ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2006

Asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea formulată la 17 august 2001, B.E. a cerut Primăriei comunei Ștefănești, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (moară și presă de ulei cu anexele și terenul aferent) situat în comuna Ștefănești, sat Bobulești, județul Botoșani, ce a aparținut autorului său, A.B. și a fost trecut în proprietatea statului, urmare exproprierii prin Decretul nr. 83/1949. La 11 decembrie 2001, notificarea persoanei îndreptățite a fost transmisă S.A. Bobulești, în calitate de persoană juridică deținătoare. Întrucât aceasta nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în vechea redactare) aceleași solicitări au fost reiterate și prin acțiunea formulată la 19 martie 2002, în contradictoriu cu S.A.

Bobulești și D.D., în calitatea sa de administrator al persoanei juridice deținătoare. Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 483 din 20 noiembrie 2002 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că imobilele a căror restituire în natură se solicită, nu au fost preluate de stat de la autorul reclamantei, întrucât acesta le înstrăinase prin contractul autentificat sub nr. 790 din 18 iunie 1947, unor terțe persoane. Ca atare, reclamanta nu a putut moșteni bunurile în litigiu care la data decesului autorului său, nu se mai aflau în patrimoniul acestuia. Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 154 din 22 decembrie 2003, a schimbat parțial sentința și admițând în parte acțiunea a obligat pârâta S.A.

Bobulești, prin administrator D.D., să-i restituie reclamantei suprafața de 1161 mp, teren situat în intravilanul satului Bobulești, comuna Ștefănești, județul Botoșani, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză întocmit în cauză. A constat că, pentru suprafața de 1065 mp teren, reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent, conform cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. A respins totodată acțiunea față de pârâta D.D., pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, imobilul cu destinație de moară și presă de ulei, avea aproximativ același amplasament cu clădirea existentă în prezent pe terenul în litigiu, care până în anul 1991 a avut ca destinație sediul C.A.P.

Bobulești iar în prezent este sediul S.A. Bobulești. S-a mai reținut că, din totalul suprafeței de 2226 mp, nerestituită, construcția deținută de pârâtă cu terenul aferent, ocupă doar 1065 mp, astfel încât reclamanta este îndreptățită la restituirea în natură a terenului de 1169 mp, pentru diferență fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. În ce privește pretenția de restituire a morii și presei de ulei, se mai arată, acestea au fost preluate de stat de la F.W. și U.F., care au cumpărat bunurile prin „actul de veșnică vânzare” din 18 iunie 1947. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât pârâta, cât și reclamanta B.E..

În recursul său, pârâta S.A. Bobulești susține în esență că în mod greșit a fost obligată la restituirea în natură și respectiv în echivalent a unor suprafețe de teren întrucât aceste imobile nu se află în proprietatea societății, iar din actul de vânzare-cumpărare încheiat la 18 iunie 1947 rezultă că s-a vândut doar moara cu anexele acesteia, nu și terenul aferent. Invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. reclamanta critică hotărârea dată în apel susținând în esență că era îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței de 2226 mp, liberă de construcții și la despăgubiri în echivalent, pentru restul de până la 32.774 mp, din suprafața expropriată. Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art.11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, texte preluate și în varianta de după republicarea legii, urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, imobilele expropriate ale căror construcții nu au fost demolate, se pot restitui integral în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Tot astfel, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii stabilindu-se, în echivalent.

În speță, din actele cauzei rezultă că imobilul ce constituie sediul actual al pârâtei S.A. Bobulești, a fost construit după anul 1971, pe un teren care include și conturul vechii clădiri, ce nu mai exista la acea dată. Totodată, suprafața aferentă acestei construcții, ce a constituit inițial sediul CAP Bobulești, ulterior fiind transmisă pârâtei, este de 1065 mp (a se vedea în acest sens, raportul de expertiză tehnică efectuat în apel, (f. 39, dosar 1080/2003 al Curții de Apel Suceava). Chiar expertiza D.F., efectuată în primă instanță, invocată de reclamantă în susținerea criticilor sale, reține că din totalul de 3,50 ha teren intravilan, ce a constituit proprietatea autorului reclamantei, au rămas neatribuiți 2226 mp, diferențele dintre cele două expertize efectuate în cauză purtând doar asupra întinderii terenului ocupat de construcție.

În ce privește restul terenului supus exproprierii, ce a făcut parte din fosta moșie Bobulești, dreptul de proprietate asupra acestuia i-a fost reconstituit reclamantei în baza legilor fondului funciar, în limita a 50 ha teren agricol și 10 ha pădure (f.18, 19, 68 și 69 apel). Ca atare, în mod corect și în acord cu dispozițiile legale mai sus invocate, instanța de control judiciar a dispus obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 1161 mp teren, rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcția nouă și respectiv terenul aferent acesteia, 1065 mp, s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. În contextul probelor la care s-a făcut referire mai sus, apar ca vădit nefondate și criticile formulate de recurenta S.A.

Bobulești. Astfel din ambele expertize efectuate în cauză, atât la fond cât și în apel, rezultă că pârâta este deținătoarea unei suprafețe de 2226 mp din totalul terenului intravilan ce a fost supus exproprierii, împrejurarea că acest teren se regăsește sau nu în patrimoniul societății fiind lipsită de relevanță, în contextul dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001, republicată. Fără suport este și critica referitoare la obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 iunie 1947, în condițiile în care atât din „procura specială” autentificată sub nr. 20949 din 12 mai 1947, cât și din „actul de veșnică vânzare” rezultă că obiect al vânzării l-au făcut atât construcțiile (moară, casă de locuit și magazii de cereale) cât și terenul aferent acestora, în suprafață de 3,5 ha.

Așa fiind, recursurile se vor respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B.E. și de pârâta S.A. Bobulești împotriva deciziei nr. 154 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.