ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3100/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3100/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 2 iulie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2017 pe rolul Curții de Apel Pitești, sub nr. x/2017, petenta Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, U.A.T Berceni - prin primar și Consiliul Local Berceni și U.A.T. Vidra - prin primar și Consiliul Local Vidra, anularea pozițiilor nr. 4 și 5 din anexa nr. 6 din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, poziția nr. 27 din anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Vidra, jud. Ilfov, precum și obligarea UAT Berceni și UAT Vidra să lase liber imobilul și suprafața de apă ce face obiectul cererii. A solicitat petenta și introducerea în cauză a Statului Român - prin Ministerul Finanțelor, dat fiind că este titularul dreptului de proprietate publică.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 118/F-CONT din 13 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâților Consiliul Local Berceni și Consiliul Local Vidra. A fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței nr. 118/F-CONT din 13 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea, criticând-o pentru nelegalitate, criticile invocate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.
În motivare, recurenta a arătat că H.G. nr. 930/2002 este un act administrativ cu caracter normativ, fiind emis de o autoritate publică centrală.
Deși actele normative au caracter de opozabilitate de la data publicării, în prezenta speță, anexele nu au fost publicate odată cu hotărârea, în nota de subsol existând precizarea că vor fi publicate ulterior, mențiune selectivă care nu asigură publicitatea necesară informării publicului.
A mai arătat recurenta că imobilul era deja inventariat în domeniul public al statului și dat în administrare recurentei începând cu H.G. nr. 1045/2000, Anexa nr. 4, poziția nr. 81, existând și în prezent înregistrarea în H.G. nr. 1705/2006, Anexa 12, nr. MF 64097, în situația de față existând și fiind perpetuată în mod voit o dublă inventariere.
Apărările intimaților
4.1 Intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei Berceni și Unitatea Teritorial Administrativă Berceni au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, au arătat că H.G. nr. 930/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial. Astfel, având în vedere că data publicării H.G. este 16.09.2002, iar reclamanta a sesizat instanța la 02.11.2016, în mod corect a reținut instanța de fond că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului. Atât hotărârea de Guvern, cât și anexele au fost publicate în Monitorul Oficial, anexele însă se publică în număr restrâns, ele cuprinzând date cu caracter individualizat și nu se comunică abonaților, dar se pot elibera în copie de la Monitorul Oficial.
4.2 Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă în lipsa plângerii prealabile.
4.3 Intimații-pârâți UAT Vidra prin Primar și Consiliul Local Vidra au formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește excepția nulității, au arătat că recurenta era obligată să-și sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
În ceea ce privește fondul recursului, intimații-pârâți au arătat că nu s-a făcut dovada introducerii plângerii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nici dovada imposibilității luării la cunoștință de actul administrativ a cărei anulare se solicită, astfel că soluția instanței de fond este corectă.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți UAT Vidra prin Primar și Consiliul Local Vidra, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea pozițiilor 4 și 5 din Anexa nr. 6 la H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, precum și a poziției 27 din Anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Vidra, jud. Ilfov, solicitând obligarea UAT Berceni și UAT Vidra să lase liber imobilul și suprafața de apă ce face obiectul cererii.
Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată, reținând că actul administrativ individual atacat, H.G. nr. 930/2002, a fost adus la cunoștința publică la 16.09.2002, iar plângerea prealabilă a fost efectuată de reclamantă la 02.11.2016, peste termenul legal, fapt care echivalează cu inexistența acesteia.
Înalta Curte reține că, deși prima instanță a stabilit în mod corect natura juridică a actului atacat, reținând că acesta este un act administrativ cu caracter individual, a interpretat și aplicat eronat prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu specificul formalităților procedurale de aducere la cunoștință publică a acestuia.
În cazul unei hotărâri adoptate de Guvern în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, pentru atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public, momentul de început al calculului termenelor procedurale nu coincide cu publicarea în Monitorul Oficial, pentru că anexele în care sunt indicate bunurile sunt publicate separat, în numerele "bis" ale Monitorului Oficial al României, Partea I, care nu se aduc la cunoștința generală a publicului, ci sunt distribuite doar persoanelor interesate.
Această interpretare, impusă de respectarea principiului liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 21 din Constituția României și în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, se regăsește și în practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, plecând de la aprecierea greșită a faptului că publicarea hotărârilor de guvern reprezintă modalitatea de comunicare a actului administrativ individual către persoanele interesate, instanța de primă jurisdicție în mod eronat a considerat că de la acest moment (al publicării) se calculează termenul în care ar fi trebuit efectuată plângerea prealabilă.
Față de cele arătate anterior, instanța de control judiciar constată că actul administrativ contestat în cauză nu a fost publicat în regim de drept comun în Monitorul Oficial, iar din probele administrate în cauză nu rezultă data la care recurenta a luat cunoștință de actul contestat.
Recurenta este terț față de actul contestat, iar termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data luării la cunoștință pe orice cale, moment care însă se apreciază de la caz la caz.
În speță, instanța de fond, în rejudecarea cauzei, urmează să administreze probe pentru a stabili data la care recurenta a luat cunoștință de Anexa nr. 6 la H.G. nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Berceni, jud. Ilfov, precum și de Anexa nr. 38 din H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Vidra, jud. Ilfov.
Reținând că prima instanță a dat o dezlegare greșită cauzei și văzând că nu a fost soluționat fondul cauzei deduse judecății, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și a dreptului la apărare, instanța de recurs va casa hotărârea atacată cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea împotriva sentinței nr. 118/F - CONT din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea împotriva sentinței nr. 118/F - CONT din 13 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2020.