ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

august 2003, reclamantul I.C.D.C.B. Balotești, județul Ilfov, a chemat în

judecată pe pârâții Guvernul României, Prefectura județului Ilfov, Comisia

Locală Balotești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

de pe lângă Primăria comunei Balotești, Comisia Locală Corbeanca pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria

comunei Corbeanca, Comisia Locală Snagov pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Snagov, solicitând

anularea H.G. nr. 997/2002 și suspendarea executării actului contestat, până la

soluționarea cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, în conformitate cu Legea nr. 290/2002, în vederea realizării

obiectivului de activitate, i-a fost repartizată suprafața de teren arabil de

1620 ha, ce face parte din domeniul public al statului, dintr-o suprafață

totală de1749,24 ha.

Prin Legea nr. 268/2001,

reclamantului i-a fost concesionată suprafața de 1749,24 ha.

Hotărârea de guvern atacată a

diminuat suprafața deținută de către institut, cu 1139,06 ha, activitatea de

cercetare fiind puternic afectată, programele de cercetare nu vor putea fi

realizate, iar cantitățile de furaje necesare nu vor mai putea fi asigurate.

Suprafața prevăzută a se prelua,

este cuprinsă într-un sistem local de irigații care nu poate fi fărâmițat și

parcelat.

Prin cererea nr. 2149 din 8

octombrie 2003, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 57 alin. (4) C. proc.

civ., introducerea în cauză a A.D.S., ajungându-se la un consens pentru

diminuarea suprafeței de teren, cu 487,94 ha, în încheierea unui nou contract

de concesiune.

Prin încheierea de ședință din 16

octombrie 2003, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, formulată

de Primăria Balotești și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Prefecturii județului Ilfov.

La 4 decembrie 2003, Ministerul

Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a formulat cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, invocând calitatea sa de

inițiator al proiectului actului administrativ atacat.

Prin încheierea de ședință din 4

decembrie 2003, Curtea a dispus introducerea în cauză a A.D.S.

La 9 decembrie 2003, Ministerul

Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României, în calitate de semnatar al actului administrativ

atacat.

În susținerea cererii se solicită

respingerea acțiunii reclamantului, fiind îndeplinite prevederile Legii nr.

24/2000.

Prin cererea formulată la 16

ianuarie 2003, A.D.S. a formulat întâmpinare prin care a ridicat excepția

lipsei calității procesuale pasive, în raport cu prevederile art. 4 din Legea

nr. 268/2001, aceasta neavând printre atribuții, și pe aceea de a viza actele

legislative promovate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului.

Prin încheierea de ședință din 19

ianuarie 2003, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie

formulată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

La 8 martie 2004, S.A.M., S.G.E.,

S.I.D., S.M., au formulat cerere de intervenție în interesul pârâților,

invocând proprietatea asupra terenului în suprafață de 50 ha, situat în comuna

Corbeanca, deținut de către reclamant și solicitând respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 8

martie 2004, Curtea a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie

formulată de către Ministerul Administrației și Internelor și persoanele fizice

S. și S.L., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. și a

dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a Prefecturii județului Ilfov,

revenind asupra admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive conform

principiului după care instanța poate reveni asupra unei încheieri

interlocutorii, în situația susținerii unei ipoteze greșite, precum și datorită

ivirii situației nou create mai sus expuse.

Prin sentința civilă nr. 787/2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată și au fost admise cererile de intervenție formulate în

interesul pârâților.

Instanța a reținut că hotărârea de

guvern atacată este legală, fiind emisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 10

din Legea nr. 1/2000, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra

terenurilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamantul.

În motivarea recursului s-a arătat

în esență că: I.C.D.C.B. Balotești a fost înființat și funcționează ca

instituție publică, are personalitate juridică, este în subordinea Academiei de

Științe Agricole și Silvice conform Legii nr. 290/2002, modificată, iar

terenurile proprietate de stat administrate de institutele de cercetare

științifică din agricultură, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991,

aparțin domeniului public al statului și rămân în administrarea acestora; că

recurenta dispune, conform contractului de concesiune nr. 78 din 9 iulie 2002,

art. 2.1. pct. a, de dreptul de exploatare în scopul realizării obiectivelor

cercetării pe un teren cu destinație agricolă în suprafață de 1623,37 ha, teren

ce aparține domeniului public al statului, din care arabil 1620,83 ha și pășuni

2,54 ha, teren situat în județul Ilfov și concesionat până la privatizarea

institutului; că întregul teren este destinat scopului realizării obiectivelor

cercetării și trebuie să rămână în exploatarea Institutului; că H.G. nr.

997/2002 urmărește trecerea în mod abuziv în administrarea comisiilor locale,

pentru stabilirea dreptului de proprietate, a unei suprafețe de 1139,06 ha,

pentru o îmbogățire fără just temei a unor persoane fizice.

S-a mai arătat în motivarea

recursului că H.G. nr. 997/2002 în prezent este anulată de Legea nr. 147/2004;

că recurentul se autofinanțează, ceea ce nu se poate realiza în urma reducerii

suprafeței de teren; că pentru cele 750 capete bovine pe care le deține, are

nevoie de minim 750 ha teren pentru baza furajeră.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea reține că nici unul din motivele invocate de recurent nu sunt

fondate.

H.G. nr. 997/2002 (M. Of. nr.

697/24.09.2002), a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția

României, ale art. 10 din Legea nr. 213/1998 și ale art. 35 din Legea nr.

18/1991, pentru aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000.

Potrivit acestui din urmă text

legal, în forma în vigoare la data emiterii actului atacat, persoanelor fizice

cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute

de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, li se vor

atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului; în

situația în care acestea sunt insuficiente, ele pot fi suplimentate cu suprafețe

ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la

propunerea prefectului.

Cum persoane fizice au formulat

cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr.

1/2000 și Comisiile locale de fond funciar Balotești, Corbeanca și Snagov,

constatând că suprafața de teren trecută în proprietatea privată a statului,

prin H.G. nr. 517/1999 - poziția nr. 69 din Anexa nr. 1, este insuficientă, a

fost emisă H.G. nr. 997/2002, prin care a fost trecută în proprietatea privată

a statului, suprafața de teren de 1139,06 ha, din proprietatea publică a

statului și administrarea recurentului.

Hotărârea de guvern se constată că

este legală, fiind emisă în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr.

213/1998, iar susținerile recurentului, referitoare la necesitatea menținerii

în administrarea sa a suprafeței de teren, nu au fost probate.

Nerelevantă este și susținerea

recurentului privind anularea H.G. nr. 997/2002, prin Legea nr. 147/2004,

întrucât schimbarea adusă art. 8 din Legea nr. 290/2002, privind organizarea și

funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniile agriculturii,

silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și

Silvice „Ghe. Ionescu-Șișești”, nu prevede o modificare a dispozițiilor art. 10

din Legea nr. 213/1998, în baza cărora a fost emis actul atacat.

Dacă actele normative ulterioare

emiterii H.G. nr. 997/2002 influențează executarea dispozițiilor acestei

hotărâri, aspectul nu este de natură să termine anularea actului de către

instanța învestită cu acțiunea formulată la data de 7 august 2003, întrucât

condițiile legale privind emiterea acestei hotărâri de guvern, au fost

respectate la data edictării ei.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de

ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

I.C.D.C.B. Balotești împotriva sentinței civile nr. 787 din 26 aprilie 2004, a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2006.