ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 15 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar nr. 115/107/2004, reclamantul H.A., decedat pe parcursul cauzei în fond, procesul fiind continuat de moștenitoarea sa H.K., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. Gârbova, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și să se dispună restituirea în natură a imobilului casă, curte și grădină, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în caz de opoziție la admiterea acțiunii. Prin Sentința civilă nr. 1227 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul H.A.

și continuată de H.K., și în consecință, a dispus anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și restituirea în natură în favoarea reclamantului a suprafeței de 1561,1 mp, care nu este aferentă construcțiilor, din imobilul înscris actualmente în CF X2 Gârbova (fost X1 Gârbova) A 1, nr. top. y1 - curte în suprafață de 1331 mp și nr. top. y2 - grădină, în suprafață de 611 mp. A fost respins capătul de cerere privitor la restituirea în natură a imobilului din CF X2 Gârbova, top. y1, casă și a terenului aferent acesteia de 380,90 mp, iar pârâtul a fost obligat să plătească moștenitoarei reclamantului suma de 4300 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 176 din 24 iulie 2001, la BEJ B.L., reclamantul a solicitat Prefecturii jud. Alba, acordarea de despăgubiri bănești reprezentând diferența dintre despăgubirile deja primite și valoarea reală a imobilului situat administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova, top. y1 - casă, curte de 1331 mp și top. y2 - grădină în suprafață de 611 mp, care a fost preluat prin Decizia nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba în baza Decretului nr. 223/1974, acordându-i-se o despăgubire mult inferioară a valorii reale a imobilului. Prin Dispoziția nr. 273 din 14 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Gârbova, a fost respinsă notificarea reclamantului, deoarece imobilul nu a fost preluat în mod abuziv, fostul proprietar fiind îndestulat rezonabil prin prețul primit pentru imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top.

y1, 740. Instanța de fond a reținut că din extrasul CF rezultă că proprietar al imobilului înscris în CF X1 Gârbova, top. y1 - casă și curte de 1131 mp și nr. top. y2 - grădină intravilan a fost proprietar H.A., în cotă de 1/1 părți. Imobilul a intrat în proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba și a Decretului nr. 223/1974. Ulterior construcțiile au fost înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4848/1996 chiriașilor de la acea vreme V.N. și V.S., aceștia întabulându-și dreptul de proprietate în CF. Prin Sentința civilă nr. 214/2003, pronunțată de Judecătoria Sebeș în Dosarul civil nr. 226/2003, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Gârbova, Consiliul Județean Alba, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P Alba, SC A. SA, V.N., V.S.

și L.M. Prin Decizia civilă nr. 616/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul reclamantei și admis apelul pârâtei L.M., în ceea ce privește cheltuielile de judecată. Prin Decizia civilă nr. 2325/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admis recursul reclamantului și casate cele două hotărâri, numai în ce privește nepronunțarea instanțelor asupra capetelor de cerere privind constatarea nulității trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil și nulității Decretului nr. 454/1986 a Consiliului Popular a Județului Alba și s-a fixat termen pentru judecarea cauzei în apel. În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel în Dosar nr. 5959/2003, a fost admis apelul reclamantului și admisă în parte acțiunea, în sensul constatării trecerii în proprietatea statului fără titlu valabil, a imobilului înscris în CF X1 Gârbova, nr. top.

y1, 740 în suprafață de 1342 mp, situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a fostului Consiliu Popular al Jud. Alba este nulă și s-a dispus anularea Încheierii de întabulare nr. 3370/1986 a Notariatului de Stat Alba. Recursurile declarate de moștenitoarea reclamantului H.K., Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P Alba împotriva Deciziei civile nr. 75/A/2004 s-au constatat perimate prin Decizia civilă nr. 228/2008 a Curții de Apel Alba Iulia. Față de aceste hotărâri judecătorești și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de fost proprietar deposedat prin actul abuziv al naționalizării și are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Valabilitatea titlului de proprietate a chiriașilor cumpărători, a fost, de asemenea, cercetată pe calea unei acțiuni în constatarea nulității contractelor de cumpărare, pe care reclamantul a promovat-o separat, soluționată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Față de art. 37 din H.G. nr. 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată și art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, instanța a reținut că întinderea dreptului de proprietate, care este exclusă de la restituire în natură prin efectul legii, este limitată la suprafața aferentă construcțiilor, restul terenului rămânând în proprietatea statului și poate fi retrocedată fostului proprietar. În cauza de față, pe nr. top.

y1 sunt amplasate construcțiile în suprafață de 380,90 mp care nu se pot retroceda reclamantului în natură. Repunerea în situația anterioară preluării abuzive s-a dispus numai pentru suprafața de 1561 mp, care nu este aferentă construcțiilor din top. y1 - curte de 1331 mp și top. y2 - grădină. Tribunalul a reținut că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar restituirea în natură a imobilului, astfel că a apreciat că nu poate constata că reclamantul beneficiază de despăgubiri în conformitate cu art. 1 alin. (1), (2), (3) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De aceea, nu s-au acordat despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură și a fost admisă în parte acțiunea.

Cheltuielile de judecată care au fost acordate reprezintă onorariu de avocat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Moștenitoarea reclamantului a solicitat în principal, modificarea Sentinței nr. 1227/2009, în sensul admiterii în totalitate a contestației și prin urmare să se dispună restituirea în întregime a imobilului înscris în CF X2 Gârbova (fost CF X1 Gârbova), top. y1 - curte în suprafață de 1331 mp și top. y2 - grădină în suprafață de 611 mp În subsidiar, a solicitat, dacă nu se va putea restitui imobilul în întregime, să fie obligată Primăria Gârbova să acorde măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2), prin echivalent. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că acțiunea a fost introdusă sub regimul Legii nr. 10/2001 nemodificată prin Legea nr. 1/2009 și a aplicat principiul disponibilității în mod greșit, în procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001. Dezvoltând aceste motive, apelanta a arătat că, prin hotărâre irevocabilă, s-a stabilit că imobilul proprietatea antecesorului său a fost trecut în proprietatea statului, cu un titlu nelegal, iar Comuna Gârbova nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. În aceste condiții, instanța de fond trebuia să analizeze cererea în funcție de legislația nemodificată de Legea nr. 1/2009, respectiv înainte de introducerea art. 7 alin. (1 1 ) din Legea nr. 10/2001.

Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 112/1995, foștii chiriași puteau cumpăra doar spațiul folosit în baza contractului de închiriere și se punea problema restituirii părților din imobil care nu au fost prinse în contractul de închiriere. În ce privește al treilea motiv de apel, a arătat că, dacă nu se restituie imobilul solicitat, instanța are obligația de a acorda măsurile reparatorii prin echivalent, potrivit art. 7 din lege. În caz contrar, apelanta ar fi pusă în situația de a nu mai avea nicio cale de a obține măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, dacă nu ar fi posibilă restituirea în natură. Apelantul pârât, Primarul comunei Gârbova, a solicitat în principal, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamant și în subsidiar, desființarea Sentinței civile nr. 1227/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond.

Apelantul a susținut că, deși instanța de fond a reținut valabilitatea titlului de proprietate al chiriașilor cumpărători, a restrâns dreptul acestora de a utiliza doar o suprafață de teren nedelimitată, pe care se află construcțiile și o parte a anexelor gospodărești dobândite ca urmare a cumpărării imobilului, prin efectul Legii nr. 112/1995. Instanța trebuia să aibă în vedere că imobilul reprezintă o "gospodărie țărănească" concepută și organizată ca atare, astfel că suprafața de teren aferentă gospodăriei nu se rezumă doar la terenul pe care se găsește casa de locuit, ci înglobează atât curtea cât și grădina aferentă gospodăriei, fără de care exploatarea eficientă a gospodăriei nu ar fi posibilă.

Față de prevederile art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 și de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, a susținut că suprafața de teren înscrisă în CF X2, nr. top. y1 și y2 de 1942 mp nu depășește suprafața aferentă imobilelor, ci asigură o utilizare normală și eficientă a gospodăriei, iar în situația în care foștilor proprietari le este retrocedată grădina și curtea, imobilul își va pierde utilitatea. De aceea, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009, potrivit cărora terenul aferent imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură foștilor proprietari, a solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Față de solicitarea subsidiară, a susținut că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, pentru o identificare topo-cadastrală a imobilului ce urmează a fi restituit. În modalitatea în care este redactat dispozitivul sentinței, nu este stabilită în concret care suprafață de teren urmează a fi retrocedată, în ce limite și în ce coordonate. De aceea, hotărârea este imposibil de pus în executare. Instanța de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize prin care să se stabilească întinderea terenului aferent, raportat la noțiunea de "gospodărie țărănească". Prin Decizia civilă nr. 158/2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire prin echivalent bănesc în sumă de 312.929,5 lei, reprezentând contravaloarea terenului de 380,90 mp și a construcțiilor care nu pot fi restituite în natură.

A fost menținută în rest sentința atacată, a fost respins apelul pârâtului, iar acesta a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5651 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4842/1996, R.A. A. Sebeș a vândut soților V. locuința situată în Gârbova nr. 39, care a fost ocupată de cumpărător în baza contractului de închiriere nr. 240/1992, compusă din 5 camere de locuit cu o suprafață utilă de 122,53 mp Odată cu locuința au fost vândute și următoarele: șură, grajd, magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță, împrejmuiri, iar terenul aferent construcției în suprafață de 380,90 mp înscris în CF X1 nr. top y1, y2 a fost atribuit în folosință cumpărătorului pe durata existenței construcției.

Prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea formulată de H.A., cu motivarea că acesta a fost despăgubit rezonabil prin prețul primit pentru imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, x2, preluat legal de Statul Român în baza Decretului 223/1974. Față de Decizia civilă nr. 75/A/2004 și de Sentința civilă nr. 214/2003, instanța de apel a reținut că, în discuție, în ce privește restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul, întrucât construcția înscrisă în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2 a devenit proprietatea familiei V., în baza contractului de vânzare-cumpărare, confirmat de instanța de judecată. Dispoziția atacată a fost emisă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că potrivit art. 20 alin. (1) din lege, imobilele preluate abuziv, indiferent de destinație, deținute de o autoritate a administrației publice locale, vor fi restituite în natură.

Față de aceste prevederi legale, s-a apreciat că în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, iar alin. (3) din textul legal obligă primăriile să emită dispoziție legală în acest sens. Prin raportul de expertiză tehnică de evaluare a fost stabilită valoarea de circulație a imobilului, atât pentru construcții cât și pentru terenul în suprafață de 318 mp, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 312929,5 lei. Terenul înscris sub nr. top. y1, top. y2 Gârbova are suprafață tabulară de 1942 mp (cât a predat reclamantul în 1986 Statului Român potrivit declarației sale), însă în realitate are 2623 mp Valoarea terenului a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată de experta G.L.

la 72719 lei, însă cum din acest teren este exclusă de la restituire doar suprafața de 380 mp, despăgubirile aferentei acestei suprafețe și care vor fi plătite reclamantei s-au stabilit la suma de 14.229 lei. La această sumă s-au adăugat despăgubirile pentru construcțiile preluate abuziv de la defunctul H.A. și care nu mai pot fi restituite în natură, evaluate la 298.700 lei. Aceste construcții constau în casa de locuit care are o suprafață de 131 mp, iar restul anexelor au o întindere de 249 mp În această a doua suprafață sunt incluse pivnița, șura și grajdul, anexă și casa 2, valoarea acestor construcții s-a stabilit la 298.000. La stabilirea acestor valori s-a avut în vedere și raportul de identificare tehnică topografică.

În ceea ce privește valoarea de circulație a acestor imobile, s-a luat în considerare expertiza tehnică efectuată de experta G.L., pentru că este mai documentată, valorile indicate fiind mai apropiate de piața imobiliară actuală. Susținerea apelantului Primarul comunei Gârbova că nu se poate restitui întregul imobil reclamantului pe considerentul că ar constitui o gospodărie țărănească, a familiei V., a fost apreciată de instanța de apel ca lipsită de suport legal, întrucât faptul că aceste persoane folosesc terenul și cultivă grădina nu reprezintă un motiv legal și nici măcar întemeiat pentru a li se constitui un drept de proprietate asupra acestui imobil în detrimentul fostului proprietar căruia i s-a preluat abuziv imobilul.

Deținătorii terenului îl folosesc fără a avea vreun titlu, astfel că, în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, instanța a dispus restituirea în natură a imobilului fostului proprietar, sintagma de "gospodărie țărănească" fiind lipsită de semnificație juridică în cauza de față. Cu privire la noțiunea de "teren aferent", la care se face referire în Decizia Curții Constituționale nr. 56/2009, s-a apreciat că aceasta se referă la terenul necesar utilizării în condiții normale a construcțiilor achiziționate, respectiv posibilitatea de a intra în curte. S-a considerat nefondată și critica apelantului pârât în sensul că se află în imposibilitate de a pune în executare sentința atacată, pentru că nu s-a indicat concret suprafața și nici coordonate pentru identificare.

Întregul imobil este delimitat prin garduri de cele învecinate și cu ocazia punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită și cea care rămâne în folosință familiei V. Antecesorul apelantei a cerut, prin notificare, restituirea în natură a imobilului înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2, iar dacă instanța a apreciat că nu poate restitui întregul teren fostului proprietar, trebuia să acorde despăgubiri pentru suprafața care nu poate fi restituită în natură. Aceasta nu înseamnă acordarea unui plus petit reclamantului, ci soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța în întregime, în conformitate cu prevederile legale.

Prin Decizia civilă nr. 6692/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile părților, s-a casat hotărârea dată în apel și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel a dat o hotărâre nesusceptibilă de executare, întrucât nu s-a individualizat suprafața restituită în natură deși, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, instanța avea la îndemână efectuarea unei expertize topografice de identificare a celor două parcele. S-a arătat, de asemenea, că instanța trebuia să țină seama și de noțiunea de gospodărie țărănească, respectiv de modul în care a fost concepută și organizată gospodăria, și de elementele inseparabile ale corpului funciar, pe de o parte casa și anexele, iar pe de altă parte terenul, astfel încât prin restituirea în natură a unei suprafețe de teren să nu se afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent.

S-a reținut și că nu au fost identificate construcțiile preluate abuziv, instanța de apel omițând să stabilească dacă toate construcțiile au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 și care dintre acestea ar putea fi restituite în natură. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr. 115/107/2004*. În rejudecare s-au efectuat două expertize tehnice în specialitatea construcții și topografie, în cea din urmă expertiză fiind desemnat și un expert consultant de specialitate agricultură. Prin Decizia civilă nr. 25 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta H.K., în calitate de moștenitoare a reclamantului inițial, def.

H.A., împotriva Sentinței civile nr. 1227/2009 pronunțată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte în privința măsurilor reparatorii și în consecință: A constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul înscris în CF X2 Gârbova (provenită din conversia CF X1), nr. top y1, 740, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, jud. Alba, care nu poate fi restituit în natură, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite de antecesorul reclamantei cu ocazia preluării imobilului. A fost obligat pârâtul Primarul comunei Gârbova să emită în favoarea reclamantei dispoziție care să conțină propunere de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul identificat mai sus și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentația aferentă.

S-a menținut sentința atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond. A fost respins apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova împotriva aceleiași sentințe și a fost obligat intimatul pârât să plătească apelantei reclamantă suma de 11.646 lei, cheltuieli de judecată în apel. Curtea de Apel a reținut următoarele: Conform extrasului funciar, imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, casă și curte, de 1331 mp și nr. top. y2, grădină intravilan de 611 mp, a aparținut reclamantului inițial, H.A., care l-a dobândit cu titlu de moștenire. Prin Decizia nr. 454/1986 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular Alba s-a dispus preluarea imobilului de către Statul Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974, ca urmare a aprobării cererii proprietarului de a pleca definitiv din țară.

Reclamantul inițial a fost despăgubit cu suma de 35.00 lei pentru construcțiile preluate, conform Procesului-verbal de evaluare nr. 71/1986 și a statului de plată semnat de acesta. Prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, numiții V.N. și V.S. au cumpărat locuința situată în Gârbova, compusă din cinci camere cu o suprafață utilă de 122,53 mp, precum și anexele reprezentând șură, grajd, magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță, împrejmuire. Odată cu vânzarea, s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției și terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, y2. Expertiza tehnică de specialitate construcții, efectuată în apel, a identificat construcțiile și anexele care au fost preluate prin Decizia nr. 454/1986 și cele care au făcut obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996.

Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că în anul 1986 s-au preluat și au fost evaluate următoarele construcții: - corpul A, compus din 4 camere, baie, bucătărie, cămară și hol, edificate în anul 1907, cu o suprafață construită de 185,40 mp și o suprafață utilă de 142,50 mp. - corpul B, compus din 2 camere, bucătărie și cămară, construite în 1937, în suprafață construită de 73,79 mp și suprafață utilă de 51,59 mp. - anexe gospodărești, edificate în anul 1907, compuse din șoproane și magazii, în suprafață construită de 211,47 mp și șură în suprafață construită de 177,63 mp. Prin contractul de vânzare-cumpărare s-au înstrăinat: locuința formată din 5 camere și anexele gospodărești.

Expertul a arătat, pe baza constatărilor făcute la fața locului, că cele 5 camere includ 4 camere de locuit din corpul A și o cameră din corpul B. În privința anexelor, expertul a constatat că anexele menționate în contract (șură, grajd, magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță, împrejmuiri) se identifică în teren cu anexele existente, respectiv magazia nr. 1, magazia nr. 2, afumătoare, șopron, cotețele pentru porci și păsări, grajd, șopron de lemne, șură, WC, pivnița de sub șură și împrejmuirea. Expertul a făcut precizarea că anexele care figurează în contract drept bucătărie și cămară se regăsesc în corpul B, cu aceeași destinație, având acces direct din curte.

În privința suprafeței construcțiilor, expertul a concluzionat, în urma măsurătorilor, că suprafața totală construită, construcții de locuit și anexe, este de 690,12 mp și că terenul aferent, de 380,90 mp, atribuit spre folosință, se referă numai la corpurile A și B, nu și la terenul aferent anexelor gospodărești. Față de constatările și concluziile expertului constructor, coroborate cu fișele tehnice și procesul-verbal de identificare și evaluare, întocmite cu ocazia preluării și cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare referitoare la enumerarea camerelor de locuit și a anexelor, se constată că prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996 s-au înstrăinat toate construcțiile și anexele care au fost preluate de la reclamantul inițial.

Împrejurarea că o anexă (bucătărie) are suprafața de 24,24 mp, în accepțiunea reclamantei mult prea mare pentru o încăpere cu o astfel de destinație (în opinia acesteia o bucătărie având suprafața de 7 - 12 mp), nu este de natură a schimba destinația acestei anexe, care a fost concepută de la construire (anul 1937) ca o bucătărie cu acces direct din curte.

De asemenea, nici faptul că suprafața utilă a construcțiilor, menționată în contract, este mai mică decât cea măsurată de expert, nu poate duce la concluzia că nu toate construcțiile și anexele preluate în 1986 au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, câtă vreme în contract sunt enumerate toate construcțiile înstrăinate (locuință și anexe gospodărești), iar cu ocazia deplasării în teren, expertul le-a identificat și a concluzionat că toate construcțiile și anexele au fost vândute prin contractul din 1996. Ca urmare, susținerea reclamantei apelante în sensul că numai o parte din construcții au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este fondată. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de soții V. în 1996 a făcut obiectul cercetării judecătorești în Dosarul nr. 2261/2003 al Judecătoriei Sebeș.

Prin Sentința civilă nr. 214/2003, prima instanță a constatat prescrisă acțiunea reclamantului H. pentru constatarea caracterului abuziv al preluării și constatarea nulității Deciziei nr. 454/1986 și a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996. Această hotărâre a fost modificată în calea de atac a apelului, în al doilea ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu și s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 454/1986 și s-a dispus anularea Încheierii nr. 3370/1996, fiind menținută soluția primei instanțe cu privire la constatarea nulității contractului. Nu se poate primi susținerea reclamantei apelante că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat față de Decizia civilă nr. 75/A/2004.

Între cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 2261/2003 și cea din prezentul dosar nu există identitate de obiect. În dosarul din 2003, reclamantul H.A. a solicitat să se constate nulitatea actului de preluare a imobilului și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar în cauza de față reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu. Așadar nu este îndeplinită cerința triplei identități impusă de art. 166 C. proc. civ. pentru a opera excepția autorității de lucru judecat. Împrejurarea că s-a constatat nulitatea deciziei de preluare nu prezintă relevanță în cauză, câtă vreme titlul actualului proprietar nu a fost anulat.

Prin Dispoziția nr. 273/2004, emisă de pârâtul Primarul com. Gârbova s-a respins notificarea reclamantului inițial, prin care a solicitat restituirea imobilului în litigiu, reținându-se că preluarea nu a fost abuzivă și că fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin prețul primit. Se constată că instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul inițial (și apoi succesoarea sa, reclamanta apelantă) este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, iar sub acest aspect dispoziția atacată nu este conformă cu prevederile Legii nr. 10/2001. Însă în privința măsurilor reparatorii dispuse de instanță, hotărârea primei instanțe este criticabilă. Prin contractul de vânzare-cumpărare, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, s-a atribuit în folosință, pe durata existenței construcției, și terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top.

y1, 740. Așadar, ceea ce s-a atribuit spre folosință a fost întregul teren înscris în CF X1 Gârbova (în prezent CF X2), chiar dacă se menționează suprafața de 380,90 mp Din schițele și planșele fotografice anexate expertizei construcții, este de observat că anexele gospodărești sunt amplasate pe toată lungimea curții, iar din harta topografică anexată expertizei topografice (rezultă că parcelele cu nr. top. y1 și y2 constituie un singur corp funciar. În cauză nu s-a făcut dovada că la baza determinării suprafeței menționate în contract, de 380,90 mp, a stat un releveu, prin care să fie măsurate și reprezentate construcțiile ce fac obiectul contractului, ori vreo schiță a acestor construcții, în care să fie precizate dimensiunile camerelor de locuit și a anexelor.

O asemenea identificare a suprafețelor s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât suprafața de CF a parcelei cu nr. top. y1, pe care sunt amplasate construcțiile, este mai mare decât cea menționată în contract ca fiind aferentă construcțiilor. Pe de altă parte, cu ocazia efectuării măsurătorilor de către expertul constructor, s-a stabilit că suprafața construită a construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de 690,12 mp În condițiile în care corpurile A și B împreună cu anexele sunt edificate din 1907, respectiv 1937, iar configurația și amplasamentul acestora nu s-au schimbat de la data preluării imobilului de către stat, este cert că și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, amprenta pe teren a construcțiilor era tot de 690,12 mp.

Toate aceste argumente susțin ideea că familiei V. i-a fost atribuit în folosință întregul teren cu nr. top. y1, y2. Dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Cap. I pct. 1 lit. a) din H.G. nr. 250/2007 instituie principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor și numai în măsura în care nu este posibilă o asemenea restituire, să se dispună alte măsuri de reparație. Pe de altă parte, conform Cap. I pct. 1 lit. c) din H.G. nr. 250/2007, în procesul de soluționare a notificărilor, și implicit în procedura judiciară reglementată de art. 26 din Legea nr. 10/2001, trebuie asigurată respectarea stabilității raporturilor de proprietate, potrivit prevederilor art. 18 lit. c) și ale art. 45 din lege.

Făcând aplicarea acestor principii în cauză, se impune a se stabili dacă parcela cu nr. top. y2 și suprafața de 941 mp din parcela cu nr. top. y1 (1331-390) reprezintă teren care poate fi restituit în natură. Împrejurarea că acest teren se află în proprietatea statului nu poate constitui prin ea însăși un argument suficient și rezonabil pentru a dispune restituirea lui în natură. Așa cum s-a reținut, în anul 1986 s-a preluat de la reclamantul H. imobilul situat administrativ în Gârbova, compus din casă, curte și grădină. Atât înainte de data preluării și ulterior, cele două parcele au format un corp de proprietate unic, fiind folosit ca atare atât de reclamant, cât și de soții V., aceștia din urmă în calitate de chiriași, și apoi de proprietari ai construcției.

Întregul teren a fost folosit pentru exploatarea și utilizarea normală a construcțiilor. De altfel, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întregul teren a rămas în folosința familiei V., atât scriptic cât și faptic. Din schița întocmită de expertul topograf, în expertiza dispusă în rejudecarea după casare, care se coroborează cu schițele și planșele fotografice anexate expertizei în construcții, rezultă că pe parcela cu nr. top. y1 se află corpurile A și B, precum și anexele gospodărești, acestea având o amplasare pe toată lungimea curții, astfel că toată suprafața acestei parcele este ocupată funcțional de construcțiile aflate în proprietatea familiei V. Ca urmare, parcela cu nr. top.

y1 nu poate face obiectul restituirii în natură. În ce privește parcela cu nr. top. y2, se constată că aceasta are destinația de grădină și, funcțional, formează un tot unitar cu curtea și construcțiile, respectiv reprezintă o gospodărie țărănească. Prin completarea la expertiza topografică, întocmită de expertul topograf împreună cu un expert de specialitate agricolă, s-a precizat că în com. Gârbova, gospodăriile sunt comasate, având în marea majoritate o suprafață de peste 2000 mp, din care aproximativ 1000 mp cu destinația de grădină, fiind utilizați pentru a cultiva legume și pomi fructiferi pentru uzul familiei. Din harta topografică anexată raportului de expertiză rezultă că toate gospodăriile din zona unde este amplasat imobilul în litigiu au aproximativ aceeași configurație și suprafață.

Imobilul a cărui restituire se solicită a fost conceput încă de la construire ca o gospodărie țărănească, cu elementele specifice gospodăriilor din mediul rural, respectiv casă, anexe (șură, grajd, cotețe, etc.) și grădină, organizată în vederea exploatării ca un tot unitar, pentru asigurarea celor necesare traiului unei familii în mediul rural. Față de aceste considerente, separarea elementelor constitutive ale imobilului în litigiu, în concret, a grădinii de construcții și anexe, prin formarea unui corp funciar distinct, afectează însăși entitatea gospodăriei țărănești, și evident funcționalitatea sa, în condițiile în care a fost folosită ca un corp funciar unitar încă din 1907, de când au fost edificate corpul A și anexele.

Pe de altă parte, restituirea parțială sau totală a parcelei cu nr. top. y2 nu este posibilă nici sub aspect practic. Din raportul de expertiză topografică, rezultă că această parcelă se învecinează cu alte două proprietăți (la nord, și sud), cu parcela cu nr. top. y1, pe care sunt înscrise construcțiile proprietatea familiei V. (la est) și cu Valea Gârbova (la vest). Ca urmare, nu se poate asigura accesul la o eventuală parcelă ce s-ar restitui reclamantei decât prin curtea familiei V., ceea ce ar presupune traversarea longitudinală a întregii curți. O asemenea modalitate de acces la drumul public constituie un impediment în exploatarea normală a gospodăriei familiei V., care afectează grav exercitarea folosinței asupra construcțiilor și curții, golind de conținut dreptul de folosință asupra terenului.

Pentru cele ce preced, nici parcela cu nr. top. y2 nu poate fi restituită în natură. Nu se pot primi susținerile apelantei reclamante în sensul că imobilul în litigiu nu poate fi considerat o gospodărie țărănească pentru că proprietarii lui nu ar fi țărani, respectiv nu ar avea ca îndeletnicire agricultura, ci alte activități (reclamanta a susținut că numitul V.N. ar fi fost frizer). Imobilul reprezintă o gospodărie țărănească, adică o gospodărie de la țară, din mediul rural, pentru că are toate elementele componente ale unei astfel de structuri locative, respectiv casă de locuit, anexe gospodărești (șură, grajd, cotețe, etc.) și grădină.

Ocupația membrilor familiei care locuiesc într-o asemenea gospodărie nu prezintă relevanță, întrucât grădina care intră în componența unei astfel de gospodării este destinată să asigure cele necesare traiului familiei, știut fiind că, în general, în gospodăriile din mediul rural, proprietarii se ocupă cu creșterea animalelor și cultivarea terenului doar pentru uz personal, iar nu în scop de comercializare. Față de considerentele expuse, instanța de fond a apreciat în mod greșit că este posibilă restituirea în natură a unei suprafețe de teren, apreciind că întreaga parcelă cu nr. top. y2 și suprafața de 1561,1 mp din parcela cu nr. top. y1 sunt terenuri libere în sensul legii speciale. Întregul teren în litigiu este aferent construcțiilor, astfel că el are o destinație bine determinată și nu poate fi restituit reclamantei.

Numai o asemenea soluție respectă dispozițiile art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și principiul securității raporturilor juridice, reglementat de H.G. nr. 250/2007 și garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea instanței de fond este greșită și în ce privește stabilirea măsurilor reparatorii, altele decât cele privind restituirea în natură. Prin dispoziția atacată, pârâtul a respins notificarea reclamantului inițial, considerând că preluarea nu a fost abuzivă și că fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin prețul primit. Prin acțiunea formulată, reclamantul inițial a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, ca măsură reparatorie, invocând dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat.

Dar, aceleași dispoziții legale instituie regula acordării de măsuri prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă. Cum prin dispoziția atacată pârâtul nu a acordat niciun fel de măsuri reparatorii, iar instanța de fond a considerat că reclamantul este îndreptățit la astfel de măsuri, dispunând chiar restituirea în natură a unei porțiuni de teren, în mod greșit a apreciat că nu este investită să stabilească despăgubiri pentru imobilele pentru care a considerat că nu este posibilă restituirea în natură. Raportat la aceste măsuri, este de precizat în primul rând că, așa cum s-a reținut mai sus, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă. Măsurile reparatorii care se pot acorda în această situație sunt stabilite prin Legea nr. 165/2013.

Prin art. 1 alin. (2) din acest act normativ s-a statuat că, în situația în care restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum și măsura compensării prin puncte. Prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a instituit principiul aplicării retroactive a acestei legi, statuând în art. 4 că dispozițiile sale se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor. De asemenea, prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 135/2013 au fost abrogate textele legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau procedura specială de stabilire a despăgubirilor.

Din coroborarea acestor prevederi legale, rezultă că reclamanta poate primi măsuri reparatorii prin compensare fie cu alte bunuri, fie prin puncte. Prin motivele de apel, reclamanta a menționat că, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură, solicită să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. De asemenea, prin concluziile scrise, aceasta a precizat că nu dorește compensarea cu alte imobile. Având în vedere poziția neechivocă exprimată de reclamantă, aceasta este îndreptățită la măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru imobilul în litigiu, potrivit procedurii speciale instituite de Cap. III din lege, urmând ca la stabilirea cuantumului lor să se țină seama de despăgubirile primite de antecesorul reclamantei cu ocazia preluării imobilului de către stat.

Ca urmare, pârâtul va fi obligat să emită în favoarea reclamantei dispoziție care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul în litigiu și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentația aferentă. Se va menține sentința atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond, întrucât sub acest aspect hotărârea nu a fost criticată. În ce privește apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova, se reține că acesta a solicitat în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamant, susținând în esență că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură.

Aceste critici nu pot fi primite, deoarece, contrar argumentelor reținute de pârât în dispoziția atacată, prin care a respins notificarea reclamantului inițial, reclamanta, în calitate de succesoare a notificatorului, este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv. Faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură nu poate atrage soluția de respingere a acțiunii, așa cum a solicitat pârâtul apelant, ci duce la stabilirea altor măsuri reparatorii, ceea ce înseamnă că soluția dată acțiunii este aceea de admitere. Pentru aceste motive, solicitarea de respingere a acțiunii este nefondată.

În ce privește petitul subsidiar al cererii de apel, prin care pârâtul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topografice, se constată de asemenea neîntemeiate aceste critici, întrucât apelul este o cale de atac devolutivă, în care se pot administra probe, nefiind necesară trimiterea cauzei la fond. De altfel, s-a și dispus efectuarea a două expertize, astfel că în această fază procesuală au fost administrate toate probele considerate utile pentru dezlegarea pricinii. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta H.K., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că instanța a făcut o greșită interpretare a noțiunii de gospodărie țărănească, pornind, în mod nejustificat, de la constatarea că imobilul este situat în zona rurală. Noțiunea de gospodărie țărănească nu este reglementată juridic astfel că instanța avea obligația să interpreteze gramatical și literal această noțiune pornind de la definiția cuvintelor ce o compun. Din definiția celor două cuvinte rezultă că aceasta reprezintă o unitate de producție a unei persoane care are ocupația agricultură și creșterea animalelor. Ori, din probatoriul administrat nu rezultă că autorul său a avut o astfel de ocupație, precum nu rezultă că pârâții au astfel de ocupații pentru ca imobilul să fie definit ca o gospodărie țărănească.

Imobilul fiind vândut în baza Legii nr. 112/1995, care a avut ca obiect de reglementare imobilele cu destinația de locuințe, este evident că nu constituie o gospodărie țărănească. S-a criticat decizia și pentru greșita nereținere a autorității de lucru judecat în ce privește terenul aferent construcției, în suprafață de 380 mp. În acest sens s-a susținut că în mod greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză în construcții, întrucât expertiza efectuată nu a lămurit pe deplin compunerea celor două corpuri de clădiri și suprafețele încăperilor, în condițiile în care suprafețele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare sunt mai mici. A arătat reclamanta că în raport de data introducerii acțiunii trebuiau aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001 nemodificate prin Legea nr. 1/2009.

Recursul nu este fondat. Se constată că prin Decizia nr. 6692 din 01 noiembrie 2012, Înalta Curte a dispus ca în rejudecare să se identifice construcțiile preluate în mod abuziv de la defunctul H.A. și dacă acestea au făcut în întregime obiectul contractului de vânzare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 și respectiv care dintre acestea ar mai putea fi restituite în natură reclamantei.

De asemenea s-a statuat că se impune efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea parcelei sau parcelelor care pot să fie retrocedate sau ceea ce consideră instanța că se impune pentru a determina posibilitatea de a crea entități funciare distincte care să permită acces, care să nu afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent, ținând seama și de noțiunea de "gospodărie țărănească" conform căreia, "în cazul gospodăriilor țărănești, organizate pe structura și în vederea exploatării unui imobil, trebuie să se țină seama de modul în care a fost concepută și organizată gospodăria, iar pentru aprecierea corectă a posibilității unei împărțeli în natură, trebuie să se aibă în vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adică pe de o parte casa și anexele gospodărești, iar pe de altă parte terenul, care în mediul rural are o semnificație agrară, fiind o condiție a existenței și supraviețuirii gospodăriei". În raport de actele de proprietate, de constatările personale ale expertului consemnate în raportul de expertiză, în mod legal s-a statuat că imobilul care a aparținut autorului reclamantei a constituit o singură entitate imobiliară, chiar dacă a fost evidențiată funciar în mod distinct, respectiv top y1 și y2, însă în aceeași carte funciară CF X2 A1 Gârbova (fost x1).

Existența unei gospodării unice, organizată pe structura construcțiilor și în vederea unei exploatări comune atât a construcțiilor cât și a terenului, care în mediul rural are o valoare economică deosebită, putând asigura venituri agricole importante, este evidențiată de actele de proprietate, de descrierea imobilului de către expert. Raportarea instanței la noțiunea de "gospodărie țărănească" și respectiv "gospodărie din mediu rural" în aprecierea caracterului unitar al proprietății și al posibilității reale de restituire a vreunei parcele este legală și fundamentată juridic, raportat la situația de fapt. Interpretarea dată de către reclamantă noțiunii de "gospodărie țărănească" pornind de la cele două cuvinte ce o compun și concluzia că reprezintă o gospodărie țărănească numai imobilele ce reprezintă o unitate de producție a unei persoane care are ca ocupație agricultura și creșterea animalelor este restrictivă și greșită.

Corect s-a reținut că ocupația membrilor familiei care locuiesc într-un astfel de imobil (casă de locuit, anexe, curte, grădină pentru agricultură) nu prezintă relevanță în definirea imobilului ca și gospodărie țărănească, rurală și în aprecierea posibilității de restituire în natură, întreaga suprafață de teren împrejmuită nefiind teren liber în sensul legii speciale, fiind afectată unei utilizări normale și necesare a imobilului în întregul său. Critica privind încălcarea principiului autorității de lucru judecat cu privire la terenul aferent construcției, în cadrul căreia s-au formulat note critice la raportul de expertiză susținându-se că nu au fost identificate corect corpurile de clădire și compunerea acestora, raportat la suprafața încăperilor rezultă că din actele de proprietate și preluare, și respectiv contractul de vânzare-cumpărare, este nefondată.

Rapoartele de expertiză au fost efectuate conform obiecțiunilor stabilite de către instanță (raportat și la decizia de casare) și pe baza înscrisurilor depuse în cursul judecății, instanța respingând în mod motivat obiecțiunile la raportul de expertiză în construcții iar obiecțiunile la raportul de expertiză topografie au fost admise, iar la răspunsurile la completarea de raport nu au fost formulate obiecțiuni. Se constată că deși reclamanta a invocat încălcarea autorității de lucru judecat, aceasta nu a dezvoltat această critică în sensul că nu a arătat care hotărâre judecătorească se bucură de autoritate de lucru judecat. Instanța de apel a analizat autoritatea de lucru judecat invocată de către reclamantă și a reținut că Decizia nr. 75/A/2004 nu îndeplinește condiția triplei identități impusă de art. 166 C. proc.

civ., cele două cauze având obiecte diferite. Nefondată este și critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1 1 ), introdus prin Legea nr. 1/2009.

Se constată că instanța a respins cererea de restituire în natură a imobilului prin raportare la dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul prevalenței restituirii în natură dar numai în măsura în care o astfel de restituire este posibilă, având în vedere și dispozițiile art. 18 lit. c) și art. 45 din lege, în vigoare la data introducerii acțiunii și nu dispozițiile art. 7 alin. (1 1 ). În mod fondat a reținut instanța, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții V. în baza Legii nr. 112/1995, la concluziile raportului de expertiză în construcții și la Sentința nr. 214/2003 prin care s-a respins capătul de cerere pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, că obiectul contractului l-a constituit toate construcțiile edificate pe teren, indicarea unei suprafețe mai mici a construcțiilor în raport de cea măsurată de expert neafectând validitatea contractului atâta timp cât toate construcțiile sunt enumerate în contract și identificate de expert.

Se constată că deși recurenta-reclamantă a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., acest motiv a fost invocat în mod formal, nefiind dezvoltate motive de recurs care să se subsumeze acestui motiv de recurs. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.K. împotriva Deciziei nr. 25 din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014. Procesat de GGC - NN