite ca urmare a cumpărării

imobilului sub efectul Legii nr. 112/1995.

Soluția oferită de

Curtea de Apel Alba în considerentele deciziei atacate și anume, că în momentul

punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică

care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită

reclamantei și cea care rămâne în folosința actualilor proprietari ai

imobilului este nejustificată.

Urmează să se aibă în

vedere și că imobilul reprezintă o "gospodărie țărănească", concepută

și organizată ca atare, astfel că suprafața de teren aferentă gospodăriei nu se

rezumă doar la terenul pe care se găsește casa de locuit, ci aceasta înglobează

atât curtea, cât și grădina aferentă gospodăriei, ca anexe fără de care

exploatarea eficientă a gospodăriei ar fi imposibilă.

Curtea de apel a

motivat în mod superficial această susținere invocând faptul că deținătorii

terenului (actualii proprietari ai gospodăriei) folosesc terenul fără a avea

vreun titlu, considerând că în mod justificat instanța de fond a dispus

restituirea în natură a terenului, ignorând faptul că terenul aferent

gospodăriei a fost dat în folosință actualilor proprietari prin contractul de

închiriere încheiat anterior vânzării către aceștia a imobilului prin efectul

Legii nr. 112/1995.

Un alt motiv de

recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv "când

hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii", sens în care se arată

că instanța de apel a abordat cauza fără să țină seama de modificările aduse

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, de asemenea, nu a ținut seama de

prevederile Legii nr. 247/2005.

recurentul pârât solicită casarea cu trimitere spre o nouă judecată a apelului

în vederea suplimentării materialului probator.

Se invocă incidența

motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., susținând că

instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești stabilind contrar

prevederilor Legii nr. 247/2005 valoarea despăgubirilor care să fie cuprinse în

dispoziția primarului. Instanța poate doar să oblige primarul să emită o

dispoziție prin care să propună despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri

urmează a fi stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

conform art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Pe de altă parte,

chiar și valoarea stabilită și asumată de instanța de apel nu corespunde

valorii de piață și nu are nici un fundament fiind o apreciere subiectivă și

părtinitoare.

Un alt motiv de casare

îl reprezintă faptul că pentru soluționarea cauzei se impun probe noi.

În cuprinsul deciziei

atacate instanța de apel afirmă faptul că în momentul punerii în posesie al

reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească

întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită și cea care rămâne în

folosința actualilor proprietari ai imobilului. Reținând aceste considerente se

constată că nu a fost finalizată cauza, atâta timp cât instanța obliga la

inițierea unui alt litigiu pentru a stabili modul de restituire în natură.

Se solicită,

totodată, obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

critică hotărârea atacată sub două aspecte:

Un prim aspect

vizează modalitatea de restituire a imobilelor înscrise în CF Gârbova, în

sensul că instanța de apel trebuia să restituie o parte din imobile, deoarece

prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 s-a

achiziționat doar o parte din imobilele preluate abuziv de stat.

Un al doilea aspect

vizează suprafața de teren atribuită în natură, în sensul că instanța de fond a

acordat 1.561 mp, iar instanța de apel trebuia să modifice această suprafață la

2342 mp, în condițiile în care, conform expertizelor administrate în cauză, terenul

măsurat în realitate este în suprafață de 2623 mp, față de 1942 mp. Atât din

probele dosarului, cât și în motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel

se face referire la suprafața de 2643 mp existentă în realitate, fără a fi

cuprinsă și în dispozitivul deciziei.

În consecință, se

solicită admiterea recursului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

judecată.

Examinând

recursurile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că sunt fondate pentru considerentele următoare:

privește recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova de Sebeș, Înalta

Curte constată că principala critică adusă hotărârii atacate, pentru care se

solicită, atât modificarea cât și casarea în vederea administrării de probe

noi, se referă la soluția oferită de Curtea de Apel Alba Iulia, anume, că în

momentul punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică

topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea

restituită reclamantei și cea care rămâne în folosința actualilor proprietari

ai imobilului, soluție nejustificată și care nu oferă o finalitate cauzei,

atâta timp cât instanța obligă la inițierea unui alt litigiu pentru a stabili

modul de restituire în natură a imobilului.

În contextul arătat,

Înalta Curte apreciază că, întradevăr, instanța de apel nu a lămurit pe deplin

situația imobilului în litigiu, în condițiile în care a reținut expres în

considerente, referitor la individualizarea imobilului și posibilitatea punerii

în executare a sentinței tribunalului, că numai "cu ocazia punerii în

posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să

stabilească întinderea celor două parcele."

Reținând, prin

urmare, că individualizarea fizică, respectiv identificarea suprafeței de teren

care se restituie în natură reclamantei, în raport cu cea care rămâne în

folosința familiei V., nu este posibilă la momentul pronunțării, instanța de

apel a dat o hotărâre nesusceptibilă de executare, nefăcând posibilă nici

îndeplinirea ulterioară a formalităților de publicitate imobiliară.

Dacă instanța de apel

a constatat în considerente că în procedura punerii în executare a hotărârii

"se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea

celor două parcele", atunci nu se înțelege de ce o asemenea expertiză nu

este posibilă în procedura judiciară, desfășurată în fața instanței, aceasta

fiind la îndemâna instanței de apel datorită caracterului devolutiv al căii de

atac.

Pentru a nu mai fi

necesară inițierea unui alt litigiu în scopul de a stabili modul de restituire

în natură, în cadrul procedurii execuționale, instanța de apel, în procedura

judiciară, trebuie să identifice în baza unei expertize tehnice topografice

parcela sau parcelele care pot să fie retrocedate moștenitorului fostului

proprietar sau ceea ce consideră instanța că se impune pentru a determina

posibilitatea de a crea entități funciare distincte care să permită un acces,

care să nu afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent.

De asemenea, instanța

urmează să țină seama și de noțiunea de "gospodărie țărănească",

deoarece în practica de specialitate există accepțiunea conform căreia "în

cazul gospodăriilor țărănești organizate pe structura și în vederea exploatării

unui imobil, trebuie să se țină seama de modul în care a fost concepută și

organizată gospodăria, iar pentru aprecierea corectă a posibilității unei

împărțeli în natură ... trebuie să se aibă în vedere elementele inseparabile

ale corpului funciar, adică pe de o parte casa și anexele gospodărești, iar pe

de altă parte terenul, care în mediul rural are o semnificație majoră, fiind o

condiție a existenței și supraviețuirii gospodăriei."

Este atributul

instanței de judecată să stabilească în mod concret și corect, și să acorde de

o manieră care să facă posibilă executarea hotărârii, măsurile reparatorii la

care este îndreptățită reclamanta în baza Legii nr. 10/2001, republicată.

privește recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că

este fondat, deoarece, deși s-a criticat și în apel faptul că nu s-au

identificat părțile din imobil care nu au făcut obiectul contractului de

închiriere și, deci, nu s-au identificat părțile din imobil care nu au fost

înstrăinate chiriașilor și care s-ar fi putut restitui în natură reclamantei,

instanța de apel a concluzionat că, față de cele două hotărâri judecătorești

pronunțate în litigiile purtate anterior între părți, în discuție, în ce

privește restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul,

întrucât construcția înscrisă în CF Gârbova, a devenit proprietatea familiei

V., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.

112/1995, confirmat de instanța de judecată.

Prin urmare, instanța

de apel nu a identificat construcțiile preluate în mod abuziv de la defunctul

H.A. și nu a stabilit dacă acestea au făcut în întregime obiectul contractului

de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, respectiv, care

dintre acestea ar mai putea fi restituite în natură reclamantei, conform

susținerilor acesteia.

Critica privind

suprafața de teren stabilită de instanța de apel din acte, în condițiile în

care, conform expertizelor administrate în cauză, terenul măsurat în realitate

este mai mare, este pe de o parte, o critică omisso medio, nefiind formulată și

în apel, iar pe de altă parte, vizează probele administrate, încercând o

reapreciere a acestora, ceea ce implică și reanalizarea situației de fapt

stabilite, practic, un control de netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor

presupuse de art. 304 C. proc. civ. și nu intră în atribuțiile instanței de

recurs.

Pentru a se putea

lămuri pe deplin situația imobilului în litigiu sunt utile cauzei efectuarea

unor expertize de specialitate, care să aibă ca și obiective toate aspectele

identificate de instanța de recurs în considerentele de mai sus, aspecte care

nu au fost pe deplin lămurite sau tranșate de instanța de apel.

Cum asemenea probe nu

se pot administra în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ.,

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art.

314 C. proc. civ., va admite recursurile părților, va casa hotărârea atacată în

limitele mai sus arătate, va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la

aceeași Curte de Apel, urmând ca în baza efectului devolutiv al apelului, să

stabilească pe deplin care este situația de fapt și regimul juridic al

imobilului în litigiu, cu trimitere la probatoriile și la dispozițiile legale

apreciate a fi relevante în cauză.

Fiind în culpă

procesuală ambele părți, urmare admiterii recursurilor acestora, în

conformitate cu art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte va compensa cheltuielile

de judecată și va obliga recurentul pârât la plata către recurenta reclamantă a

sumei de 2.078 RON, reprezentând diferența rezultată în urma compensării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de reclamanta H.K. și de pârâtul Primarul comunei Gârbova

de Sebeș împotriva Deciziei civile nr. 158 din 24 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Compensează

cheltuielile de judecată ale părților și obligă pe recurentul pârât la plata

sumei de 2.078 RON către recurenta reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL