ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7784/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București sub nr. 8426 din 19 decembrie 2001 reclamanții G.I.A. și

G.M. au chemat în judecată Institutul de Cercetare și Producție pentru

Creșterea Bovinelor Balotești solicitând anularea deciziei nr. 2710 din 23

noiembrie2001 emisă de Consiliul Științific și de Administrație al

Institutului, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului compus

din teren și construcțiile nedemolate ce au constituit proprietatea lor și a

autorului G.D.D. și obligarea la despăgubiri pentru construcțiile demolate; în

subsidiar s-a solicitat ca, în cazul în care se dovedește edificarea unor

construcții noi să se dispună obligarea pârâtului la restituirea terenului

liber și a construcțiilor nedemolate și la plata de despăgubiri pentru

construcțiile demolate și partea de teren ocupată de construcții noi.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

imobilul cunoscut ca Ferma G. , compus din suprafața totală de 217 ha și

construcții a fost preluat de Stat în mod abuziv în baza Legii nr. 187/1945 și

Decretului nr. 83/1949, iar prin adresa nr. 2710/2001 li s-a respins

solicitarea cu motivarea că petenții nu se încadrează în categoria persoanelor

beneficiare ale măsurilor stipulate în Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 51 din 20

ianuarie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a

admis în parte acțiunea și a fost obligat pârâtul să facă reclamanților ofertă

de restituire pentru echivalentul corespunzător valorii imobilului deținut,

respingându-se ca neîntemeiate celelalte solicitări.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la aplicarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, impunându-se

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva sentinței pronunțată în

cauză au declarat apel atât reclamanții cât și pârâtul.

Reclamanții au criticat hotărârea

instanței de fond care nu s-a pronunțat asupra obiectului contestației

formulate și s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și că hotărârea a fost

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, art. 2, art. 9

și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Apelantul pârât a susținut că

sentința nu cuprinde considerentele de fapt și de drept care au fundamentat

soluția pronunțată și din dispozitivul hotărârii nu rezultă ce ofertă trebuie

înaintată și ce echivalent al bunului imobil trebuie avut în vedere.

Prin decizia civilă nr. 1201/A din

23 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de

pârât. S-a admis apelul declarat de reclamanți, s-a schimbat în tot sentința apelată

în sensul că a fost admisă în parte contestația și a fost obligat pârâtul să

facă ofertă de despăgubire prin echivalent pentru construcțiile preluate de

stat și nedemolate, precum și pentru construcțiile preluate și demolate,

situate în incinta fostei „Ferme G. ”, astfel cum sunt menționate în raportul

de expertiză tehnică întocmit în cauză.

În motivarea acestei decizii s-au

reținut, în esență, următoarele: referitor la apelul declarat de reclamanți,

instanța de apel a apreciat că, în raport cu solicitarea particulară a

petenților care creează limitele investirii, tribunalul a omis a stabili cadrul

procesual din moment ce prin dispozitivul sentinței nu se precizează obiectul

concret al obligației dispuse în sarcina intimatului cu privire la emiterea ofertei

de despăgubiri prin echivalent. În acest sens se reține că așa cum este

formulată notificarea ea vizează strict restituirea Fermei G. , astfel cum este

identificat imobilul și prin expertizele efectuate în cauză, fermă deținută în

prezent de I.C.D.B. Balotești, identificat în tarlaua 19 în suprafață de 4,5703

ha. Prin decizia nr. 85397 din 25 octombrie 2004 emisă de Agenția Domeniilor

Statului se acordă în compensare reclamanților suprafața de 17 ha teren situat

în extravilanul comunei Balotești, lot II, poziția 25, tarlaua 120. Această

decizie a fost intabulată în cartea funciară conform încheierii nr. 25508 din

30 noiembrie2004 a Judecătoriei Buftea, Biroul C.F. Urmare emiterii acestei

decizii, reclamanții și-au restrâns pretențiile, solicitând restituirea în

natură a construcțiilor reprezentând Ferma G. sau acordarea de despăgubiri

pentru valoarea lor și restituirea în natură a diferenței de teren aferentă.

Față de decizia A.D.S., reține instanța de apel, nu mai poate fi avută în

vedere solicitarea privind restituirea în natură a bunurilor respective,

dispunându-se oferta de despăgubiri prin echivalent pentru aceste bunuri.

Soluția de respingere a apelului

declarat de pârât a fost motivată în sensul că erorile care au stat la baza

raționamentelor juridice ale instanței de fond nu au semnificația nemotivării

hotărârii judecătorești ci eventual a motivării ei necorespunzătoare, iar pe de

altă parte nu poate fi primită nici critica vizând lipsa dispozitivului

sentinței, tribunalul stabilind în sarcina pârâtului obligația întocmirii

ofertei de restituire prin echivalent.

Pârâtul a declarat recurs împotriva

deciziei pronunțată în apel, solicitând modificarea acesteia precum și a

sentinței pronunțată în cauză și, pe fond, să se dispună restituirea în natură

a fermei G. (ferma vegetală 2).

În

dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., se susține în principal că cererea intimaților-reclamanți

formulată în apel de a se admite compensarea dispusă de A.D.S. prin decizia nr.

85397/2004 este inadmisibilă întrucât s-ar acorda reclamanților teren pe raza

comunei Balotești cu toate că ferma este pe raza satului Săftica, că s-ar

admite o îmbogățire fără justă cauză având în vedere valoarea terenului cedat,

că s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. prin formularea

unei noi cereri în apel, concluzionându-se că instanța de apel a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății prin admiterea apelului și schimbarea

naturii și înțelesului lămurit al apelului, decizia pronunțată fiind dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în sensul considerentelor ce

succed.

Nu se poate reține incidența în

cauză a prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a

interpretat corect actul juridic dedus judecății și nu a schimbat natura ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cum cere expres acest text

de lege.

Dimpotrivă, instanța de apel a

îndreptat omisiunile și reținerile eronate ale instanței de fond în acest sens,

reținând în mod judicios actul juridic dedus judecății în raport cu solicitarea

particulară a reclamanților. De altfel, este de observat că prin respectivul

motiv de recurs, recurentul face confuzie între actul juridic dedus judecății

și judecata în apel, instituții juridice diferite, cu regim juridic propriu.

Nu este fondat nici motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

recurentul-pârât nu a precizat în mod concret în ce constă lipsa temeiului

legal, iar pe de altă parte nu s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 294

alin. (1) C. proc. civ., cum se susține.

Astfel, pe parcursul soluționării

apelului, părțile de comun acord au solicitat amânarea judecății și chiar

suspendarea pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.

După repunerea pe rol a cauzei,

apelanții-reclamanți au solicitat continuarea judecății pentru soluționarea

tuturor solicitărilor, respectiv a celor privitoare la restituirea în natură

sau echivalent a construcțiilor ce reprezintă ferma G. .

O asemenea solicitare nu are

caracterul unei cereri noi și nici nu a schimbat obiectul cererii de chemare în

judecată, în sensul dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cum susține

recurentul.

Respectiva solicitare se încadrează

în dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., neavând caracterul

unei cereri modificatoare, împrejurare reținută în mod corect și de instanța de

apel.

După cum rezultă din redactarea

motivelor de recurs criticile principale vizează decizia nr. 85397/2004, prin

emiterea căreia susține recurentul, se acordă teren pe raza altei localități și

se admite o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.

Această critică însă, excede

cadrului procesual în cauză.

Astfel, prin acțiunea introductivă

de instanță reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 2710 din 23

noiembrie2001 prin care Consiliul Stiințific și de Administrație al Institutului

de Cercetare și Producție pentru Creșterea Bovinelor Balotești le-a respins

notificarea, precum și restituirea în natură a imobilului compus din teren și

construcțiile nedemolate ce au aparținut autorului lor și reclamanților,

obligarea pârâtului la despăgubiri pentru construcțiile demolate sau, în cazul

în care se va dovedi edificarea unor noi construcții, obligarea pârâtului la

restituirea terenului liber și a construcțiilor nedemolate și la despăgubiri

pentru construcțiile demolate și pentru partea de teren ocupată de construcții

noi.

Pe parcursul judecății pârâtul a

avut o atitudine constantă în sensul că nu poate dispune cu privire la

imobilele solicitate, iar prin adresa nr. 1075 din 1 aprilie 2004 a transmis

notificarea reclamanților Agenției Domeniilor Statului.

Prin decizia nr. 85397 din 25

octombrie 2004 emisă de această instituție se arată că imobilul solicitat de

persoanele îndreptățite G. se află în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului

și în exploatarea Institutului de Cercetare și Producție pentru Creșterea

Bovinelor Balotești. Întrucât Institutul și Academia de Științe Agricole

Silvice susțin faptul că pe terenul ce face obiectul notificării institutul

deține investiții importante, necesare pentru desfășurarea activității de cercetare

și producție s-a respins solicitarea petenților privind restituirea în natură a

imobilului, construcții și teren ferma G. identificat în intravilanul comunei

Balotești în Tarla 19, în suprafață de 4,5703 ha.

Pentru acest imobil s-a acordat

petenților în compensare suprafața de 17 ha teren situat în extravilanul

comunei Balotești, domeniul public al statului.

Această decizie nu a fost atacată în

conformitate cu prevederile art. 24 actualmente art. 26, din Legea nr. 10/2001;

ea a fost intabulată în cartea funciară prin încheierea nr. 25508 din 30

noiembrie2004 a Judecătoriei Buftea, Biroul de C.F.

Susținerile ulterioare ale

recurentului că este de acord să restituie în natură fosta fermă G. , cu

anularea implicită a deciziei nr. 85397/2004, sunt formulate într-un cadru

nelegal, străin de cel al procesului de față și nu pot fi reținute ca temei al

admisibilității recursului.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Bovine Balotești împotriva

deciziei civile nr. 1201/A din 23 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.