ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3181 din

27 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantele

S.C.M.C. RĂDĂUȚI și S.C.M.D. RĂDĂUȚI în contradictoriu cu pârâta SC L.M.P.C. SRL

Rădăuți, având ca obiect obligația de a face.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în principal, că la solicitarea pârâtei SC L.M.P.C.

SRL Rădăuți, Consiliul Județean Suceava a emis autorizația de construcție nr. 83

din 13 mai 2005 pentru amenajarea unui spațiu de comercializare și desfacere

produse alimentare pe un teren situat în municipiul Rădăuți strada Ștefan cel

Mare.

Prin sentința nr. 759 din 9

decembrie 2005 a Tribunalului Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea în anulare a

autorizațiilor de construcție, formulată de S.C. RĂDĂUȚI și S.D. RĂDĂUȚI,

rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 314

din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava.

Petentele au arătat că

autorizația de construcție ar fi emisă de P.M. Rădăuți și nu de C.J., întrucât

la data emiterii autorizației de construcție atacate, Legea nr. 50/1991 fusese

modificată în sensul celor precizate prin O.U.G. nr. 122/2004.

Este însă de observat că

cererea  secund intimatei privind eliberarea autorizației de construcție și

avizul favorabil al P. Rădăuți, în vederea eliberării certificatului de

urbanism sunt anterioare modificărilor aduse Legii nr. 50/1991 prin O.U.G. nr. 122/2004.

Cererea fiind anterioară

modificării de competență, C.J. Suceava fiind legal investit la data sesizării,

rămâne competent să soluționeze cererile formulate anterior schimbării normei

procedurale.

Din probatoriul administrat

în cauză, respectiv expertiză, cercetare la fața locului și înscrisuri, reiese

cu certitudine că pârâta a respectat întocmai obligațiile stabilite prin

autorizația de construire emisă pentru edificarea construcției a cărei ridicare

se solicită. Mai mult decât atât, a obținut și toate autorizațiile și avizele

de la autoritățile indicate în cuprinsul autorizației.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 57 din 17

aprilie 2009, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele S.M.C. RĂDĂUȚI

și S.M.D. RĂDĂUȚI împotriva sentinței nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, fiind preluate în totalitate argumentele expuse anterior de prima

instanță.

Împotriva deciziei nr. 57

din 17 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUȚI

și S.C.M.D. RĂDĂUȚI, care au criticat această hotărâre sub aspectul încălcării

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin aceea că decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină și a fost dată fără a se fi cercetat

fondul problemei deduse judecății.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat împrejurarea că, în realitate, prin cererea de chemare în

judecată a fost vizat tocmai aspectul bunei credințe, instanța fiind chemată a

verifica dacă intimata a respectat sau nu actul administrativ în baza căruia a

edificat imobilul. Cu atât mai greșit este raționamentul instanței de apel, cu

cât nu a sesizat nici faptul că actul administrativ despre care susține că face

de prisos judecarea fondului cauzei nu constă într-o autorizație de

construcție, ci într-un act ce permite doar amenajarea unui spațiu de

comercializare și desfacere produse alimentare.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat și la criticile aduse prin

cererea de recurs, va admite recursul reclamantelor, pentru și în limitele care

vor fi expuse în considerentele ce urmează.

Din conținutul cererii de

chemare în judecată, apare cât se poate de evident că reclamantele au

solicitat, în cadrul obligației de a face, obligarea pârâtei SC L.M.P.C. SRL de

a desființa construcția, spațiul comercial, edificată în municipiul Rădăuți, cu

motivarea că autorizația de construcție eliberată, în perioada 2005 – 2006, nu

respectă condiția esențială a distanței față de proprietățile învecinate, nu

există acordul de vecinătate, se nesocotește servitutea de vedere și lucrările

efectuate afectează într-un mod periculos structura de rezistență a imobilului

mai vechi.

De remarcat că temeiul de

drept al acțiunii este fundamentat pe dispozițiile art. 610, 612 și 1076 C.

civ.

Constant, reclamantele au

expus atât în motivele de apel cât și cele de recurs că demersul lor juridic

vizează o serie de neregularități privitoare la modul în care a fost edificată

construcția pârâtei, nesocotindu-se dispozițiile imperative ale codului civil.

Este unanim admis că

actualul Cod comercial consacră sistemul obiectiv de clasificare a faptelor de

comerț (art. 3 C. com.) completat cu o prezumție de comercialitate cu privire

la toate contractele și operațiunile unor comercianți (art. 4 C. com.).

Astfel, faptele de comerț

obiective desemnează acele operațiuni, limitativ enumerate în art. 3 C. com.,

calificarea fiind făcută în funcție de natura sau funcția lor economică și în

unele cazuri de forma lor.

Faptele subiective de comerț

sunt reglementate de art. 4 C. com., potrivit cu care calitatea subiectului

determină natura juridică a faptului săvârșit, respectiv socotindu-se „fapte de

comerț, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de

natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Apare cât se poate de

evident că prezentul litigiu au un pronunțat caracter civil, și ca întreaga

situație de fapt și de drept nu se bucură de existența unui fapt sau act de

comerț, lipsind prezumția de comercialitate, împrejurare care conduce la

admiterea excepției necompetenței instanțelor comerciale.

Pentru aceste rațiuni

urmează fi admis recursul declarat de reclamantele S.M.C. RĂDĂUȚI și S.M.D. RĂDĂUȚI,

în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va casa decizia nr. 57 din 17 aprilie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, și sentința nr. 3181 din 27 octombrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

și va trimite cauza la Judecătoria Rădăuți ca instanță civilă pentru

soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței instanțelor comerciale.

Admite recursul declarat de

reclamantele S.C.M.C. RĂDĂUȚI și S.C.M.D. RĂDĂUȚI.

Casează decizia nr. 57 din

17 aprilie 2009 a Curții de Apel Suceava și sentința nr. 3181 din 27 octombrie

2008 pronunțată de Tribunalul Suceava și trimite cauza la Judecătoria Rădăuți

ca instanță civilă pentru soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.