ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5459/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 14 septembrie 2000, între

A.D.S. și Asociația T. Brașov, s-a încheiat un contract de concesiune nr.

38/2000, în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, a Normelor prevăzute în

H.G. nr. 216/1999 și ale O.U.G. nr. 198/1999.

Acest contract are ca obiect

exploatarea unui teren agricol în suprafață de 209 ha, cu diverse categorii de

folosință, teren situat în perimetrul județului Brașov și care face parte din

domeniul Statului, respectiv din patrimoniul A.D.S.

Concesionarea terenului respectiv

s-a făcut conform obiectivelor urmărite de concendent și conform clauzelor

contractuale.

La art. 6 din contract se prevede

că: „Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de

concesionare, din motive excepționale, legate de interesul național, temeinic

justificate”, iar la art. 11.3 este prevăzut că „modificarea clauzelor

prezentului contract se face de comun acord de către părți, prin act

adițional”.

Din înscrisurile de la dosar rezultă

că acest contract a fost modificat ulterior, prin acordul părților,

încheindu-se două acte adiționale la acesta, respectiv actul adițional nr. 1

din 14 ianuarie 2004 și actul adițional nr. 2 din 8 decembrie 2004.

Prin actul adițional nr. 2 din 8

decembrie 2004 s-au modificat părțile semnatare, și anume, în calitate de

concesionar sunt menționate: SC A.F. SA, precum și Asociația T. Brașov.

Prin protocolul nr. 47143 din 14

iulie 2004, A.D.S. a predat Comisiei Locale Prejmer, o suprafață de teren de

46,39 ha, teren ce face parte din suprafața de 209 ha din contractul de

concesiune.

Așadar, prin protocolul contestat în

cauză, s-a modificat de fapt contractul de concesiune nr. 38/2000, fără să fi

fost părți semnatare, cele două reclamante și fără a fi notificate în acest

sens.

Mai mult, prin cele două acte

adiționale semnate de părți, reclamantele și A.D.S., nu s-a modificat suprafața

terenului agricol concesionat, rămânând tot 209 ha teren agricol.

Potrivit Hotărârii nr. 66 din 9

iulie 2004, dată de Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar, s-a

aprobat înscrierea pe listă - Anexa nr. 50 la Hotărârea nr. 58/2002, a unui

număr de poziții privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole, teren ce vizează suprafața cuprinsă în contractul de

concesiune și inclusă și în protocolul în discuție.

Întrucât din cuprinsul protocolului

nr. 47143 din 14 iulie 2004, rezultă fără dubii că A.D.S. predă și Primăria

preia, conform Anexelor nr. 38 și nr. 50, validate prin Hotărârea Comisiei

Județene nr. 66 din 9 iulie 2004, terenurile agricole, terenuri care includ și

o suprafață de 46,39 ha folosită cu titlu de concesiune de către reclamantă,

instanța de fond a constatat că, în fapt și în drept, prin acest protocol s-a

realizat o modificare a contractului de concesiune, dar fără acordul

reclamantelor.

Raportat la acest protocol, obiectul

acestuia, predare-preluare a terenurilor agricole din domeniul privat al

statului, la prevederile art. 31 din Legea nr. 219/1998, privind concesionarea

și la clauzele contractuale, Curtea de Apel Brașov a reținut că pârâta A.D.S. a

încălcat prevederile Legii nr. 219/1998, art. 31 alin. (1), cât și clauzele

contractului de concesiune prevăzute la art. 7 și 12.1.1.

S-a constatat că înainte de

încheierea acestui protocol nu au fost notificate cele două reclamante, fapt

prevăzut expres de lege, pentru a li se aduce la cunoștință intenția de

modificare a contractului de concesiune de către A.D.S.

Mai mult, motivele pentru care a

fost preluată suprafața de teren concesionată (46,39 ha) nu constituie o justificare

a acestui protocol, „deoarece nu rezultă un interes național sau local în

sensul legii” impus de Legea nr. 219/1998, la art. 31 alin. (1) și art. 12.2.1

din contract.

Prin sentința nr. 50/F din 19

aprilie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația T. și societatea

A.F. SA Brașov, în contradictoriu cu A.D.S., comuna Prejmer, prin Primar și

Comisia Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar, dispunându-se anularea

protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din

domeniul privat al statului, încheiat între A.D.S., SC A.F. SA și Asociația T.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

S-au înlăturat apărările formulate

de A.D.S., potrivit cărora încheierea protocolului atacat a fost necesară,

justificată și legală, constatându-se că prin acest protocol s-au încălcat

prevederile legale, clauzele contractului de cesiune și că acesta reprezintă de

fapt o modificare unilaterală a contractului de cesiune.

Instanța de fond a mai reținut că

s-au încălcat și prevederile art. 969 C. civ., potrivit căruia convenția

părților are putere de lege între părțile contractante.

Totodată, din actele dosarului s-a

mai reținut că prin protocolul atacat s-a realizat de fapt un transfer a

suprafeței de teren agricol de 46,39 ha, teren ce face obiectul contractului de

concesiune nr. 38 din 14 septembrie 2000, impunându-se anularea acestui

protocol.

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de Apel Brașov au formulat recurs, Comisia Locală Prejemer de aplicare a

legilor fondului funciar, comuna Prejmer, prin Primar, precum și A.D.S.

Motivele de recurs invocate sunt, în

esență, următoarele:

legilor fondului funciar și al comunei Prejmer, reprezentată prin Primar:

- competența de soluționare a

cererii reclamantelor revine Judecătoriei Brașov, având în vedere că protocolul

este legat de aplicarea legilor fondului funciar și, potrivit Legii nr. 195/2004,

judecătoria judecă toate cererile în materia fondului funciar;

- protocolul atacat este un act de

gestiune săvârșit de stat pentru administrarea patrimoniului său, astfel că nu

poate fi atacat în contencios administrativ;

- din conținutul clauzelor

protocolului rezultă că părțile au dat precădere aplicării legilor fondului

funciar, acceptând modificarea contractului de cesiune cu privire la micșorarea

suprafeței cu terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate;

- instanța de fond nu a observat că

întreaga suprafață de 46,39 ha a făcut obiectul reconstituirii dreptului de

proprietate potrivit Hotărârii Comisiei Județene nr. 66/2004, de validare a

propunerilor făcute de Comisia Locală Prejmer, hotărâre care nu a fost atacată,

producând în continuare efecte juridice;

- Curtea de Apel Brașov a dat o

interpretare greșită dispozițiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) din Legea nr.

219/1998.

- încălcarea normelor legale cu

privire la competență, cererile în materia fondului funciar soluționându-se, în

primă instanță, de judecătorie;

- aplicarea greșită a legii, prin

neluarea în considerare a unor clauze din contractul de concesiune, în raport

cu dispozițiile art. 969 C. civ., precum și a procedurilor administrative

speciale instituite în aplicarea legilor fondului funciar.

Recursurile sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. III

alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind

modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în materia fondului

funciar competența în primă instanță aparține judecătoriilor.

Protocolul atacat în instanță a fost

întocmit în baza Legii nr. 268/2001 și H.G. nr. 626/2001, cu referire expresă

la aplicarea legilor fondului funciar, astfel că această competență de

soluționare a cauzei rezultă în mod evident.

Față de acest motiv de recurs,

urmează a se constata că analiza celorlalte motive de recurs nu se mai

justifică în această fază procesuală, urmând ca instanța de trimitere să le

aibă în vedere, ca apărări de fond, cu prilejul rejudecării cauzei.

Prin urmare, se vor admite

recursurile declarate, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre

competentă soluționare, Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Comisia Locală Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar și de comuna

Prejmer, prin Primar, precum și de A.D.S. împotriva sentinței nr. 50/F din 19

aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Brașov.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.