ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2015, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României constatarea înscrierii abuzive în H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov a lucrării hidrotehnice «Acumulare Căldărușani», de pe Valea Cociovaliștea, și anularea următoarelor poziții din anexele nr. 24, 25 și 28 a actului normativ sus-menționat, astfel:

- Anexa nr. 24 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Grădiștea, poziția nr. 60 - Lacul Căldărușani, S = 142,40 ha;

- Anexa nr. 25 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Gruiu, pozițiile nr. 35, 38, 40, 41 și 42, reprezentând parte din «Acumularea Căldărușani» și lucrări conexe, înscrisă sub diferite denumiri;

- Anexa nr. 28 - Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Moara Vlăsiei, poziția 122 și 123, reprezentând parte din «Acumularea Căldărușani», înscrisă sub denumirea de Lacul Cociovaliștea și Mostiștea.

Prin Sentința nr. 10/F/CONT din 19 ianuarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale active.

Instanța a admis excepția de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României și a respins, ca tardivă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond, arătând că instanța de primă jurisdicție a reținut considerente străine de natura cauzei și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că reclamanta a formulat tardiv plângerea prealabilă și acțiunea introductivă, întrucât la data publicării H.G. nr. 930/2002 nu au fost publicate și anexele, care au fost publicate ulterior și comunicate doar instituțiilor administrativ teritoriale al căror inventar îl conțineau.

S-a susținut că prezumția de cunoaștere a conținutului unui Monitor Oficial operează doar față de normele de drept, nu și în cazul actelor administrative individuale, pentru care trebuie făcută dovada legală a comunicării.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul formulat și va casa sentința atacată, fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acțiunii judiciare îl constituie anularea unor poziții din anexele nr. 24, 25 și 28 a Hotărârii de Guvern nr. 930/2002.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, plecând de la aprecierea greșită a faptului că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a actului administrativ individual către persoanele interesate, instanța de primă jurisdicție în mod eronat a considerat că de la acest moment (al publicării) se calculează termenele de prescripție.

Înalta Curte în practica sa constantă a reținut că aducerea la cunoștință a unui act administrativ se face prin publicare pentru actele normative și prin comunicare pentru actele individuale.

În cazul de față, Înalta Curte reține că reclamanta are calitatea de terț în raport cu actul administrativ atacat, situație care trebuie avută în vedere la stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripție, având în vedere practica instanței de recurs referitoare la momentul luării la cunoștință a existenței unei vătămări într-un drept al său sau într-un interes legitim.

Or, cercetând anexele la Monitorul Oficial vizat, se constată că acestea sunt publicate separat și ulterior actului pe care îl urmează, într-un număr bis al Monitorului Oficial, care se publică în tiraj restrâns și se comunică la solicitarea directorilor instituției din cadrul administrației publice centrale.

Pentru aceste considerente, văzând natura juridică a actului administrativ ce face obiectul acțiunii introductive, Înalta Curte reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că momentul publicării actului este momentul de la care se calculează termenul de prescripție, întrucât, în cazul particular dedus judecății, data de la care curge termenul de prescripție este data comunicării efective a actului către persoana interesată.

Înalta Curte constată că atât plângerea prealabilă, cât și acțiunea introductivă au fost depuse cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile contenciosului administrativ, motiv pentru care în mod greșit acțiunea introductivă a fost respinsă de instanța de primă jurisdicție ca tardivă, întrucât reclamantul a formulat acțiunea cu respectarea termenului de decădere, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Rezultă din actele dosarului că recurenta-reclamantă a luat cunoștință despre existența actului administrativ individual reclamat ca fiind nelegal la data depunerii anexelor nr. 24, 25 și 28 la H.G. nr. 930/2002 în Dosarul nr. x/2014 de către S.C. A. S.R.L.

Reținând că prima instanță a dat o dezlegare greșită cauzei și văzând că nu a fost soluționat fondul cauzei deduse judecății, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și al dreptului la apărare, instanța de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea împotriva Sentinței nr. 10/F/CONT din 19 ianuarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN