ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2006

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 7 august 2003, reclamantul I.C.D.C.B. Balotești, județul Ilfov, a

chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Prefectura județului Ilfov,

Comisia Locală Balotești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor de pe lângă Primăria comunei Balotești, Comisia Locală Corbeanca

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă

Primăria comunei Corbeanca, Comisia Locală Snagov pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria comunei Snagov, solicitând

anularea H.G. nr. 997/2002 și suspendarea executării actului contestat, până la

soluționarea cererii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în conformitate cu Legea nr. 290/2002, în vederea

realizării obiectivului de activitate, i-a fost repartizată suprafața de teren

arabil de 1620 ha ce face parte din domeniul public al statului, dintr-o

suprafață totală de1749,24 ha.

Prin Legea nr. 268/2001,

reclamantului i-a fost concesionată suprafața de 1749,24 ha.

Hotărârea de guvern atacată

a diminuat suprafața deținută de către institut, cu 1139,06 ha, activitatea de cercetare fiind puternic afectată, programele de cercetare neputând fi

realizate, iar cantitățile de furaje necesare nu vor mai putea fi asigurate A.D.S.,

ajungându-se la un consens pentru diminuarea suprafeței de teren cu 487,94 ha în încheierea unui nou contract de concesiune.

La 4 decembrie 2003,

Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului a formulat cererea de

intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, invocând

calitatea sa de inițiator al proiectului actului administrativ atacat.

Prin încheierea de ședință

din 4 decembrie 2003, Curtea a dispus introducerea în cauză a A.D.S., iar prin încheierea

de ședință din 19 ianuarie 2003, a admis, în principiu, cererea de intervenție

accesorie formulată de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și

Mediului, în interesul Guvernului României, în calitate de semnatar al actului

atacat.

La 8 martie 2004, S.A.M., S.G.E.,

S.I.D., S.M. au formulat cerere de intervenție în interesul pârâților, invocând

proprietatea asupra terenului în suprafață de 50 ha situat în comuna Corbeanca, deținut de către reclamant și solicitând respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată, admise în principiu de către instanță.

Prin sentința civilă nr. 787/2004

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată și au fost admise cererile de intervenție formulate în

interesul pârâților.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât hotărârea de guvern atacată este legală, fiind

emisă pentru aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 1/2000, în vederea

reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul.

Prin decizia nr. 314 din 31

ianuarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de recurs a reținut că H.G. nr. 997/2002 a fost emisă în

temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României, ale art. 10 din Legea nr.

213/1998 și ale art. 35 din Legea nr. 18/1991, pentru aplicarea dispozițiilor art.

10 din Legea nr. 1/2000, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.

Potrivit textului legal

sus-menționat în forma în vigoare la data emiterii actului atacat, persoanelor

fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor

deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, li se

vor atribui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului;

în situația în care acestea sunt insuficiente, ele pot fi suplimentate cu

suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile

legii, la propunerea prefectului.

A mai reținut Înalta Curte

că, existând multe cereri formulate de persoane fizice pentru reconstituirea

dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 1/2000, iar comisiile locale de

fond funciar Balotești, Corbeanca și Snagov constatând că suprafața de teren

trecută în proprietatea privată a statului, prin H.G. nr. 517/1999 - poziția nr.

69 Anexa nr. 1, este insuficientă, a fost emisă H.G. nr. 997/2002, prin care a

fost trecută în proprietatea privată a statului, suprafața de teren de 1139,06 ha din proprietatea publică a statului și administrarea recurentului.

A concluzionat Înalta Curte

că, dacă actele normative ulterioare emiterii H.G. nr. 997/2002 influențează

executarea dispozițiilor acestei hotărâri, aspectul nu este de natură să

determine anularea actului de către instanța învestită cu acțiunea formulată la

data de 7 august 2003, întrucât condițiile legale privind emiterea acestei

hotărâri de guvern, au fost respectate la data edictării ei.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare, recurentul-reclamant I.C.D.B. Balotești,

întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În esență, în susținerea contestației

în anulare formulată, contestatorul-recurent a menționat că Înalta Curte, cu

ocazia soluționării recursului, nu a cercetat toate motivele de recurs ce

fuseseră formulate, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 318 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ.

Astfel unul dintre motivele

de casare, pretins de contestator a nu fi fost cercetat cu ocazia soluționării

recursului, vizează constituționalitatea art. 35 alin. (2) din Legea nr. 18/1991,

republicată, în condițiile în care art. 7 din Constituție nu face referire la

actele guvernului.

Contestatorul a mai arătat

că Înalta Curte nu a cercetat îndeajus și cu certitudinea cuvenită, dacă

suprafața de teren supusă trecerii din domeniul public, în cel privat, prin

H.G. nr. 997/2002, corespunde cu cererile de reconstituire a drepturilor de

proprietate privată, fiind necesară și determinarea suprafeței de teren agricol

de trebuință pentru activitatea de cercetare.

În fine, s-a mai susținut că

instanța de recurs nu a cercetat și nu s-a pronunțat cu privire la modul în

care Ministerul Agriculturii a soluționat aplicarea H.G. nr. 997/2002, hotărâre

apreciată ca fiind tacit abrogată.

Înalta Curte, examinând susținerile

contestatorului, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a prevederilor

legale incidente și în raport cu conținutul deciziei atacate prin contestația

în anulare de față, reține că aceasta nu este fondată și ca atare, nu poate fi

primită, pentru motivele invocate, în considerarea următoarelor argumente.

Înalta Curte reține în

primul rând, din cuprinsul deciziei nr. 314 din 31 ianuarie 2006, că în soluționarea

recursului cu care a fost învestită, instanța, după cum în mod expres a și menționat,

a verificat cauza, nu numai în funcție de motivarea recursului, dar și în

raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și în acest mod a

reținut că nici unul din motivele de recurs invocate de recurentul-contestator

nu sunt fondate.

În chiar cuprinsul deciziei răspunzând

criticilor recurentului, se menționează expres că hotărârea de guvern

contestată a fost legal emisă în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 213/1998,

iar susținerile recurentului, referitoare la necesitatea menținerii în

administrarea sa a suprafeței de teren, în scopul cercetării nu au fost

probate.

Împrejurarea că în cuprinsul

deciziei pronunțate în recurs au fost analizate grupat motivele de recurs și

s-au expus în același mod și argumentele instanței pentru care nu pot fi

primite acestea, nu este de natură a conduce la concluzia că instanța de recurs

a omis, din greșeală, cercetarea vreunuia dintre motivele de casare sau de modificare,

în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în condițiile în care,

astfel cum s-a arătat, cauza a și fost cercetată sub toate aspectele conform art.

304

1

C. proc. civ.

De altfel, este de menționat

că în chiar cuprinsul deciziei contestate, se fac referiri exprese și se

regăsește motivația instanței cu privire la cel puțin două dintre aspectele reluate

și în contestația de față, respectiv cel vizând cererile persoanelor fizice

pentru reconstituirea drepturilor de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000 și

la faptul că suprafețele de teren trecute în proprietatea privată a statului prin

H.G. nr. 517/1999 au fost insuficiente, condiții în care a fost emisă H.G. nr. 997/2002,

legal, conform art. 10 din Legea nr. 213/1998, cel de al doilea aspect este cel

referitor la anularea hotărârii atacate, respectiv H.G. nr. 997/2002, prin

Legea nr. 147/2004, inoperantă în condițiile în care dispozițiile art. 10, în

baza cărora a fost emis actul atacat, au rămas nemodificate prin acest din urmă

act normativ.

În fine, în acord, de altfel,

și cu punctele de vedere exprimate de intimați, prin întâmpinările depuse la

contestația în anulare de față, se reține că parte din susținerile

contestatorului exced cadrul procesual de față, în condițiile în care s-a

susținut că instanța de recurs nu a cercetat constituționalitatea art. 35 alin.

(2) din Legea nr. 18/1991, ceea ce, însă, în mod evident se poate realiza numai

de către Curtea Constituțională și nicidecum de instanța de contencios administrativ.

În considerarea celor mai

sus arătate, conform art. 320 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată, pe temeiul legal invocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de I.C.D.B. Balotești, împotriva deciziei nr. 314 din 31

ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.