ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 432/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru

Creșterea Bovinelor Balotești, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

și Agenția Domeniului Statului a solicitat anularea H.G. nr. 1342/2008.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că H.G. nr. 1342/2008 a fost adoptată de Guvern

fără respectarea prevederilor „legale și constituționale”,

precum și fără respectarea obiecțiunilor și

propunerilor legale ale instituțiilor avizatoare.

În fapt a arătat că s-a

reorganizat ca instituție publică în baza H.G. nr. 131/2008,

finanțată din venituri proprii și aflată în subordinea

Academiei de Științe Agricole și Silvice.

A susținut că, regimul juridic

al terenurilor aflate în administrarea sa, terenuri din domeniul public al

statului - este reglementat de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 290/2002,

în sensul că terenurile rămân în administrarea institutului pe durata

realizării obiectului de activitate și de prevederile Legii nr. 525/2004,

art. 22

3,

care dispun expres că aceste terenuri rămân

definitiv și irevocabil în administrarea institutelor, cu excepția

terenurilor agricole necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată

al persoanelor îndreptățite, solicitate în baza Legii nr. 18/1991.

Reclamantul a susținut că s-au

făcut observații la proiectul de hotărâre întrucât suprafața

de 1749,24 ha teren aflat în domeniu public al statului, i-a fost dată în

exploatare, prin contractul de concesiune nr. 78/2002, de către

Agenția Domeniilor Statului, iar acest contract nu a fost modificat

ulterior.

Cu privire la predarea de către

reclamant către Comisia Locală Corbeanca a suprafețelor de 221 ha și 1122 ha, a susținut că nu s-a dispus scoaterea acestora din domeniul public

și trecerea în domeniul privat al statului și nici nu s-a întocmit

anexa cu datele de identificare ale suprafețelor.

A mai arătat că a obținut

o hotărâre irevocabilă prin care a fost anulată o hotărâre

a Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar Corbeanca deoarece a

fost obligat nelegal să restituie suprafața de 221 ha și respectiv 1122 ha teren acestei comisii, iar prin hotărârea de Guvern

contestată, dată cu încălcarea hotărârii

judecătorești, este din nou obligat să restituie această

suprafață neidentificată de teren și fără

atribuirea corelativă în patrimoniul reclamantului a unei suprafețe

identice pe alt amplasament.

A mai arătat că, inclusiv

suprafața de 37,54 ha luciu de apă ce se afla în domeniul public al

statului a fost trecută în domeniul public al Comunei Balotești, iar

reclamantul are un contract de concesiune cu Agenția Domeniilor Statului și

de asemenea un drept de administrare asupra terenurilor, astfel că, prin

actul contestat i s-au lezat drepturile anterior dobândite.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 525/2004,

Legii nr. 147/2004, Legii nr. 290/2002 și Legii nr. 213/1998.

Pârâta, Agenția Domeniilor Statului a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive și, în subsidiar, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții, Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale și Guvernul României au depus întâmpinări

prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1549

din 8 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată,

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâta Agenția Domeniilor Statului, ca și acțiunea

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut, în esență următoarele:

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Domeniilor

Statului, instanța a reținut netemeinicia acesteia, întrucât, pe de o

parte din actul contestat prin acțiune rezultă că Guvernul i-a

conferit pârâtei atribuții de punere în executare a anumitor

dispoziții, cum ar fi să identifice și să predea

reclamantului în administrare o suprafață de teren arabil, pe de

altă parte din actele aflate la dosar rezultă că Agenția

Domeniilor Statului a încheiat cu reclamantul un contract de concesiune cu

privire la suprafețe de teren vizate de actul contestat.

Cu privire la fondul cauzei, prima

instanță a observat că reclamantul s-a înființat ca

institut de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol prin H.G. nr. 131/2008,

modificată și completată prin H.G. nr. 1342/2008 pe care

reclamantul a contestat-o.

Conform Legii nr. 525/2004 de aprobare a O.U.G.

nr. 64/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 290/2002, art. 22

3

art. unic, pct. 3, alin. (1) și pct. 4, suprafețele de teren trecute

potrivit Legii nr. 147/2004 în administrarea institutelor de cercetare -

dezvoltare din domeniul agricol rămân definitiv și irevocabil în

administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole prevăzute în

Anexa nr. 7, necesare reconstituirii dreptului de proprietate privată a

persoanelor îndreptățite, solicitate în baza Legii fondului funciar

nr. 18/1991, republicată.

A reținut că pârâtul Guvernul

României, a dispus predarea suprafeței de 221,1122 ha teren arabil din administrarea reclamantului în administrarea comisiei locale de fond

funciar Corbeanca, măsura încadrându-se în excepțiile permise de

Anexa nr. 7 a Legii nr. 525/2004, astfel că reclamantul nu poate invoca

vătămarea dreptului său de administrare prin Hotărârea de Guvern

contestată.

A apreciat că împrejurarea că

reclamantul a obținut hotărâri judecători irevocabile cu privire

la suprafața de 221, 1122 ha, în sensul că au fost anulate

hotărâri ale Comisiei Județene de aplicare a legilor fondului funciar

nu poate fi opusă Guvernului, ca motiv de nelegalitate a actului

contestat.

A observat, că prin hotărârea

de Guvern contestată s-a prevăzut o obligație conexă în

sarcina Agenției Domeniilor Statului de a identifica și preda

către reclamant o suprafață de teren comasată de 221, 1122

ha teren arabil din domeniul public sau privat al statului, în județul

Ilfov sau județele limitrofe, tocmai pentru a nu se aduce atingere

situației obținute de reclamant prin hotărârile

judecătorești irevocabile, cu privire la care Guvernul a hotărât

în limitele conferite de Legea nr. 290/2002.

Referitor la contractul de concesiune

încheiat de reclamant cu Agenția Domeniilor Statului s-a reținut

că obiectul acestui contract a vizat doar suprafața de 37,54 ha amenajată

pentru piscicultură, suprafața respectivă fiind lăsată

cu această destinație în patrimoniul reclamantului după

reorganizare.

Întrucât art. 22

3

din Legea

nr. 290/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 525/2004,

exceptează terenurile agricole prevăzute în Anexa nr. 7, de

solicitările făcute în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată,

după apariția Legii nr. 247/2005 care impune realizarea principiului

restituirii în natură, în condițiile în care această

obligație a fost asumată de România față de Consiliul

Europei cu ocazia adoptării Rezoluției nr. 1123/1997, instanța

de fond a apreciat că în mod corect Guvernul României, prin H.G.

contestată a dispus abrogarea art. 3 alin. (2) și Anexa nr. 9 din H.G.

nr. 131/2008.

Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor

Balotești

Împotriva hotărârii Curții de

apel a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul susține că hotărârea

atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea

greșită a legii, prin aceea că:

3.1. Actul administrativ atacat a fost adoptat

fără avizul instituțiilor implicate și fără a se

ține seama de observațiile și propunerile acestora.

3.2. Nu s-a observat că dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 213/1998 și cele cuprinse în Legea nr. 290/2002, „se

completează fără să se excludă”.

Terenurile vizate de hotărârea de Guvern

sunt indispensabile pentru activitatea institutului și, în orice caz, nu

pot fi predate pentru că nu au fost identificate, ele „nefigurând pe un inventar”.

3.3. Au fost ignorate prevederile art. 5

alin. (2) din Legea nr. 18/1990 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 1/2000

care dispun că nu pot face obiectul reconstituirilor dreptului de proprietate

terenurile care fac parte din domeniul public al statului.

3.4. Nu s-a ținut seama de efectul abrogator

(tacit) al Legii nr. 45/2009, prin care „s-a stabilit imperativ încă o

dată” că pe suprafețele de teren indispensabile cercetării este

interzisă reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.

Curți

La data de 1 octombrie 2009, în recurs, I.V.

a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul intimatului-pârât

Guvernul României, arătând că justifică un interes legitim prin

aceea că urmează a fi pus în posesie de Comisia Locală Corbeanca

pe o parte din terenul vizat de actul administrativ atacat.

Această cerere a fost încuviințată

în principiu prin încheierea de la 22 ianuarie 2010.

În cauză au formulat

întâmpinări toți intimații, solicitând respingerea recursului ca

nefondat, invocând argumente similare.

În esență, aceștia au susținut

că prin adoptarea Legii nr. 247/2005 s-a urmărit a se acorda

prevalență principiului restituirii în natură, conform instrumentului

de motivare și prezentare ce a însoțit proiectul de lege. Ca efect al

acestei reglementări și în vederea corelării suprafețelor aflate

în exploatarea recurentului cu inventarul actualizat al Agenției

Domeniilor Statului și cu suprafețele de teren atribuite persoanelor îndreptățite

de către Comisiile locale de fond funciar s-a adoptat hotărârea de Guvern

atacată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată prin

prisma recursului declarat, a întâmpinărilor și a cererii de

intervenție accesorie, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală

și temeinică, așa încât o va menține.

relevante, corespunzătoare motivelor de recurs formulate

Recurentul a supus controlului de

legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ H.G. nr.

1342/2008 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 131/2008 privind

înființarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea

Bovinelor Balotești prin reorganizarea Institutului de Cercetare și

Producție pentru Bovine Balotești, precum și pentru modificarea

unor acte normative privind înființarea unor unități de

cercetare – dezvoltare în domeniul agricol, publicată în Monitorul Oficial

la data de 24 octombrie 2008, solicitând anularea parțială a

acesteia, în privința art. I pct. 1-6 și pct. 9-11.

Motivele de nelegalitate formulate în

fața primei instanțe au fost reiterate în recurs și sunt toate

nefondate, după cum urmează.

1.1. Proiectul actului normativ elaborat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fost supus

avizării în condițiile art. 8 din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fiind

avizat favorabil de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul

Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției ( fila 108,dosar

fond).

Contrar susținerilor recurentului,

la adoptarea hotărârii de Guvern s-a ținut seama de observațiile

Ministerului Justiției conținute în adresa nr. 108027 din 25

septembrie 2008 și de decizia civilă nr. 1332/2008, irevocabilă a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reglementarea fiind

tocmai în sensul de a se minimiza impactul predării suprafeței de 221,

1122 ha către Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar

Corbeanca, județul Ilfov.

Astfel, relevant în această

privință este art. I pct. 3 al actului administrativ:

„După art. 2 se introduce un

nou articol, art. 2

1

, cu următorul cuprins:

Art. 2

1

– (1) Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea

Bovinelor Balotești are obligația de a preda, prin protocol de

predare-preluare, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei

hotărâri, Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar

Corbeanca, județul Ilfov, suprafața de teren de 221,1122 ha, aflata în domeniul public al statului și în administrarea Institutului de

Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Balotești, în

conformitate cu prevederile art. III alin. (1

1

) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și

completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările si completările

ulterioare.

(2) Agenția Domeniilor Statului

are obligația, în termenul prevăzut la alin. (1), de a identifica și

de a preda Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor

Balotești în administrare o suprafață de teren comasată de 221,1122 ha arabil, domeniul public sau privat al statului, aflata în administrarea sa, din județul

Ilfov sau județele limitrofe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările

ulterioare."

1.2. Recurentul contrapune

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia cu cele cuprinse în art. 22

3

din Legea nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea

unităților de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii,

silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe

Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” (în vigoare

la data adoptării actului administrativ) ajungând la concluzia că

terenurile care fac obiectul unor cereri de retrocedare nu pot fi restituite foștilor

proprietari și „vor fi păstrate în administrarea unităților

de profil”.

În realitate, dispozițiile art. 22

3

din Legea nr. 290/2002 în forma în vigoare la data adoptării

hotărârii de Guvern examinate, au următorul cuprins:

„Suprafețele de teren trecute,

potrivit Legii nr. 147/2004, în administrarea institutelor,

unităților, centrelor, stațiunilor de cercetare-dezvoltare din

domeniul agricol, precum și a instituțiilor de

învățământ superior agricol și silvic rămân în

administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la

foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite

la reconstituire, precum și a celor prevăzute în anexa nr. 6

1

.

Terenurile aparținând foștilor proprietari, dar indispensabile

activității de cercetare-dezvoltare, colecțiile de material

biologic, loturile demonstrative, suprafețele destinate producerii de

sămânță și material de plantat din verigi superioare,

testărilor tehnologice și terenurile pentru producerea furajelor

necesare animalelor de experiență și producție,

plantațiile cu rol în ameliorare, parcelele amenajate special pentru

experimentări multianuale, în care s-au investit sume importante dificil

de recuperat sau care implică investiții noi considerabil de mari,

vor fi păstrate în administrarea unităților de profil”.

Din simpla lectură a acestui text, chiar

fără a face apel la regulile de interpretare a normelor juridice, se

ajunge la concluzia contrară celei exprimate de recurent, și anume

că numai în situațiile strict enumerate de legiuitor, terenurile aparținând

foștilor proprietari nu se restituie acestora.

1.3. Prin emiterea hotărârii

atacate, s-a reglementat transferul suprafeței totale de 660,5637 ha din domeniul public al statului și administrarea recurentului, în domeniul privat al

statului, la dispoziția Comisie locale Balotești de aplicare a

legilor fondului funciar.

Această operațiune juridică

este legală, realizându-se conform dispozițiilor art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 213/1998.

1.4. Acest motiv de recurs este

străin de cauza examinată. Intervenirea unui act normativ ulterior

care ar abroga implicit actul normativ examinat nu produce consecințe

asupra legalității acestuia.

De altfel, evenimentul normativ invocat

nici nu are efectul abrogator scontat de recurent, câtă vreme Legea nr.

45/2009 conține dispoziții similare celor analizate în cadrul motivului

al treilea de recurs.

Sintetizând, Înalta Curte reține

că intimatul-pârât Guvernul României, în virtutea funcției normative

pe care o exercită în conformitate cu art. 108 alin. (1) din

Constituție a adoptat H.G. nr. 1342/2008 în mod legal, în cadrul marjei de

apreciere de care beneficiază, toate criticile formulate de recurent

vădindu-se a fi nefondate.

Pentru toate considerentele expuse la

pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de

față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor

Balotești împotriva sentinței civile nr. 1549 din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2010.