ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 889/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 889/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Unitatea Administrativ Teritorială Vărăști - prin primar, Consiliul Local Vărăști, Județul Giurgiu și S.C. A. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
- anularea poziției nr. 7 din Anexa nr. 48 a H.G. nr. 968/2002 privind atestarea domeniului public al comunei Vărăști, județul Giurgiu în care bunul imobil în suprafață de 25 ha apare înscris sub denumirea de "Balta"
- anularea pe cale de consecință a Contractului de asociere nr. x/28.02.2006 încheiat între Primăria comunei Vărăști și S.C. A. S.R.L., ca fiind încheiat cu un neproprietar;
- obligarea UAT Vărăști și S.C. A. S.R.L. să lase liber imobilul și suprafața de apă ce face obiectul acestei cereri.
Se solicită introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având calitate procesuală activă, în temeiul art. 68 C. proc. civ., reclamanta formulând prezenta cerere în calitate de administrator al acestuia.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 32 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca tardivă și cererea de arătare a titularului dreptului, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva Sentinței nr. 32 din 21 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea, criticând-o pentru nelegalitate, criticile invocate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac administrate, recurenta a arătat că H.G. nr. 968/2002 este un act administrativ cu caracter normativ, fiind emis de o autoritate publică centrală.
Deși actele normative au caracter de opozabilitate de la data publicării, în prezenta speță, anexele nu au fost publicate odată cu hotărârea, în nota de subsol existând precizarea că vor fi publicate ulterior, mențiune selectivă care nu asigură publicitatea necesară informării publicului.
II. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin rezoluția din data de 02.10.2018, în raport de dispozițiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., completul învestit cu soluționarea dosarului a acordat termen la data de 07.12.2018.
III. Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității și inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Guvernul României, Înalta Curte urmează să le respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, raportat la dispozițiile art. 457 din C. proc. civ., Înalta Curte a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind cea a recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 48 la H.G. nr. 968/2002 privind atestarea domeniului public al comunei Vărăști, județul Giurgiu în care bunul imobil în suprafață de 25 ha apare înscris sub denumirea de "Balta".
Instanța de fond a admis excepția tardivității acțiunii reținând că actul administrativ individual atacat - Anexa nr. 48 la H.G. nr. 968/2002 privind atestarea domeniului public al al comunei Vărăști, județul Giurgiu - a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 679bis/2002, iar instanța de contencios administrativ a fost sesizată la data de 17.05.2016, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Înalta Curte reține că, deși prima instanță a stabilit în mod corect natura juridică a actului atacat, reținând că acesta este un act administrativ cu caracter individual, a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu specificul formalităților procedurale de aducere la cunoștință publică a acestuia.
În cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate.
Această interpretare, impusă de respectarea principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, se regăsește și în practica anterioară a Înaltei Curți (e.g. Decizia nr. 4060/2008, Decizia nr. 230/2009, Decizia nr. 3032/2012).
În speță, ca urmare a solicitării instanței, Monitorul Oficial R.A. a comunicat la data de 28.12.2018, relații referitoare la regimul publicării Monitorului Oficial al României, Partea I nr. 679bis/13.09.2002, în sensul că publicația în cauză s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii nr. 202/1998 și ale Ordinului nr. 6/1999 privind procedura publicării, republicării și rectificării actelor în Monitorul Oficial al României - al Secretarului general al Camerei Deputaților, iar persoanele interesate l-au putut achiziționa la comandă, contra cost.
Față de cele arătate anterior, instanța de control judiciar constată că actul administrativ contestat în cauză nu a fost publicat în regim de drept comun în Monitorul Oficial iar din probele administrate în cauză nu rezultă data la care recurenta a luat cunoștință de actul contestat.
Recurenta este terț față de actul contestat, iar termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data luării la cunoștință pe orice cale, moment care însă se apreciază de la caz la caz.
În speță, instanța de fond, în rejudecarea cauzei, urmează să administreze probe pentru a stabili data la care recurenta a luat cunoștință de Anexa nr. 48 la H.G. nr. 968/2002 privind atestarea domeniului public al al comunei Vărăști, județul Giurgiu.
În consecință, Înalta Curte constată că soluția de respingere acțiunii ca fiind tardivă, este greșită, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să stabilească data la care recurenta a luat cunoștință de actul administrativ contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile nulității și inadmisibilității recursului.
Admite recursul declarat de Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea împotriva Sentinței nr. 32/F - CONT din 21 februarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.