ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2006

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată la 17

august 2001, B.E. a cerut Primăriei comunei Ștefănești, în temeiul Legii nr.

10/2001, restituirea în natură a imobilului (moară și presă de ulei cu anexele

și terenul aferent) situat în comuna Ștefănești, sat Bobulești, județul

Botoșani, ce a aparținut autorului său, A.B. și a fost trecut în proprietatea

statului, urmare exproprierii prin Decretul nr. 83/1949.

La 11 decembrie 2001, notificarea

persoanei îndreptățite a fost transmisă S.A. Bobulești, în calitate de persoană

juridică deținătoare.

Întrucât aceasta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în vechea redactare)

aceleași solicitări au fost reiterate și prin acțiunea formulată la 19 martie

2002, în contradictoriu cu S.A. Bobulești și D.D., în calitatea sa de

administrator al persoanei juridice deținătoare.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Botoșani, secția civilă, prin sentința nr. 483 din 20 noiembrie 2002

a respins acțiunea ca nefondată, reținând că imobilele a căror restituire în

natură se solicită, nu au fost preluate de stat de la autorul reclamantei,

întrucât acesta le înstrăinase prin contractul autentificat sub nr. 790 din 18

iunie 1947, unor terțe persoane.

Ca atare, reclamanta nu a putut

moșteni bunurile în litigiu care la data decesului autorului său, nu se mai

aflau în patrimoniul acestuia.

Apelul reclamantei a fost admis de

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 154 din 22

decembrie 2003, a schimbat parțial sentința și admițând în parte acțiunea a

obligat pârâta S.A. Bobulești, prin administrator D.D., să-i restituie

reclamantei suprafața de 1161 mp, teren situat în intravilanul satului

Bobulești, comuna Ștefănești, județul Botoșani, astfel cum a fost individualizat

prin raportul de expertiză întocmit în cauză.

A constat că, pentru suprafața de

1065 mp teren, reclamanta are dreptul la despăgubiri prin echivalent, conform

cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

A respins totodată acțiunea față de

pârâta D.D., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut în esență că, imobilul cu destinație de

moară și presă de ulei, avea aproximativ același amplasament cu clădirea

existentă în prezent pe terenul în litigiu, care până în anul 1991 a avut ca

destinație sediul C.A.P. Bobulești iar în prezent este sediul S.A. Bobulești.

S-a mai reținut că, din totalul

suprafeței de 2226 mp, nerestituită, construcția deținută de pârâtă cu terenul

aferent, ocupă doar 1065 mp, astfel încât reclamanta este îndreptățită la

restituirea în natură a terenului de 1169 mp, pentru diferență fiind

îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

În ce privește pretenția de

restituire a morii și presei de ulei, se mai arată, acestea au fost preluate de

stat de la F.W. și U.F., care au cumpărat bunurile prin „actul de veșnică

vânzare” din 18 iunie 1947.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât pârâta,

cât și reclamanta B.E..

În recursul său, pârâta S.A.

Bobulești susține în esență că în mod greșit a fost obligată la restituirea în

natură și respectiv în echivalent a unor suprafețe de teren întrucât aceste

imobile nu se află în proprietatea societății, iar din actul de vânzare-cumpărare

încheiat la 18 iunie 1947 rezultă că s-a vândut doar moara cu anexele acesteia,

nu și terenul aferent.

Invocând temeiurile prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. reclamanta critică hotărârea dată în apel

susținând în esență că era îndreptățită la restituirea în natură a suprafeței

de 2226 mp, liberă de construcții și la despăgubiri în echivalent, pentru

restul de până la 32.774 mp, din suprafața expropriată.

Recursurile sunt nefondate, urmând a

fi respinse, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art.11 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării

hotărârii atacate, texte preluate și în varianta de după republicarea legii,

urmare modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, imobilele expropriate ale

căror construcții nu au fost demolate, se pot restitui integral în natură

persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea

dispozițiilor legale.

Tot astfel, în cazul în care

construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea

ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a

acestora, măsurile reparatorii stabilindu-se, în echivalent.

În speță, din actele cauzei rezultă

că imobilul ce constituie sediul actual al pârâtei S.A. Bobulești, a fost

construit după anul 1971, pe un teren care include și conturul vechii clădiri,

ce nu mai exista la acea dată.

Totodată, suprafața aferentă acestei

construcții, ce a constituit inițial sediul CAP Bobulești, ulterior fiind

transmisă pârâtei, este de 1065 mp (a se vedea în acest sens, raportul de

expertiză tehnică efectuat în apel, (f. 39, dosar 1080/2003 al Curții de Apel

Suceava).

Chiar expertiza D.F., efectuată în

primă instanță, invocată de reclamantă în susținerea criticilor sale, reține că

din totalul de 3,50 ha teren intravilan, ce a constituit proprietatea autorului

reclamantei, au rămas neatribuiți 2226 mp, diferențele dintre cele două

expertize efectuate în cauză purtând doar asupra întinderii terenului ocupat de

construcție.

În ce privește restul terenului

supus exproprierii, ce a făcut parte din fosta moșie Bobulești, dreptul de

proprietate asupra acestuia i-a fost reconstituit reclamantei în baza legilor

fondului funciar, în limita a 50 ha teren agricol și 10 ha pădure (f.18, 19, 68

și 69 apel).

Ca atare, în mod corect și în acord

cu dispozițiile legale mai sus invocate, instanța de control judiciar a dispus

obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 1161 mp teren,

rămasă liberă, iar pentru cea ocupată de construcția nouă și respectiv terenul

aferent acesteia, 1065 mp, s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în

echivalent.

În contextul probelor la care s-a

făcut referire mai sus, apar ca vădit nefondate și criticile formulate de

recurenta S.A. Bobulești.

Astfel din ambele expertize

efectuate în cauză, atât la fond cât și în apel, rezultă că pârâta este

deținătoarea unei suprafețe de 2226 mp din totalul terenului intravilan ce a

fost supus exproprierii, împrejurarea că acest teren se regăsește sau nu în

patrimoniul societății fiind lipsită de relevanță, în contextul dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001, republicată.

Fără suport este și critica

referitoare la obiectul contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la 18 iunie

1947, în condițiile în care atât din „procura specială” autentificată sub nr.

20949 din 12 mai 1947, cât și din „actul de veșnică vânzare” rezultă că obiect

al vânzării l-au făcut atât construcțiile (moară, casă de locuit și magazii de

cereale) cât și terenul aferent acestora, în suprafață de 3,5 ha.

Așa fiind, recursurile se vor

respinge, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta B.E. și de pârâta S.A. Bobulești împotriva deciziei nr.

154 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.