ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3208/2018

Circumstanțele formulării cererii de intervenție Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea pozițiilor 252 - 262 din Anexa nr. 35 - "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Snagov", din H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov. În cauză au formulat cerere de intervenție principală petenții A., B. și C., la data de 19 aprilie 2018, prin care au solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unor hotărâri de Guvern prin care să modifice, în parte, H.G. nr. 930/2002 și H.G. nr. 1705/2006, în sensul că Acumularea Snagov nu cuprinde terenul de 34,5 ha - fosta D., asupra căruia ei dețin un drept de proprietate privată.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală formulată de petenții A., B. și C., reținând, în esență, că cererea principală și cererea de intervenție sunt distincte sub aspectul obiectului, al cauzei juridice, al temeiurilor puse în discuție, precum și al condițiilor procedurale de desfășurare a judecății, iar cererea de intervenție nu prezintă o conexiune suficientă cu litigiul principal.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din data de 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs petenții A., B. și C., solicitând casarea acesteia și admiterea în principiu a cererii de intervenție principală, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la fond, la Curtea de Apel București, în temeiul art. 497 C. proc. civ., pentru o mai bună administrare a judecății. În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că petenții sunt co-proprietari ai terenului în suprafață de 14.950,29 mp, înscris în Cartea Funciară cu nr. nou x a Comunei Snagov, jud. Ilfov, la nr. cadastral x și au înregistrat, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, o cerere de chemare în judecată a pârâților Administrația Națională "Apele Române", Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Mediului și Ministerul Apelor și Pădurilor, solicitând obligarea acestor autorități publice la efectuarea unei operațiuni administrative (cadastrul lacului de acumulare Snagov), la emiterea unor acte administrative cu referire la statutul juridic al Lacului de acumulare Snagov raportat la terenul petenților și înscrierile la Cartea Funciară aferente acestui teren și la furnizarea unor informații de interes public. Recurenții sunt persoane vătămate în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 de prevederile H.G. nr. 930/2002, pentru că nu se precizează expres că fosta D. nu este inclusă în suprafața Lacului de acumulare Snagov, iar, pe de altă parte, pentru că menținerea în activul legislativ al H.G. nr. 930/2002 în forma prezentă neagă drepturile lor de proprietate privată, câtă vreme se menționează că Lacul Snagov, în suprafața indicată în anexă, face parte din domeniul public al Comunei Snagov. Recurenții au expus în detaliu istoricul terenului aflat în proprietatea lor și a demersurilor litigioase întreprinse pentru protejarea dreptului lor de proprietate. Au arătat că au formulat plângere prealabilă împotriva mențiunilor din H.G. nr. 930/2002 și împotriva anumitor dispoziții din H.G. nr. 1705/2006, care prevăd o suprafață prea mare pentru Lacul de acumulare. Finalitatea urmărită de recurenți este de a lămuri situația reală a terenului lor ca nefăcând parte din Lacul Snagov, fie că el este inventariat ca făcând parte din domeniul public al Comunei Snagov (cum stabilește H.G. nr. 930/2002) sau ca făcând parte din domeniul public al statului (cum stabilește H.G. nr. 1705/2006). Incidența susținerilor recurenților asupra situației din prezenta cauză este hotărâtoare, pentru că arată care este corecta aplicare a legilor incidente situației lor juridice și, prin extenso, întregului Lac de acumulare Snagov, care se află în domeniul public al Statului Român, dar nu cu suprafața de 592 ha, ci cu o suprafață sensibil mai mică, obținută după scăderea suprafeței de 34,5 Ha a fostei D.. În lipsa luării în discuție a pretențiilor recurenților, Curtea de Apel Pitești va pronunța o soluție nelegală și nu va evita ca în viitor să aibă loc mai multe procese între partea care va avea câștig de cauză în dosarul nr. x/2014* și persoanele împroprietărite pe terenul fostei D..

Apărările intimaților Legal citat, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A învederat, mai întâi, nulitatea cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 486 și art. 489 C. proc. civ., cu motivarea că argumentele recurenților nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de recurs. În continuare, intimatul a argumentat că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că obiectul cererii petenților este diferit de cel dedus judecății în cererea principală, cele două cereri fiind distincte și sub aspectul cauzei juridice, al temeiurilor puse în discuție și al condițiilor procedurale de desfășurare a judecății. Împrejurarea că terenul petenților ar fi înscris în cele două hotărâri de Guvern și solicitarea acestora să modifice cele două hotărâri, în sensul excluderii terenului asupra cărora petenții dețin un drept de proprietate, nu constituie o conexiune suficientă cu litigiul principal, de natură să justifice intervenția acestora în prezenta cauză. Intimatul a mai arătat că cererea de intervenție este inadmisibilă și prin faptul că intervenienții nu au parcurs procedura prealabilă în raport cu cele două acte normative a căror modificare o solicită. În situația în care cererea recurenților se va admite, se impune trimiterea cauzei, pentru continuarea judecății, la Curtea de Apel Pitești, nu la Curtea de Apel București. Faptul că acolo se judecă dosarul nr. x/2018 este de natură a justifica o mai bună administrare a justiției.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar Examinând argumentele părților, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge. Recurenții au indicat, ca temei juridic al cererii de recurs, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de intervenție principală, argumentând că încheierea pronunțată în cauză este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept procesual incidente la circumstanțele de fapt ale litigiului. Potrivit art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă; intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. Pentru ca cererea de intervenție principală să fie admisă în principiu, nu este necesar să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, fiind suficient ca între cele două drepturi să existe o legătură care să justifice soluționarea împreună a celor două cereri, legătură ce urmează a fi analizată de la caz la caz. În prezenta speță, instanța de fond a concluzionat că între dreptul dedus judecății în cauză și dreptul pretins de petenții-recurenți nu există o legătură de natură a justifica admiterea cererii de intervenție și aceasta este și constatarea instanței de control judiciar. Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apa Argeș - Vedea, în contradictoriu cu Guvernul României, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, s-a solicitat anularea, în parte, a H.G. nr. 930/2002, și anume a pozițiilor 252 - 262 din Anexa nr. 35 - "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Snagov din H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov", problema dedusă judecății fiind, în esență, regimul juridic al Acumulării Snagov, în sensul apartenenței sale la domeniului public al statului ori al unității administrativ teritoriale Comuna Snagov. Prin cererea de intervenție formulată în cauză, petenții-recurenți urmăresc modificarea, în parte, a H.G. nr. 930/2002 și H.G. nr. 1705/2006, în sensul excluderii unei suprafețe de teren care s-ar afla în proprietatea privată a acestora, eronat inclusă, în opinia recurenților, în suprafața Acumulării Snagov. Raportat la temeiul juridic și circumstanțele cauzei, faptul că terenul proprietatea petenților ar fi inclus în suprafața care face obiectul litigiului în cauza de față, litigiu limitat, în esență, la dezbaterea delimitării domeniului public al statului de cel al unității administrativ-teritoriale, nu este de natură a contura o conexiune suficientă cu litigiul principal, de natură să justifice admiterea cererii de intervenție. Contrar amplelor argumente ale recurenților, care deja au întreprins alte demersuri legale pentru protecția dreptului pretins, Înalta Curte nu poate aprecia că o asemenea măsură ar fi în interesul bunei administrări a justiției, nici justificată de necesitatea unei eventuale opozabilități. În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. (2010) și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.