ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2017, Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, U.A.T. Berceni prin primar, Consiliul Local Berceni, județul Ilfov, U.A.T. Vidra prin primar și Consiliul Local Vidra, județul Ilfov, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea pozițiilor nr. 6, 7, 8, 9 și 10 din Anexa nr. 6 a H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Berceni și a poziției nr. 27 din Anexa nr. 38 a H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Vidra, obligarea U.A.T. Berceni și U.A.T. Vidra, județul Ilfov să lase liber imobilul și suprafața de apă ce face obiectul cererii, precum și introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate - Statul Român prin M.F. - conform art. 870 alin. (1) Nodul C. civ., raportat la art. 68 din Noul C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Berceni și Consiliului Local Vidra, județul Ilfov și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A respins ca tardiv formulată acțiunea formulată de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș - Vedea, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, UAT Berceni - prin Primar, Consiliul Local Berceni, UAT Vidra - prin Primar, Consiliul Local Vidra, intervenient accesoriu fiind Instituția Prefectului Județul Ilfov.

Împotriva Sentinței civile nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș Vedea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar în consecință, admiterea cererii. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamanta a arătat că în Anexa nr. 6 aprobată prin H.C.L. Berceni nr. 15/1999, publicată în M.Of. nr. 682 bis din 16 septembrie 2002, cuprinzând inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Berceni, la Secțiunea II pozițiile 6 - 10, bunul imobil Acumularea Vadului Moș apare înscris sub denumirile de "Bălți" - Hb 104 și 105 (pentru pozițiile 6 și 7) "Bălți intravilan", cvartal III Hs192 și cvartal 6 Hs354 (pozițiile 8 și 9) și "Ape și stuf" cvartal 70 Hs 3503 (poziția 10).

În Anexa nr. 38 aprobată prin H.C.L. Vidra nr. 18/2001, publicată în același Monitor Oficial, referitor la inventarul bunurilor aparținând domeniului public al comunei Vidra, la poziția 7 bunul imobil "Acumularea Vadul lui Moș", apare înscris sub denumirea "Balta Vadu lui Moșu".

Totodată, în H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului administrat de A.N. "Apele Române", bunul imobil "Acumularea Vadu lui Moș" apare înscris în suprafață de 18 ha. cu numărul MF x.

S-a precizat astfel că bunul imobil "Acumularea Vadu lui Moș" a fost înscris în H.G. nr. 1045/2000, Anexa nr. 4, poziția 330, privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.

După abrogarea acestei hotărâri, bunul indicat anterior are aceeași denumire în H.G. nr. 1326/2001, Anexa nr. 5, cu numărul MF x, precum și în preluările succesive ale H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004, precum și H.G. nr. 1075/2006, Anexa nr. 12.

Ca atare, se învederează că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 - Legea apelor, "aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10 km2, malurile și cuvetele lacurilor, precum și apele subterane, apele maritime interioare, faleza și plaja mării cu bogățiile lor naturale și potențialul valorificabil, marea teritorială și fondul apelor maritime".

Totodată, conform alin. (1) pct. 3 al Anexei la Legea nr. 213/1998, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituția României.

În concluzie, susține recurenta-reclamantă că, legiuitorul a menținut acest bun ca aparținând domeniului statului potrivit H.G. nr. 1075/2006, în vigoare și în prezent.

Intimații-pârâți U.A.T. Berceni-prin Primar și Consiliul Local Berceni au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.

Intimații-pârâți U.A.T. Vidra - prin Primar și Consiliul Local Vidra au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu privire la excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare au arătat, în esență, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocat.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de către intimații-pârâți U.A.T. Vidra - prin Primar și Consiliul Local Vidra, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Reține așadar Înalta Curte că lipsa mențiunilor privind motivele de nelegalitate, din cuprinsul cererii de recurs, este sancționată de legiuitor cu anularea cererii.

Aceeași sancțiune este prevăzută de legiuitor și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Înalta Curte apreciază că simpla nemulțumire a părții în privința hotărârii pronunțate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația general că hotărârea atacată este nelegală, recurenta fiind obligată să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitative de lege, or, în cazul de față recurenta nu indică motivele de recurs.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocate. Afirmația general, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.

Sancțiunea anulării cererii ar putea fi evitată doar în ipoteza în care motivele invocate de parte ar putea fi încadrate de instanță între motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce nu este însă cazul în speță.

Observă Înalta Curte că recurenta-reclamantă nu a adus nicio critică de nelegalitate dezlegărilor în drept ale instanței de fond, cu privire la textele de lege aplicabile în speță situației particulare a reclamantei.

Se observă că prin cererea de recurs recurenta nu face altceva decât să prezinte din nou instanței de control judiciar situația de fapt ce trebuia să fie avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de către intimații-pârâți U.A.T. Vidra - prin Primar și Consiliul Local Vidra prin întâmpinare și va constata nul recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș Vedea împotriva Sentinței nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamanta Administrația Bazinală de Apă Argeș Vedea împotriva Sentinței nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM