ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3221/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de

15 septembrie 2004 pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar nr. 115/107/2004,

reclamantul H.A., decedat pe parcursul cauzei în fond, procesul fiind continuat

de moștenitoarea sa H.K., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul

com. Gârbova, să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 273/2004

emisă de pârât și să se dispună restituirea în natură a imobilului casă, curte

și grădină, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova,

nr. top. y1, 740, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în caz de

opoziție la admiterea acțiunii.

Prin Sentința civilă

nr. 1227 din 30  septembrie 2009, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul H.A. și continuată de H.K., și în consecință, a dispus

anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și restituirea în natură în

favoarea reclamantului a suprafeței de 1561,1 mp, care nu este aferentă

construcțiilor, din imobilul înscris actualmente în CF X2 Gârbova (fost X1

Gârbova) A 1, nr. top. y1 - curte în suprafață de 1331 mp și nr. top. y2 -

grădină, în suprafață de 611 mp.

A fost respins

capătul de cerere privitor la restituirea în natură a imobilului din CF X2

Gârbova, top. y1, casă și a terenului aferent acesteia de 380,90 mp, iar

pârâtul a fost obligat să plătească moștenitoarei reclamantului suma de 4300

lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată

sub nr. 176 din 24  iulie 2001, la BEJ B.L., reclamantul a solicitat

Prefecturii jud. Alba, acordarea de despăgubiri bănești reprezentând diferența

dintre despăgubirile deja primite și valoarea reală a imobilului situat

administrativ în Gârbova, nr. 39, înscris în CF X1 Gârbova, top. y1 - casă,

curte de 1331 mp și top. y2 - grădină în suprafață de 611 mp, care a fost

preluat prin Decizia nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba în baza

Decretului nr. 223/1974, acordându-i-se o despăgubire mult inferioară a valorii

reale a imobilului.

Prin Dispoziția nr.

273 din 14  aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Gârbova, a fost respinsă

notificarea reclamantului, deoarece imobilul nu a fost preluat în mod abuziv,

fostul proprietar fiind îndestulat rezonabil prin prețul primit pentru imobilul

înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740.

Instanța de fond a

reținut că din extrasul CF rezultă că proprietar al imobilului înscris în CF X1

Gârbova, top. y1 - casă și curte de 1131 mp și nr. top. y2 - grădină intravilan

a fost proprietar H.A., în cotă de 1/1 părți. Imobilul a intrat în proprietatea

Statului Român în baza Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului Popular al Jud. Alba

și a Decretului nr. 223/1974. Ulterior construcțiile au fost înstrăinate prin

contractul de vânzare-cumpărare nr. 4848/1996 chiriașilor de la acea vreme V.N.

și V.S., aceștia întabulându-și dreptul de proprietate în CF.

Prin Sentința civilă

nr. 214/2003, pronunțată de Judecătoria Sebeș în Dosarul civil nr. 226/2003, a

fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză

împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Gârbova,

Consiliul Județean Alba, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P Alba, SC A.

SA, V.N., V.S. și L.M.

Prin Decizia civilă

nr. 616/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul reclamantei

și admis apelul pârâtei L.M., în ceea ce privește cheltuielile de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 2325/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admis

recursul reclamantului și casate cele două hotărâri, numai în ce privește

nepronunțarea instanțelor asupra capetelor de cerere privind constatarea

nulității trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil și

nulității Decretului nr. 454/1986 a Consiliului Popular a Județului Alba și s-a

fixat termen pentru judecarea cauzei în apel.

În rejudecarea

apelului, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunțată de Curtea de Apel în

Dosar nr. 5959/2003, a fost admis apelul reclamantului și admisă în parte

acțiunea, în sensul constatării trecerii în proprietatea statului fără titlu

valabil, a imobilului înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740 în suprafață

de 1342 mp, situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia

nr. 454/1986 a fostului Consiliu Popular al Jud. Alba este nulă și s-a dispus

anularea Încheierii de întabulare nr. 3370/1986 a Notariatului de Stat Alba. Recursurile

declarate de moștenitoarea reclamantului H.K., Ministerul Finanțelor Publice și

D.G.F.P Alba împotriva Deciziei civile nr. 75/A/2004 s-au constatat perimate

prin Decizia civilă nr. 228/2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Față de aceste

hotărâri judecătorești și de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr.

10/2001, tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de fost proprietar

deposedat prin actul abuziv al naționalizării și are calitatea de persoană

îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Valabilitatea

titlului de proprietate a chiriașilor cumpărători, a fost, de asemenea,

cercetată pe calea unei acțiuni în constatarea nulității contractelor de

cumpărare, pe care reclamantul a promovat-o separat, soluționată printr-o

hotărâre definitivă și irevocabilă.

Față de art. 37 din

H.G. nr. 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995 republicată și art. 26

alin. ultim din Legea nr. 112/1995, instanța a reținut că întinderea dreptului

de proprietate, care este exclusă de la restituire în natură prin efectul

legii, este limitată la suprafața aferentă construcțiilor, restul terenului

rămânând în proprietatea statului și poate fi retrocedată fostului proprietar.

În cauza de față, pe nr. top. y1 sunt amplasate construcțiile în suprafață de

380,90 mp care nu se pot retroceda reclamantului în natură. Repunerea în

situația anterioară preluării abuzive s-a dispus numai pentru suprafața de 1561

mp, care nu este aferentă construcțiilor din top. y1 - curte de 1331 mp și top.

y2 - grădină.

Tribunalul a reținut

că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar

restituirea în natură a imobilului, astfel că a apreciat că nu poate constata

că reclamantul beneficiază de despăgubiri în conformitate cu art. 1 alin. (1),

(2), (3) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De aceea, nu s-au

acordat despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în

natură și a fost admisă în parte acțiunea. Cheltuielile de judecată care au

fost acordate reprezintă onorariu de avocat.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Moștenitoarea

reclamantului a solicitat în principal, modificarea Sentinței nr. 1227/2009, în

sensul admiterii în totalitate a contestației și prin urmare să se dispună

restituirea în întregime a imobilului înscris în CF X2 Gârbova (fost CF X1

Gârbova), top. y1 - curte în suprafață de 1331 mp și top. y2 - grădină în

suprafață de 611 mp În subsidiar, a solicitat, dacă nu se va putea restitui

imobilul în întregime, să fie obligată Primăria Gârbova să acorde măsuri

reparatorii în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2), prin echivalent.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

apelului, s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că

acțiunea a fost introdusă sub regimul Legii nr. 10/2001 nemodificată prin Legea

nr. 1/2009 și a aplicat principiul disponibilității în mod greșit, în procedura

specială prevăzută de Legea nr. 10/2001. Dezvoltând aceste motive, apelanta a

arătat că, prin hotărâre irevocabilă, s-a stabilit că imobilul proprietatea

antecesorului său a fost trecut în proprietatea statului, cu un titlu nelegal,

iar Comuna Gârbova nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. În aceste

condiții, instanța de fond trebuia să analizeze cererea în funcție de

legislația nemodificată de Legea nr. 1/2009, respectiv înainte de introducerea

art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, potrivit

Legii nr. 112/1995, foștii chiriași puteau cumpăra doar spațiul folosit în baza

contractului de închiriere și se punea problema restituirii părților din imobil

care nu au fost prinse în contractul de închiriere.

În ce privește al

treilea motiv de apel, a arătat că, dacă nu se restituie imobilul solicitat,

instanța are obligația de a acorda măsurile reparatorii prin echivalent,

potrivit art. 7 din lege. În caz contrar, apelanta ar fi pusă în situația de a

nu mai avea nicio cale de a obține măsuri reparatorii prin echivalent bănesc,

dacă nu ar fi posibilă restituirea în natură.

Apelantul pârât,

Primarul comunei Gârbova, a solicitat în principal, modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamant și în subsidiar,

desființarea Sentinței civile nr. 1227/2009 pronunțată de Tribunalul Alba și

trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond.

Apelantul a susținut

că, deși instanța de fond a reținut valabilitatea titlului de proprietate al

chiriașilor cumpărători, a restrâns dreptul acestora de a utiliza doar o

suprafață de teren nedelimitată, pe care se află construcțiile și o parte a

anexelor gospodărești dobândite ca urmare a cumpărării imobilului, prin efectul

Legii nr. 112/1995. Instanța trebuia să aibă în vedere că imobilul reprezintă o

"gospodărie țărănească" concepută și organizată ca atare, astfel că

suprafața de teren aferentă gospodăriei nu se rezumă doar la terenul pe care se

găsește casa de locuit, ci înglobează atât curtea cât și grădina aferentă

gospodăriei, fără de care exploatarea eficientă a gospodăriei nu ar fi

posibilă. Față de prevederile art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 112/1995 și de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, a susținut

că suprafața de teren înscrisă în CF X2, nr. top. y1 și y2 de 1942 mp nu

depășește suprafața aferentă imobilelor, ci asigură o utilizare normală și

eficientă a gospodăriei, iar în situația în care foștilor proprietari le este

retrocedată grădina și curtea, imobilul își va pierde utilitatea. De aceea,

potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr.

1/2009, potrivit cărora terenul aferent imobilelor înstrăinate în baza Legii

nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură foștilor proprietari, a solicitat

modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

Față de solicitarea

subsidiară, a susținut că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la fond,

pentru o identificare topo-cadastrală a imobilului ce urmează a fi restituit.

În modalitatea în care este redactat dispozitivul sentinței, nu este stabilită

în concret care suprafață de teren urmează a fi retrocedată, în ce limite și în

ce coordonate. De aceea, hotărârea este imposibil de pus în executare. Instanța

de fond trebuia să dispună efectuarea unei expertize prin care să se

stabilească întinderea terenului aferent, raportat la noțiunea de

"gospodărie țărănească".

Prin Decizia civilă

nr. 158/2012, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul reclamantei și a

schimbat sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul să emită dispoziție de

restituire prin echivalent bănesc în sumă de 312.929,5 lei, reprezentând

contravaloarea terenului de 380,90 mp și a construcțiilor care nu pot fi

restituite în natură.

A fost menținută în

rest sentința atacată, a fost respins apelul pârâtului, iar acesta a fost

obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5651 lei, cheltuieli

de judecată în apel.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin contractul de vânzare

cumpărare nr. 4842/1996, R.A. A. Sebeș a vândut soților V. locuința situată în

Gârbova nr. 39, care a fost ocupată de cumpărător în baza contractului de

închiriere nr. 240/1992, compusă din 5 camere de locuit cu o suprafață utilă de

122,53 mp Odată cu locuința au fost vândute și următoarele: șură, grajd,

magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță,

împrejmuiri, iar terenul aferent construcției în suprafață de 380,90 mp înscris

în CF X1 nr. top y1, y2 a fost atribuit în folosință cumpărătorului pe durata

existenței construcției.

Prin dispoziția

atacată a fost respinsă notificarea formulată de H.A., cu motivarea că acesta a

fost despăgubit rezonabil prin prețul primit pentru imobilul înscris în CF X1

Gârbova, nr. top. y1, x2, preluat legal de Statul Român în baza Decretului

223/1974.

Față de Decizia

civilă nr. 75/A/2004 și de Sentința civilă nr. 214/2003, instanța de apel a

reținut că, în discuție, în ce privește restituirea imobilului preluat abuziv

de stat, este doar terenul, întrucât construcția înscrisă în CF X1 Gârbova, nr.

top. y1, y2 a devenit proprietatea familiei V., în baza contractului de

vânzare-cumpărare, confirmat de instanța de judecată.

Dispoziția atacată a

fost emisă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005,

astfel că potrivit art. 20 alin. (1) din lege, imobilele preluate abuziv,

indiferent de destinație, deținute de o autoritate a administrației publice

locale, vor fi restituite în natură. Față de aceste prevederi legale, s-a

apreciat că în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură a

imobilului preluat abuziv de stat, iar alin. (3) din textul legal obligă

primăriile să emită dispoziție legală în acest sens.

Prin raportul de

expertiză tehnică de evaluare a fost stabilită valoarea de circulație a

imobilului, atât pentru construcții cât și pentru terenul în suprafață de 318

mp, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 312929,5 lei. Terenul

înscris sub nr. top. y1, top. y2 Gârbova are suprafață tabulară de 1942 mp (cât

a predat reclamantul în 1986 Statului Român potrivit declarației sale), însă în

realitate are 2623 mp Valoarea terenului a fost stabilită prin expertiza

tehnică efectuată de experta G.L. la 72719 lei, însă cum din acest teren este

exclusă de la restituire doar suprafața de 380 mp, despăgubirile aferentei

acestei suprafețe și care vor fi plătite reclamantei s-au stabilit la suma de

14.229 lei. La această sumă s-au adăugat despăgubirile pentru construcțiile

preluate abuziv de la defunctul H.A. și care nu mai pot fi restituite în

natură, evaluate la 298.700 lei. Aceste construcții constau în casa de locuit

care are o suprafață de 131 mp, iar restul anexelor au o întindere de 249 mp În

această a doua suprafață sunt incluse pivnița, șura și grajdul, anexă și casa

2, valoarea acestor construcții s-a stabilit la 298.000. La stabilirea acestor

valori s-a avut în vedere și raportul de identificare tehnică topografică. În

ceea ce privește valoarea de circulație a acestor imobile, s-a luat în

considerare expertiza tehnică efectuată de experta G.L., pentru că este mai

documentată, valorile indicate fiind mai apropiate de piața imobiliară actuală.

Susținerea

apelantului Primarul comunei Gârbova că nu se poate restitui întregul imobil

reclamantului pe considerentul că ar constitui o gospodărie țărănească, a

familiei V., a fost apreciată de instanța de apel ca lipsită de suport legal,

întrucât faptul că aceste persoane folosesc terenul și cultivă grădina nu

reprezintă un motiv legal și nici măcar întemeiat pentru a li se constitui un

drept de proprietate asupra acestui imobil în detrimentul fostului proprietar

căruia i s-a preluat abuziv imobilul. Deținătorii terenului îl folosesc fără a

avea vreun titlu, astfel că, în mod corect, cu respectarea dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 10/2001 nemodificată, instanța a dispus restituirea în natură a

imobilului fostului proprietar, sintagma de "gospodărie țărănească"

fiind lipsită de semnificație juridică în cauza de față.

Cu privire la

noțiunea de "teren aferent", la care se face referire în Decizia

Curții Constituționale nr. 56/2009, s-a apreciat că aceasta se referă la

terenul necesar utilizării în condiții normale a construcțiilor achiziționate,

respectiv posibilitatea de a intra în curte.

S-a considerat

nefondată și critica apelantului pârât în sensul că se află în imposibilitate

de a pune în executare sentința atacată, pentru că nu s-a indicat concret

suprafața și nici coordonate pentru identificare. Întregul imobil este

delimitat prin garduri de cele învecinate și cu ocazia punerii în posesie a

reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească

întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită și cea care rămâne în

folosință familiei V.

Antecesorul apelantei

a cerut, prin notificare, restituirea în natură a imobilului înscris în CF X1

Gârbova, nr. top. y1, y2, iar dacă instanța a apreciat că nu poate restitui

întregul teren fostului proprietar, trebuia să acorde despăgubiri pentru

suprafața care nu poate fi restituită în natură. Aceasta nu înseamnă acordarea

unui plus petit reclamantului, ci soluționarea cererii cu care a fost învestită

instanța în întregime, în conformitate cu prevederile legale.

Prin Decizia civilă

nr. 6692/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis

recursurile părților, s-a casat hotărârea dată în apel și s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele

deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel a dat o hotărâre

nesusceptibilă de executare, întrucât nu s-a individualizat suprafața

restituită în natură deși, având în vedere caracterul devolutiv al apelului,

instanța avea la îndemână efectuarea unei expertize topografice de identificare

a celor două parcele.

S-a arătat, de

asemenea, că instanța trebuia să țină seama și de noțiunea de gospodărie

țărănească, respectiv de modul în care a fost concepută și organizată

gospodăria, și de elementele inseparabile ale corpului funciar, pe de o parte

casa și anexele, iar pe de altă parte terenul, astfel încât prin restituirea în

natură a unei suprafețe de teren să nu se afecteze entitatea gospodăriei

existente în prezent.

S-a reținut și că nu

au fost identificate construcțiile preluate abuziv, instanța de apel omițând să

stabilească dacă toate construcțiile au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 și care dintre acestea ar

putea fi restituite în natură.

Dosarul a fost

reînregistrat pe rolul acestei instanțe sub Dosar nr. 115/107/2004*.

În rejudecare s-au

efectuat două expertize tehnice în specialitatea construcții și topografie, în

cea din urmă expertiză fiind desemnat și un expert consultant de specialitate

agricultură.

Prin Decizia civilă

nr. 25 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, a admis

apelul declarat de reclamanta H.K., în calitate de moștenitoare a reclamantului

inițial, def. H.A., împotriva Sentinței civile nr. 1227/2009 pronunțată de

Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte în privința măsurilor

reparatorii și în consecință:

A constatat că

reclamanta este îndreptățită la măsuri compensatorii în condițiile Legii nr.

165/2013, pentru imobilul înscris în CF X2 Gârbova (provenită din conversia CF

X1), nr. top y1, 740, situat administrativ în Gârbova, nr. 39, jud. Alba, care

nu poate fi restituit în natură, cu luarea în considerare a despăgubirilor

primite de antecesorul reclamantei cu ocazia preluării imobilului.

A fost obligat

pârâtul Primarul comunei Gârbova să emită în favoarea reclamantei dispoziție

care să conțină propunere de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul

identificat mai sus și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea

Imobilelor împreună cu documentația aferentă.

S-a menținut sentința

atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și

obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond.

A fost respins apelul

declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova împotriva aceleiași sentințe și a

fost obligat intimatul pârât să plătească apelantei reclamantă suma de 11.646

lei, cheltuieli de judecată în apel.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Conform extrasului

funciar, imobilul înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, casă și curte, de 1331

mp și nr. top. y2, grădină intravilan de 611 mp, a aparținut reclamantului

inițial, H.A., care l-a dobândit cu titlu de moștenire. Prin Decizia nr.

454/1986 a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular Alba s-a dispus

preluarea imobilului de către Statul Român, în temeiul Decretului nr. 223/1974,

ca urmare a aprobării cererii proprietarului de a pleca definitiv din țară.

Reclamantul inițial a fost despăgubit cu suma de 35.00 lei pentru construcțiile

preluate, conform Procesului-verbal de evaluare nr. 71/1986 și a statului de

plată semnat de acesta.

Prin Contractul de

vânzare-cumpărare nr. 4842/1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995,

numiții V.N. și V.S. au cumpărat locuința situată în Gârbova, compusă din cinci

camere cu o suprafață utilă de 122,53 mp, precum și anexele reprezentând șură,

grajd, magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC, pivniță,

împrejmuire. Odată cu vânzarea, s-a atribuit în folosință pe durata existenței

construcției și terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr.

top. y1, y2.

Expertiza tehnică de

specialitate construcții, efectuată în apel, a identificat construcțiile și

anexele care au fost preluate prin Decizia nr. 454/1986 și cele care au făcut

obiectul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996.

Din cuprinsul

raportului de expertiză rezultă că în anul 1986 s-au preluat și au fost

evaluate următoarele construcții:

- corpul A, compus

din 4 camere, baie, bucătărie, cămară și hol, edificate în anul 1907, cu o

suprafață construită de 185,40 mp și o suprafață utilă de 142,50 mp.

- corpul B, compus

din 2 camere, bucătărie și cămară, construite în 1937, în suprafață construită

de 73,79 mp și suprafață utilă de 51,59 mp.

- anexe gospodărești,

edificate în anul 1907, compuse din șoproane și magazii, în suprafață

construită de 211,47 mp și șură în suprafață construită de 177,63 mp.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare s-au înstrăinat: locuința formată din 5 camere și anexele

gospodărești. Expertul a arătat, pe baza constatărilor făcute la fața locului,

că cele 5 camere includ 4 camere de locuit din corpul A și o cameră din corpul

B. În privința anexelor, expertul a constatat că anexele menționate în contract

(șură, grajd, magazie, șopron, bucătărie, cămară, coteț, afumătoare, WC,

pivniță, împrejmuiri) se identifică în teren cu anexele existente, respectiv

magazia nr. 1, magazia nr. 2, afumătoare, șopron, cotețele pentru porci și

păsări, grajd, șopron de lemne, șură, WC, pivnița de sub șură și împrejmuirea.

Expertul a făcut precizarea că anexele care figurează în contract drept

bucătărie și cămară se regăsesc în corpul B, cu aceeași destinație, având acces

direct din curte.

În privința

suprafeței construcțiilor, expertul a concluzionat, în urma măsurătorilor, că

suprafața totală construită, construcții de locuit și anexe, este de 690,12 mp

și că terenul aferent, de 380,90 mp, atribuit spre folosință, se referă numai

la corpurile A și B, nu și la terenul aferent anexelor gospodărești.

Față de constatările

și concluziile expertului constructor, coroborate cu fișele tehnice și

procesul-verbal de identificare și evaluare, întocmite cu ocazia preluării și

cu mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare referitoare la enumerarea

camerelor de locuit și a anexelor, se constată că prin Contractul de

vânzare-cumpărare nr. 4842/1996 s-au înstrăinat toate construcțiile și anexele

care au fost preluate de la reclamantul inițial.

Împrejurarea că o

anexă (bucătărie) are suprafața de 24,24 mp, în accepțiunea reclamantei mult

prea mare pentru o încăpere cu o astfel de destinație (în opinia acesteia o

bucătărie având suprafața de 7 - 12 mp), nu este de natură a schimba destinația

acestei anexe, care a fost concepută de la construire (anul 1937) ca o

bucătărie cu acces direct din curte. De asemenea, nici faptul că suprafața

utilă a construcțiilor, menționată în contract, este mai mică decât cea

măsurată de expert, nu poate duce la concluzia că nu toate construcțiile și

anexele preluate în 1986 au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare,

câtă vreme în contract sunt enumerate toate construcțiile înstrăinate (locuință

și anexe gospodărești), iar cu ocazia deplasării în teren, expertul le-a

identificat și a concluzionat că toate construcțiile și anexele au fost vândute

prin contractul din 1996.

Ca urmare, susținerea

reclamantei apelante în sensul că numai o parte din construcții au făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu este fondată.

Contractul de

vânzare-cumpărare încheiat de soții V. în 1996 a făcut obiectul cercetării

judecătorești în Dosarul nr. 2261/2003 al Judecătoriei Sebeș. Prin Sentința civilă

nr. 214/2003, prima instanță a constatat prescrisă acțiunea reclamantului H.

pentru constatarea caracterului abuziv al preluării și constatarea nulității

Deciziei nr. 454/1986 și a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4842/1996.

Această hotărâre a fost modificată în calea de atac a apelului, în al doilea

ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 a Curții de Apel Alba Iulia,

prin care s-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu și s-a constatat

nulitatea Deciziei nr. 454/1986 și s-a dispus anularea Încheierii nr.

3370/1996, fiind menținută soluția primei instanțe cu privire la constatarea

nulității contractului.

Nu se poate primi

susținerea reclamantei apelante că în cauză operează excepția autorității de

lucru judecat față de Decizia civilă nr. 75/A/2004. Între cauza ce a format

obiectul Dosarului nr. 2261/2003 și cea din prezentul dosar nu există

identitate de obiect. În dosarul din 2003, reclamantul H.A. a solicitat să se

constate nulitatea actului de preluare a imobilului și nulitatea contractului

de vânzare-cumpărare, iar în cauza de față reclamantul a solicitat să se

constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 273/2004 emisă de pârât și să se

dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu. Așadar nu este

îndeplinită cerința triplei identități impusă de art. 166 C. proc. civ. pentru

a opera excepția autorității de lucru judecat.

Împrejurarea că s-a

constatat nulitatea deciziei de preluare nu prezintă relevanță în cauză, câtă

vreme titlul actualului proprietar nu a fost anulat.

Prin Dispoziția nr.

273/2004, emisă de pârâtul Primarul com. Gârbova s-a respins notificarea

reclamantului inițial, prin care a solicitat restituirea imobilului în litigiu,

reținându-se că preluarea nu a fost abuzivă și că fostul proprietar a fost

îndestulat rezonabil prin prețul primit.

Se constată că

instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul inițial (și apoi

succesoarea sa, reclamanta apelantă) este persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, iar sub acest aspect dispoziția atacată nu este conformă cu

prevederile Legii nr. 10/2001. Însă în privința măsurilor reparatorii dispuse

de instanță, hotărârea primei instanțe este criticabilă.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra

construcțiilor, s-a atribuit în folosință, pe durata existenței construcției,

și terenul aferent de 380,90 mp, înscris în CF X1 Gârbova, nr. top. y1, 740.

Așadar, ceea ce s-a atribuit spre folosință a fost întregul teren înscris în CF

X1 Gârbova (în prezent CF X2), chiar dacă se menționează suprafața de 380,90 mp

Din schițele și planșele fotografice anexate expertizei construcții, este de

observat că anexele gospodărești sunt amplasate pe toată lungimea curții, iar

din harta topografică anexată expertizei topografice (rezultă că parcelele cu

nr. top. y1 și y2 constituie un singur corp funciar.

În cauză nu s-a făcut

dovada că la baza determinării suprafeței menționate în contract, de 380,90 mp,

a stat un releveu, prin care să fie măsurate și reprezentate construcțiile ce fac

obiectul contractului, ori vreo schiță a acestor construcții, în care să fie

precizate dimensiunile camerelor de locuit și a anexelor. O asemenea

identificare a suprafețelor s-ar fi impus cu atât mai mult cu cât suprafața de

CF a parcelei cu nr. top. y1, pe care sunt amplasate construcțiile, este mai

mare decât cea menționată în contract ca fiind aferentă construcțiilor.

Pe de altă parte, cu

ocazia efectuării măsurătorilor de către expertul constructor, s-a stabilit că

suprafața construită a construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare este de 690,12 mp În condițiile în care corpurile A și B

împreună cu anexele sunt edificate din 1907, respectiv 1937, iar configurația

și amplasamentul acestora nu s-au schimbat de la data preluării imobilului de

către stat, este cert că și la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, amprenta pe teren a construcțiilor era tot de 690,12 mp.

Toate aceste

argumente susțin ideea că familiei V. i-a fost atribuit în folosință întregul

teren cu nr. top. y1, y2.

Dispozițiile art. 1,

7 și 9 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Cap. I pct. 1 lit. a)

din H.G. nr. 250/2007 instituie principiul prevalenței restituirii în natură a

imobilelor și numai în măsura în care nu este posibilă o asemenea restituire,

să se dispună alte măsuri de reparație. Pe de altă parte, conform Cap. I pct. 1

lit. c) din H.G. nr. 250/2007, în procesul de soluționare a notificărilor, și

implicit în procedura judiciară reglementată de art. 26 din Legea nr. 10/2001,

trebuie asigurată respectarea stabilității raporturilor de proprietate,

potrivit prevederilor art. 18 lit. c) și ale art. 45 din lege.

Făcând aplicarea

acestor principii în cauză, se impune a se stabili dacă parcela cu nr. top. y2

și suprafața de 941 mp din parcela cu nr. top. y1 (1331-390) reprezintă teren

care poate fi restituit în natură. Împrejurarea că acest teren se află în

proprietatea statului nu poate constitui prin ea însăși un argument suficient

și rezonabil pentru a dispune restituirea lui în natură.

Așa cum s-a reținut,

în anul 1986 s-a preluat de la reclamantul H. imobilul situat administrativ în

Gârbova, compus din casă, curte și grădină. Atât înainte de data preluării și

ulterior, cele două parcele au format un corp de proprietate unic, fiind folosit

ca atare atât de reclamant, cât și de soții V., aceștia din urmă în calitate de

chiriași, și apoi de proprietari ai construcției. Întregul teren a fost folosit

pentru exploatarea și utilizarea normală a construcțiilor. De altfel, cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întregul teren a rămas în

folosința familiei V., atât scriptic cât și faptic.

Din schița întocmită

de expertul topograf, în expertiza dispusă în rejudecarea după casare, care se

coroborează cu schițele și planșele fotografice anexate expertizei în

construcții, rezultă că pe parcela cu nr. top. y1 se află corpurile A și B,

precum și anexele gospodărești, acestea având o amplasare pe toată lungimea

curții, astfel că toată suprafața acestei parcele este ocupată funcțional de construcțiile

aflate în proprietatea familiei V.

Ca urmare, parcela cu

nr. top. y1 nu poate face obiectul restituirii în natură.

În ce privește

parcela cu nr. top. y2, se constată că aceasta are destinația de grădină și,

funcțional, formează un tot unitar cu curtea și construcțiile, respectiv

reprezintă o gospodărie țărănească. Prin completarea la expertiza topografică,

întocmită de expertul topograf împreună cu un expert de specialitate agricolă,

s-a precizat că în com. Gârbova, gospodăriile sunt comasate, având în marea

majoritate o suprafață de peste 2000 mp, din care aproximativ 1000 mp cu

destinația de grădină, fiind utilizați pentru a cultiva legume și pomi

fructiferi pentru uzul familiei.

Din harta topografică

anexată raportului de expertiză rezultă că toate gospodăriile din zona unde

este amplasat imobilul în litigiu au aproximativ aceeași configurație și

suprafață.

Imobilul a cărui

restituire se solicită a fost conceput încă de la construire ca o gospodărie

țărănească, cu elementele specifice gospodăriilor din mediul rural, respectiv

casă, anexe (șură, grajd, cotețe, etc.) și grădină, organizată în vederea

exploatării ca un tot unitar, pentru asigurarea celor necesare traiului unei

familii în mediul rural. Față de aceste considerente, separarea elementelor

constitutive ale imobilului în litigiu, în concret, a grădinii de construcții

și anexe, prin formarea unui corp funciar distinct, afectează însăși entitatea

gospodăriei țărănești, și evident funcționalitatea sa, în condițiile în care a

fost folosită ca un corp funciar unitar încă din 1907, de când au fost

edificate corpul A și anexele.

Pe de altă parte,

restituirea parțială sau totală a parcelei cu nr. top. y2 nu este posibilă nici

sub aspect practic. Din raportul de expertiză topografică, rezultă că această

parcelă se învecinează cu alte două proprietăți (la nord, și sud), cu parcela

cu nr. top. y1, pe care sunt înscrise construcțiile proprietatea familiei V.

(la est) și cu Valea Gârbova (la vest). Ca urmare, nu se poate asigura accesul

la o eventuală parcelă ce s-ar restitui reclamantei decât prin curtea familiei

V., ceea ce ar presupune traversarea longitudinală a întregii curți. O asemenea

modalitate de acces la drumul public constituie un impediment în exploatarea

normală a gospodăriei familiei V., care afectează grav exercitarea folosinței

asupra construcțiilor și curții, golind de conținut dreptul de folosință asupra

terenului.

Pentru cele ce

preced, nici parcela cu nr. top. y2 nu poate fi restituită în natură.

Nu se pot primi

susținerile apelantei reclamante în sensul că imobilul în litigiu nu poate fi

considerat o gospodărie țărănească pentru că proprietarii lui nu ar fi țărani,

respectiv nu ar avea ca îndeletnicire agricultura, ci alte activități

(reclamanta a susținut că numitul V.N. ar fi fost frizer). Imobilul reprezintă

o gospodărie țărănească, adică o gospodărie de la țară, din mediul rural,

pentru că are toate elementele componente ale unei astfel de structuri

locative, respectiv casă de locuit, anexe gospodărești (șură, grajd, cotețe, etc.)

și grădină. Ocupația membrilor familiei care locuiesc într-o asemenea

gospodărie nu prezintă relevanță, întrucât grădina care intră în componența

unei astfel de gospodării este destinată să asigure cele necesare traiului

familiei, știut fiind că, în general, în gospodăriile din mediul rural,

proprietarii se ocupă cu creșterea animalelor și cultivarea terenului doar

pentru uz personal, iar nu în scop de comercializare.

Față de

considerentele expuse, instanța de fond a apreciat în mod greșit că este

posibilă restituirea în natură a unei suprafețe de teren, apreciind că întreaga

parcelă cu nr. top. y2 și suprafața de 1561,1 mp din parcela cu nr. top. y1

sunt terenuri libere în sensul legii speciale. Întregul teren în litigiu este

aferent construcțiilor, astfel că el are o destinație bine determinată și nu

poate fi restituit reclamantei. Numai o asemenea soluție respectă dispozițiile

art. 1 alin. (2) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și principiul

securității raporturilor juridice, reglementat de H.G. nr. 250/2007 și garantat

de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Hotărârea instanței

de fond este greșită și în ce privește stabilirea măsurilor reparatorii, altele

decât cele privind restituirea în natură. Prin dispoziția atacată, pârâtul a

respins notificarea reclamantului inițial, considerând că preluarea nu a fost

abuzivă și că fostul proprietar a fost îndestulat rezonabil prin prețul primit.

Prin acțiunea

formulată, reclamantul inițial a solicitat restituirea în natură a imobilului

în litigiu, ca măsură reparatorie, invocând dispozițiile art. 1, 7 și 9 din

Legea nr. 10/2001, care stabilesc principiul restituirii în natură a imobilelor

preluate abuziv de stat. Dar, aceleași dispoziții legale instituie regula

acordării de măsuri prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este

posibilă. Cum prin dispoziția atacată pârâtul nu a acordat niciun fel de măsuri

reparatorii, iar instanța de fond a considerat că reclamantul este îndreptățit

la astfel de măsuri, dispunând chiar restituirea în natură a unei porțiuni de

teren, în mod greșit a apreciat că nu este investită să stabilească despăgubiri

pentru imobilele pentru care a considerat că nu este posibilă restituirea în

natură.

Raportat la aceste

măsuri, este de precizat în primul rând că, așa cum s-a reținut mai sus,

restituirea în natură a imobilului nu este posibilă. Măsurile reparatorii care

se pot acorda în această situație sunt stabilite prin Legea nr. 165/2013. Prin

art. 1 alin. (2) din acest act normativ s-a statuat că, în situația în care

restituirea în natură a imobilelor nu mai este posibilă, măsurile reparatorii

în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în

echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001, precum și măsura compensării prin puncte. Prin Legea nr.

165/2013, legiuitorul a instituit principiul aplicării retroactive a acestei

legi, statuând în art. 4 că dispozițiile sale se aplică și cauzelor în materia

restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor. De

asemenea, prin art. 50 lit. c) din Legea nr. 135/2013 au fost abrogate textele

legale din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau procedura specială

de stabilire a despăgubirilor.

Din coroborarea

acestor prevederi legale, rezultă că reclamanta poate primi măsuri reparatorii

prin compensare fie cu alte bunuri, fie prin puncte. Prin motivele de apel,

reclamanta a menționat că, în situația în care nu este posibilă restituirea în

natură, solicită să-i fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.

De asemenea, prin concluziile scrise, aceasta a precizat că nu dorește

compensarea cu alte imobile. Având în vedere poziția neechivocă exprimată de

reclamantă, aceasta este îndreptățită la măsuri compensatorii în condițiile

Legii nr. 165/2013, pentru imobilul în litigiu, potrivit procedurii speciale

instituite de Cap. III din lege, urmând ca la stabilirea cuantumului lor să se

țină seama de despăgubirile primite de antecesorul reclamantei cu ocazia

preluării imobilului de către stat.

Ca urmare, pârâtul va

fi obligat să emită în favoarea reclamantei dispoziție care să conțină

propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul în litigiu și să

o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentația

aferentă.

Se va menține

sentința atacată în ce privește anularea Dispoziției nr. 273/2004 emisă de

pârât și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată la fond,

întrucât sub acest aspect hotărârea nu a fost criticată.

În ce privește apelul

declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova, se reține că acesta a solicitat

în principal modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii

introduse de reclamant, susținând în esență că imobilul în litigiu nu poate fi

restituit în natură. Aceste critici nu pot fi primite, deoarece, contrar

argumentelor reținute de pârât în dispoziția atacată, prin care a respins

notificarea reclamantului inițial, reclamanta, în calitate de succesoare a

notificatorului, este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul

preluat abuziv. Faptul că imobilul nu poate fi restituit în natură nu poate

atrage soluția de respingere a acțiunii, așa cum a solicitat pârâtul apelant,

ci duce la stabilirea altor măsuri reparatorii, ceea ce înseamnă că soluția dată

acțiunii este aceea de admitere.

Pentru aceste motive,

solicitarea de respingere a acțiunii este nefondată.

În ce privește

petitul subsidiar al cererii de apel, prin care pârâtul a solicitat

desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea efectuării unei expertize topografice, se constată de asemenea

neîntemeiate aceste critici, întrucât apelul este o cale de atac devolutivă, în

care se pot administra probe, nefiind necesară trimiterea cauzei la fond. De

altfel, s-a și dispus efectuarea a două expertize, astfel că în această fază

procesuală au fost administrate toate probele considerate utile pentru

dezlegarea pricinii.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta H.K., invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a susținut că instanța a făcut o greșită interpretare a

noțiunii de gospodărie țărănească, pornind, în mod nejustificat, de la

constatarea că imobilul este situat în zona rurală.

Noțiunea de

gospodărie țărănească nu este reglementată juridic astfel că instanța avea

obligația să interpreteze gramatical și literal această noțiune pornind de la

definiția cuvintelor ce o compun.

Din definiția celor

două cuvinte rezultă că aceasta reprezintă o unitate de producție a unei

persoane care are ocupația agricultură și creșterea animalelor.

Ori, din probatoriul

administrat nu rezultă că autorul său a avut o astfel de ocupație, precum nu

rezultă că pârâții au astfel de ocupații pentru ca imobilul să fie definit ca o

gospodărie țărănească.

Imobilul fiind vândut

în baza Legii nr. 112/1995, care a avut ca obiect de reglementare imobilele cu

destinația de locuințe, este evident că nu constituie o gospodărie țărănească.

S-a criticat decizia

și pentru greșita nereținere a autorității de lucru judecat în ce privește

terenul aferent construcției, în suprafață de 380 mp.

În acest sens s-a

susținut că în mod greșit s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză în

construcții, întrucât expertiza efectuată nu a lămurit pe deplin compunerea

celor două corpuri de clădiri și suprafețele încăperilor, în condițiile în care

suprafețele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare sunt mai mici.

A arătat reclamanta

că în raport de data introducerii acțiunii trebuiau aplicate dispozițiile Legii

nr. 10/2001 nemodificate prin Legea nr. 1/2009.

Recursul nu este

fondat.

Se constată că prin

Decizia nr. 6692 din 01  noiembrie 2012, Înalta Curte a dispus ca în rejudecare

să se identifice construcțiile preluate în mod abuziv de la defunctul H.A. și

dacă acestea au făcut în întregime obiectul contractului de vânzare încheiat în

baza Legii nr. 112/1995 și respectiv care dintre acestea ar mai putea fi

restituite în natură reclamantei.

De asemenea s-a

statuat că se impune efectuarea unei expertize topometrice pentru identificarea

parcelei sau parcelelor care pot să fie retrocedate sau ceea ce consideră

instanța că se impune pentru a determina posibilitatea de a crea entități

funciare distincte care să permită acces, care să nu afecteze entitatea

gospodăriei existente în prezent, ținând seama și de noțiunea de

"gospodărie țărănească" conform căreia, "în cazul gospodăriilor

țărănești, organizate pe structura și în vederea exploatării unui imobil,

trebuie să se țină seama de modul în care a fost concepută și organizată

gospodăria, iar pentru aprecierea corectă a posibilității unei împărțeli în

natură, trebuie să se aibă în vedere elementele inseparabile ale corpului

funciar, adică pe de o parte casa și anexele gospodărești, iar pe de altă parte

terenul, care în mediul rural are o semnificație agrară, fiind o condiție a

existenței și supraviețuirii gospodăriei".

În raport de actele

de proprietate, de constatările personale ale expertului consemnate în raportul

de expertiză, în mod legal s-a statuat că imobilul care a aparținut autorului

reclamantei a constituit o singură entitate imobiliară, chiar dacă a fost

evidențiată funciar în mod distinct, respectiv top y1 și y2, însă în aceeași

carte funciară CF X2 A1 Gârbova (fost x1).

Existența unei

gospodării unice, organizată pe structura construcțiilor și în vederea unei

exploatări comune atât a construcțiilor cât și a terenului, care în mediul

rural are o valoare economică deosebită, putând asigura venituri agricole

importante, este evidențiată de actele de proprietate, de descrierea imobilului

de către expert.

Raportarea instanței

la noțiunea de "gospodărie țărănească" și respectiv "gospodărie

din mediu rural" în aprecierea caracterului unitar al proprietății și al

posibilității reale de restituire a vreunei parcele este legală și fundamentată

juridic, raportat la situația de fapt.

Interpretarea dată de

către reclamantă noțiunii de "gospodărie țărănească" pornind de la

cele două cuvinte ce o compun și concluzia că reprezintă o gospodărie țărănească

numai imobilele ce reprezintă o unitate de producție a unei persoane care are

ca ocupație agricultura și creșterea animalelor este restrictivă și greșită.

Corect s-a reținut că

ocupația membrilor familiei care locuiesc într-un astfel de imobil (casă de

locuit, anexe, curte, grădină pentru agricultură) nu prezintă relevanță în

definirea imobilului ca și gospodărie țărănească, rurală și în aprecierea

posibilității de restituire în natură, întreaga suprafață de teren împrejmuită

nefiind teren liber în sensul legii speciale, fiind afectată unei utilizări

normale și necesare a imobilului în întregul său.

Critica privind

încălcarea principiului autorității de lucru judecat cu privire la terenul

aferent construcției, în cadrul căreia s-au formulat note critice la raportul

de expertiză susținându-se că nu au fost identificate corect corpurile de

clădire și compunerea acestora, raportat la suprafața încăperilor rezultă că

din actele de proprietate și preluare, și respectiv contractul de

vânzare-cumpărare, este nefondată.

Rapoartele de

expertiză au fost efectuate conform obiecțiunilor stabilite de către instanță

(raportat și la decizia de casare) și pe baza înscrisurilor depuse în cursul

judecății, instanța respingând în mod motivat obiecțiunile la raportul de

expertiză în construcții iar obiecțiunile la raportul de expertiză topografie

au fost admise, iar la răspunsurile la completarea de raport nu au fost

formulate obiecțiuni.

Se constată că deși

reclamanta a invocat încălcarea autorității de lucru judecat, aceasta nu a

dezvoltat această critică în sensul că nu a arătat care hotărâre judecătorească

se bucură de autoritate de lucru judecat.

Instanța de apel a

analizat autoritatea de lucru judecat invocată de către reclamantă și a reținut

că Decizia nr. 75/A/2004 nu îndeplinește condiția triplei identități impusă de

art. 166 C. proc. civ., cele două cauze având obiecte diferite.

Nefondată este și

critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1

1

),

introdus prin Legea nr. 1/2009.

Se constată că instanța

a respins cererea de restituire în natură a imobilului prin raportare la

dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul

prevalenței restituirii în natură dar numai în măsura în care o astfel de

restituire este posibilă, având în vedere și dispozițiile art. 18 lit. c) și

art. 45 din lege, în vigoare la data introducerii acțiunii și nu dispozițiile

art. 7 alin. (1

1

).

În mod fondat a

reținut instanța, raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat de

pârâții V. în baza Legii nr. 112/1995, la concluziile raportului de expertiză

în construcții și la Sentința nr. 214/2003 prin care s-a respins capătul de

cerere pentru constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, că

obiectul contractului l-a constituit toate construcțiile edificate pe teren,

indicarea unei suprafețe mai mici a construcțiilor în raport de cea măsurată de

expert neafectând validitatea contractului atâta timp cât toate construcțiile

sunt enumerate în contract și identificate de expert.

Se constată că deși

recurenta-reclamantă a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7

C. proc. civ., acest motiv a fost invocat în mod formal, nefiind dezvoltate

motive de recurs care să se subsumeze acestui motiv de recurs.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a

se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta H.K. împotriva Deciziei nr. 25 din 03

aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN