ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5459/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5459/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 14 septembrie 2000, între A.D.S. și Asociația T. Brașov, s-a încheiat un contract de concesiune nr. 38/2000, în temeiul prevederilor Legii nr. 219/1998, a Normelor prevăzute în H.G. nr. 216/1999 și ale O.U.G. nr. 198/1999. Acest contract are ca obiect exploatarea unui teren agricol în suprafață de 209 ha, cu diverse categorii de folosință, teren situat în perimetrul județului Brașov și care face parte din domeniul Statului, respectiv din patrimoniul A.D.S. Concesionarea terenului respectiv s-a făcut conform obiectivelor urmărite de concendent și conform clauzelor contractuale.
La art. 6 din contract se prevede că: „Concedentul are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesionare, din motive excepționale, legate de interesul național, temeinic justificate”, iar la art. 11.3 este prevăzut că „modificarea clauzelor prezentului contract se face de comun acord de către părți, prin act adițional”. Din înscrisurile de la dosar rezultă că acest contract a fost modificat ulterior, prin acordul părților, încheindu-se două acte adiționale la acesta, respectiv actul adițional nr. 1 din 14 ianuarie 2004 și actul adițional nr. 2 din 8 decembrie 2004. Prin actul adițional nr. 2 din 8 decembrie 2004 s-au modificat părțile semnatare, și anume, în calitate de concesionar sunt menționate: SC A.F.
SA, precum și Asociația T. Brașov. Prin protocolul nr. 47143 din 14 iulie 2004, A.D.S. a predat Comisiei Locale Prejmer, o suprafață de teren de 46,39 ha, teren ce face parte din suprafața de 209 ha din contractul de concesiune. Așadar, prin protocolul contestat în cauză, s-a modificat de fapt contractul de concesiune nr. 38/2000, fără să fi fost părți semnatare, cele două reclamante și fără a fi notificate în acest sens. Mai mult, prin cele două acte adiționale semnate de părți, reclamantele și A.D.S., nu s-a modificat suprafața terenului agricol concesionat, rămânând tot 209 ha teren agricol.
Potrivit Hotărârii nr. 66 din 9 iulie 2004, dată de Comisia județeană de aplicare a legii fondului funciar, s-a aprobat înscrierea pe listă - Anexa nr. 50 la Hotărârea nr. 58/2002, a unui număr de poziții privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, teren ce vizează suprafața cuprinsă în contractul de concesiune și inclusă și în protocolul în discuție. Întrucât din cuprinsul protocolului nr. 47143 din 14 iulie 2004, rezultă fără dubii că A.D.S. predă și Primăria preia, conform Anexelor nr. 38 și nr. 50, validate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 66 din 9 iulie 2004, terenurile agricole, terenuri care includ și o suprafață de 46,39 ha folosită cu titlu de concesiune de către reclamantă, instanța de fond a constatat că, în fapt și în drept, prin acest protocol s-a realizat o modificare a contractului de concesiune, dar fără acordul reclamantelor.
Raportat la acest protocol, obiectul acestuia, predare-preluare a terenurilor agricole din domeniul privat al statului, la prevederile art. 31 din Legea nr. 219/1998, privind concesionarea și la clauzele contractuale, Curtea de Apel Brașov a reținut că pârâta A.D.S. a încălcat prevederile Legii nr. 219/1998, art. 31 alin. (1), cât și clauzele contractului de concesiune prevăzute la art. 7 și 12.1.1. S-a constatat că înainte de încheierea acestui protocol nu au fost notificate cele două reclamante, fapt prevăzut expres de lege, pentru a li se aduce la cunoștință intenția de modificare a contractului de concesiune de către A.D.S. Mai mult, motivele pentru care a fost preluată suprafața de teren concesionată (46,39 ha) nu constituie o justificare a acestui protocol, „deoarece nu rezultă un interes național sau local în sensul legii” impus de Legea nr. 219/1998, la art. 31 alin. (1) și art. 12.2.1 din contract.
Prin sentința nr. 50/F din 19 aprilie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația T. și societatea A.F. SA Brașov, în contradictoriu cu A.D.S., comuna Prejmer, prin Primar și Comisia Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar, dispunându-se anularea protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului, încheiat între A.D.S., SC A.F. SA și Asociația T. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța a reținut următoarele: S-au înlăturat apărările formulate de A.D.S., potrivit cărora încheierea protocolului atacat a fost necesară, justificată și legală, constatându-se că prin acest protocol s-au încălcat prevederile legale, clauzele contractului de cesiune și că acesta reprezintă de fapt o modificare unilaterală a contractului de cesiune.
Instanța de fond a mai reținut că s-au încălcat și prevederile art. 969 C. civ., potrivit căruia convenția părților are putere de lege între părțile contractante. Totodată, din actele dosarului s-a mai reținut că prin protocolul atacat s-a realizat de fapt un transfer a suprafeței de teren agricol de 46,39 ha, teren ce face obiectul contractului de concesiune nr. 38 din 14 septembrie 2000, impunându-se anularea acestui protocol. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov au formulat recurs, Comisia Locală Prejemer de aplicare a legilor fondului funciar, comuna Prejmer, prin Primar, precum și A.D.S.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele: 1. În recursul Comisiei Locale Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar și al comunei Prejmer, reprezentată prin Primar: - competența de soluționare a cererii reclamantelor revine Judecătoriei Brașov, având în vedere că protocolul este legat de aplicarea legilor fondului funciar și, potrivit Legii nr. 195/2004, judecătoria judecă toate cererile în materia fondului funciar; - protocolul atacat este un act de gestiune săvârșit de stat pentru administrarea patrimoniului său, astfel că nu poate fi atacat în contencios administrativ; - din conținutul clauzelor protocolului rezultă că părțile au dat precădere aplicării legilor fondului funciar, acceptând modificarea contractului de cesiune cu privire la micșorarea suprafeței cu terenurile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate; - instanța de fond nu a observat că întreaga suprafață de 46,39 ha a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Hotărârii Comisiei Județene nr. 66/2004, de validare a propunerilor făcute de Comisia Locală Prejmer, hotărâre care nu a fost atacată, producând în continuare efecte juridice; - Curtea de Apel Brașov a dat o interpretare greșită dispozițiilor cuprinse în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 219/1998.
2. În recursul formulat de A.D.S.: - încălcarea normelor legale cu privire la competență, cererile în materia fondului funciar soluționându-se, în primă instanță, de judecătorie; - aplicarea greșită a legii, prin neluarea în considerare a unor clauze din contractul de concesiune, în raport cu dispozițiile art. 969 C. civ., precum și a procedurilor administrative speciale instituite în aplicarea legilor fondului funciar. Recursurile sunt întemeiate. Potrivit dispozițiilor art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în materia fondului funciar competența în primă instanță aparține judecătoriilor. Protocolul atacat în instanță a fost întocmit în baza Legii nr. 268/2001 și H.G.
nr. 626/2001, cu referire expresă la aplicarea legilor fondului funciar, astfel că această competență de soluționare a cauzei rezultă în mod evident. Față de acest motiv de recurs, urmează a se constata că analiza celorlalte motive de recurs nu se mai justifică în această fază procesuală, urmând ca instanța de trimitere să le aibă în vedere, ca apărări de fond, cu prilejul rejudecării cauzei. Prin urmare, se vor admite recursurile declarate, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Comisia Locală Prejmer de aplicare a legilor fondului funciar și de comuna Prejmer, prin Primar, precum și de A.D.S. împotriva sentinței nr. 50/F din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.