ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 august 2003, reclamantul I.C.D.C.B. Balotești, județul Ilfov, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Prefectura județului Ilfov, Comisia Locală Balotești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Balotești, Comisia Locală Corbeanca pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Corbeanca, Comisia Locală Snagov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Snagov, solicitând anularea H.G. nr. 997/2002 și suspendarea executării actului contestat, până la soluționarea cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în conformitate cu Legea nr. 290/2002, în vederea realizării obiectivului de activitate, i-a fost repartizată suprafața de teren arabil de 1620 ha, ce face parte din domeniul public al statului, dintr-o suprafață totală de1749,24 ha. Prin Legea nr. 268/2001, reclamantului i-a fost concesionată suprafața de 1749,24 ha. Hotărârea de guvern atacată a diminuat suprafața deținută de către institut, cu 1139,06 ha, activitatea de cercetare fiind puternic afectată, programele de cercetare nu vor putea fi realizate, iar cantitățile de furaje necesare nu vor mai putea fi asigurate. Suprafața prevăzută a se prelua, este cuprinsă într-un sistem local de irigații care nu poate fi fărâmițat și parcelat.

Prin cererea nr. 2149 din 8 octombrie 2003, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 57 alin. (4) C. proc. civ., introducerea în cauză a A.D.S., ajungându-se la un consens pentru diminuarea suprafeței de teren, cu 487,94 ha, în încheierea unui nou contract de concesiune. Prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2003, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de Primăria Balotești și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii județului Ilfov. La 4 decembrie 2003, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a formulat cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, invocând calitatea sa de inițiator al proiectului actului administrativ atacat.

Prin încheierea de ședință din 4 decembrie 2003, Curtea a dispus introducerea în cauză a A.D.S. La 9 decembrie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în calitate de semnatar al actului administrativ atacat. În susținerea cererii se solicită respingerea acțiunii reclamantului, fiind îndeplinite prevederile Legii nr. 24/2000. Prin cererea formulată la 16 ianuarie 2003, A.D.S. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport cu prevederile art. 4 din Legea nr. 268/2001, aceasta neavând printre atribuții, și pe aceea de a viza actele legislative promovate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2003, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. La 8 martie 2004, S.A.M., S.G.E., S.I.D., S.M., au formulat cerere de intervenție în interesul pârâților, invocând proprietatea asupra terenului în suprafață de 50 ha, situat în comuna Corbeanca, deținut de către reclamant și solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin încheierea de ședință din 8 martie 2004, Curtea a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de către Ministerul Administrației și Internelor și persoanele fizice S. și S.L., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S.

și a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a Prefecturii județului Ilfov, revenind asupra admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive conform principiului după care instanța poate reveni asupra unei încheieri interlocutorii, în situația susținerii unei ipoteze greșite, precum și datorită ivirii situației nou create mai sus expuse. Prin sentința civilă nr. 787/2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată și au fost admise cererile de intervenție formulate în interesul pârâților. Instanța a reținut că hotărârea de guvern atacată este legală, fiind emisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat în esență că: I.C.D.C.B. Balotești a fost înființat și funcționează ca instituție publică, are personalitate juridică, este în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice conform Legii nr. 290/2002, modificată, iar terenurile proprietate de stat administrate de institutele de cercetare științifică din agricultură, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, aparțin domeniului public al statului și rămân în administrarea acestora; că recurenta dispune, conform contractului de concesiune nr. 78 din 9 iulie 2002, art. 2.1.

pct. a, de dreptul de exploatare în scopul realizării obiectivelor cercetării pe un teren cu destinație agricolă în suprafață de 1623,37 ha, teren ce aparține domeniului public al statului, din care arabil 1620,83 ha și pășuni 2,54 ha, teren situat în județul Ilfov și concesionat până la privatizarea institutului; că întregul teren este destinat scopului realizării obiectivelor cercetării și trebuie să rămână în exploatarea Institutului; că H.G. nr. 997/2002 urmărește trecerea în mod abuziv în administrarea comisiilor locale, pentru stabilirea dreptului de proprietate, a unei suprafețe de 1139,06 ha, pentru o îmbogățire fără just temei a unor persoane fizice. S-a mai arătat în motivarea recursului că H.G.

nr. 997/2002 în prezent este anulată de Legea nr. 147/2004; că recurentul se autofinanțează, ceea ce nu se poate realiza în urma reducerii suprafeței de teren; că pentru cele 750 capete bovine pe care le deține, are nevoie de minim 750 ha teren pentru baza furajeră. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține că nici unul din motivele invocate de recurent nu sunt fondate. H.G. nr. 997/2002 (M. Of. nr. 697/24.09.2002), a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României, ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 și ale art. 35 din Legea nr. 18/1991, pentru aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000.

Potrivit acestui din urmă text legal, în forma în vigoare la data emiterii actului atacat, persoanelor fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, li se vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului; în situația în care acestea sunt insuficiente, ele pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului. Cum persoane fizice au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 1/2000 și Comisiile locale de fond funciar Balotești, Corbeanca și Snagov, constatând că suprafața de teren trecută în proprietatea privată a statului, prin H.G.

nr. 517/1999 - poziția nr. 69 din Anexa nr. 1, este insuficientă, a fost emisă H.G. nr. 997/2002, prin care a fost trecută în proprietatea privată a statului, suprafața de teren de 1139,06 ha, din proprietatea publică a statului și administrarea recurentului. Hotărârea de guvern se constată că este legală, fiind emisă în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 213/1998, iar susținerile recurentului, referitoare la necesitatea menținerii în administrarea sa a suprafeței de teren, nu au fost probate. Nerelevantă este și susținerea recurentului privind anularea H.G. nr. 997/2002, prin Legea nr. 147/2004, întrucât schimbarea adusă art. 8 din Legea nr. 290/2002, privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Ghe.

Ionescu-Șișești”, nu prevede o modificare a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 213/1998, în baza cărora a fost emis actul atacat. Dacă actele normative ulterioare emiterii H.G. nr. 997/2002 influențează executarea dispozițiilor acestei hotărâri, aspectul nu este de natură să termine anularea actului de către instanța învestită cu acțiunea formulată la data de 7 august 2003, întrucât condițiile legale privind emiterea acestei hotărâri de guvern, au fost respectate la data edictării ei. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.C.D.C.B. Balotești împotriva sentinței civile nr. 787 din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2006.