ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3181 din 27 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUȚI și S.C.M.D. RĂDĂUȚI în contradictoriu cu pârâta SC L.M.P.C. SRL Rădăuți, având ca obiect obligația de a face. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că la solicitarea pârâtei SC L.M.P.C. SRL Rădăuți, Consiliul Județean Suceava a emis autorizația de construcție nr. 83 din 13 mai 2005 pentru amenajarea unui spațiu de comercializare și desfacere produse alimentare pe un teren situat în municipiul Rădăuți strada Ștefan cel Mare.

Prin sentința nr. 759 din 9 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în anulare a autorizațiilor de construcție, formulată de S.C. RĂDĂUȚI și S.D. RĂDĂUȚI, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 314 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava. Petentele au arătat că autorizația de construcție ar fi emisă de P.M. Rădăuți și nu de C.J., întrucât la data emiterii autorizației de construcție atacate, Legea nr. 50/1991 fusese modificată în sensul celor precizate prin O.U.G. nr. 122/2004. Este însă de observat că cererea secund intimatei privind eliberarea autorizației de construcție și avizul favorabil al P. Rădăuți, în vederea eliberării certificatului de urbanism sunt anterioare modificărilor aduse Legii nr. 50/1991 prin O.U.G.

nr. 122/2004. Cererea fiind anterioară modificării de competență, C.J. Suceava fiind legal investit la data sesizării, rămâne competent să soluționeze cererile formulate anterior schimbării normei procedurale. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiză, cercetare la fața locului și înscrisuri, reiese cu certitudine că pârâta a respectat întocmai obligațiile stabilite prin autorizația de construire emisă pentru edificarea construcției a cărei ridicare se solicită. Mai mult decât atât, a obținut și toate autorizațiile și avizele de la autoritățile indicate în cuprinsul autorizației. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele S.M.C.

RĂDĂUȚI și S.M.D. RĂDĂUȚI împotriva sentinței nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în totalitate argumentele expuse anterior de prima instanță. Împotriva deciziei nr. 57 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUȚI și S.C.M.D. RĂDĂUȚI, care au criticat această hotărâre sub aspectul încălcării dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin aceea că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată fără a se fi cercetat fondul problemei deduse judecății.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că, în realitate, prin cererea de chemare în judecată a fost vizat tocmai aspectul bunei credințe, instanța fiind chemată a verifica dacă intimata a respectat sau nu actul administrativ în baza căruia a edificat imobilul. Cu atât mai greșit este raționamentul instanței de apel, cu cât nu a sesizat nici faptul că actul administrativ despre care susține că face de prisos judecarea fondului cauzei nu constă într-o autorizație de construcție, ci într-un act ce permite doar amenajarea unui spațiu de comercializare și desfacere produse alimentare. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat și la criticile aduse prin cererea de recurs, va admite recursul reclamantelor, pentru și în limitele care vor fi expuse în considerentele ce urmează.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, apare cât se poate de evident că reclamantele au solicitat, în cadrul obligației de a face, obligarea pârâtei SC L.M.P.C. SRL de a desființa construcția, spațiul comercial, edificată în municipiul Rădăuți, cu motivarea că autorizația de construcție eliberată, în perioada 2005 – 2006, nu respectă condiția esențială a distanței față de proprietățile învecinate, nu există acordul de vecinătate, se nesocotește servitutea de vedere și lucrările efectuate afectează într-un mod periculos structura de rezistență a imobilului mai vechi. De remarcat că temeiul de drept al acțiunii este fundamentat pe dispozițiile art. 610, 612 și 1076 C. civ. Constant, reclamantele au expus atât în motivele de apel cât și cele de recurs că demersul lor juridic vizează o serie de neregularități privitoare la modul în care a fost edificată construcția pârâtei, nesocotindu-se dispozițiile imperative ale codului civil.

Este unanim admis că actualul Cod comercial consacră sistemul obiectiv de clasificare a faptelor de comerț (art. 3 C. com.) completat cu o prezumție de comercialitate cu privire la toate contractele și operațiunile unor comercianți (art. 4 C. com.). Astfel, faptele de comerț obiective desemnează acele operațiuni, limitativ enumerate în art. 3 C. com., calificarea fiind făcută în funcție de natura sau funcția lor economică și în unele cazuri de forma lor. Faptele subiective de comerț sunt reglementate de art. 4 C. com., potrivit cu care calitatea subiectului determină natura juridică a faptului săvârșit, respectiv socotindu-se „fapte de comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Apare cât se poate de evident că prezentul litigiu au un pronunțat caracter civil, și ca întreaga situație de fapt și de drept nu se bucură de existența unui fapt sau act de comerț, lipsind prezumția de comercialitate, împrejurare care conduce la admiterea excepției necompetenței instanțelor comerciale. Pentru aceste rațiuni urmează fi admis recursul declarat de reclamantele S.M.C. RĂDĂUȚI și S.M.D. RĂDĂUȚI, în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și sentința nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și va trimite cauza la Judecătoria Rădăuți ca instanță civilă pentru soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței instanțelor comerciale. Admite recursul declarat de reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUȚI și S.C.M.D. RĂDĂUȚI. Casează decizia nr. 57 din 17 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava și sentința nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava și trimite cauza la Judecătoria Rădăuți ca instanță civilă pentru soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.