Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.04.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2064/2011

HOTĂRÂRE
07.04.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2064/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 mai 2008 reclamanții V.P. și V.N.N. au chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și SC A.B. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96 emis societății SC A.B. SA pentru suprafața de 223.054,32 mp de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Sentința civilă nr. 691 din 14 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Tg.

Jiu în Dosarul nr. 8927/2002, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 585 din 15 aprilie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 1404/2003, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru moștenitorii autorului V.N.N. pentru suprafața de 8,73 ha. După rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței mai sus menționate, reclamanții s-au adresat Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar solicitând punerea în posesie pentru terenul în suprafață de 8,73 ha. Primăria comunei Bălești a răspuns la cererea reclamanților, în sensul că nu pot fi puși în posesie deoarece terenul este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96 emis societății SC A.B.

SA. Reclamanții au susținut că, prin emiterea acestui certificat s-a încălcat dreptul de proprietate pe care l-au dobândit pe cale de moștenire de la autorul lor V.N.N.N. La data de 16 iunie 2008 pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind tardivă, iar pe fond, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată. În sensul inadmisibilității acțiunii pârâtul a arătat că reclamanții nu au făcut dovada că au urmat procedura prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2204. Referitor la excepția tardivității acțiunii a susținut că prin acțiunea introductivă, reclamanții contestă un act administrativ cu caracter unilateral, astfel că sunt aplicabile disp.

art. 7 și ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2204, adică termenul de formulare a plângerii prealabile este de nu mai târziu de 6 luni de la data luării la cunoștință iar termenul de introducere al acțiunii este de 6 luni (ce curge diferențiat) sau pentru motive temeinice și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data luării la cunoștință. De asemenea, având în vedere ca reclamanții sunt terți față de actul atacat, momentul de la care începe să curgă dreptul de a introduce acțiune este data înscrierii în cartea funciară deoarece efectul înscrierii în cărțile funciare este opozabilitatea față de terți. Pe fond, s-a susținut că, certificatul de atestare a dreptului proprietate asupra terenurilor din patrimoniul SC A.B.

SA a fost emis în baza H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor Comune nr. 2665/1C/311/1992 și a Completărilor nr. 425316/N/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat, emise de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, având avizele O.C.A.O.T.A. județean și ale celorlalte instituții abilitate în acest scop. Reclamanții au depus la dosarul cauzei plângerea prealabilă adresată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 18 mai 2008, precum și răspunsul autorității emitente din 23 mai 2008 și raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 8927/2002 al Judecătoriei Tg. Jiu. La termenul din data de 29 ianuarie 2009, la cererea reclamanților instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză topografică prin care să se determine dacă suprafața de 8,73 ha despre care se face vorbire în Sentința civilă nr. 691 din 14 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Tg.

Jiu în Dosarul nr. 8927/2002 se suprapune în tot sau în parte cu terenul înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. X/96. Prin precizările din data de 09 aprilie 2009, S. SPRL, lichidator judiciar al debitoarei SC A.B. SA, a arătat că în cadrul procedurii falimentului lichidatorul a formulat cerere de închidere a procedurii după aprobarea raportului final ca urmare a vânzării tuturor bunurilor în averea debitoarei și distribuirea către creditori a sumelor obținute. La data de 10 iunie 2009, în cauză au formulat cerere de intervenție principală numitele P.A. și C.M., în motivare intervenientele arătând că aceasta este determinată de faptul că sunt moștenitoare ale autorului I.V.V., bunicul lor.

Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2009, punându-se în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată în cauză, aceasta a fost respinsă avându-se în vedere dispozițiile art. 49 alin. (1) C. proc. civ. precum și argumentele intervenientelor aduse prin cererea formulată în cauză, respectiv că sunt moștenitoare ale autorului I.V.V., astfel că nu se poate reține interesul acestora de a interveni în prezenta cauză pentru a putea invoca aceleași drepturi ca și reclamanții întrucât așa cum rezultă din probatoriul administrat reclamanții sunt moștenitori ai unui alt autor respectiv V.N.N. Prin cererea adresată instanței la aceeași dată SC S. SPRL, fost lichidator judiciar al debitorului SC A.B.

SA, a învederat că procedura de faliment a debitorului a fost închisă prin Sentința nr. 939 din 20 iulie 2009 și prin aceeași sentință s-a dispus radierea din registrul comerțului a debitoarei și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri. Ca urmare a închiderii procedurii falimentului și radierii societății s-a arătat că acesta nu mai are capacitatea de a-și exercita drepturile și obligațiile, nu mai este subiect de drept. Punându-se în discuția părților această împrejurare, reclamantul a indicat succesorul cu titlu particular al SC A.B. SA, ca fiind SC D. SRL ce a preluat de la societatea lichidată terenul asupra căruia se poartă litigiul, dovedind calitatea procesuală pasivă a acestei societăți cu Adresa din 13 aprilie 2010 emisă de Primăria comunei Bălești.

Prin Sentința nr. 264 din 14 mai 2010 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții V.P. și V.N.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC A.B. Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor, Curtea de Apel Craiova a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ca neîntemeiată reținând că prin plângerea depusă la dosarul cauzei precum și prin răspunsul autorității administrative din 23 mai 2008 reclamanții au dovedit că anterior promovării prezentei acțiuni au urmat procedura prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la tardivitatea introducerii acțiunii, Curtea a apreciat că reclamanții au promovat prezenta acțiune cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv înlăuntrul termenului de 6 luni de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă adresată autorității administrative emitente a actului a cărui anulare se solicită.

Referitor la termenul de decădere de un an pentru promovarea acțiunii, termen ce curge de la data luării la cunoștință a actului administrativ contestat, instanța a reținut că momentul de la care reclamanții au luat cunoștință de împrejurarea că terenul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, în favoarea acestora, este înscris în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat, este data de 25 martie 2008, când prin Adresa nr. X, Primăria Comunei Bălești a comunicat reclamanților această împrejurare, precum și refuzul de a-i pune în posesie pentru suprafața de teren, pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Referitor la interesul reclamanților cu privire la promovarea acțiunii instanța de fond a apreciat că acesta există, este actual și legitim, în condițiile în care reclamanții tind pe această cale să înlăture refuzul Primăriei comunei Bălești de a-i pune în posesie cu suprafața de teren pentru care sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament. Pe fond Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată. A considerat că Certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză a fost emis în anul 1996 în temeiul legislației în vigoare la acea dată respectiv a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a H.G.

nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, așa cum rezultă chiar din cuprinsul acestuia. A reținut că potrivit legislației de la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat dreptul de proprietate nu putea fi reconstituit în natură pentru terenurile aflate în patrimoniul fostelor întreprinderi agricole de stat, persoanele îndreptățite în acest sens devenind acționari ai societăților comerciale înființate prin reorganizarea fostelor I.A.S.-uri.

Numai ulterior, prin Legea nr. 169/1997 li s-a recunoscut posibilitatea persoanelor ce dețineau terenuri proprietate de stat aflate în administrarea fostelor I.A.S.-uri reorganizate ca societăți comerciale să solicite și ulterior potrivit Legii nr. 1/2000 să dobândească în natură reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aflat în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat înființate prin reorganizarea fostelor I.A.S.-uri. Prin urmare, a reținut prima instanță, certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale, iar faptul că ulterior li s-a recunoscut reclamanților vocația la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren cuprinsă în acesta nu poate afecta legalitatea sa, neputând constitui un motiv de anulare.

Împotriva Sentinței nr. 264 din data de 14 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanții V.P. și V.N., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță, cu consecința anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în limita suprafeței de 64,462 mp așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.

Reclamanții au învederat, prin motivele de recurs, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-a depus niciun înscris privind modalitatea de eliberare a certificatului de atestare al dreptului de proprietate asupra terenurilor și nici nu s-a verificat dacă terenul a fost inclus în patrimoniul societății comerciale și a fost necesar desfășurării activității acesteia, conform obiectului de activitate.

Motivarea instanței de fond este preluată din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fără a fi însoțită de înscrisuri doveditoare, iar rezultă din circumstanțele cauzei că este culpa exclusivă a celor care au întocmit documentația necesară eliberării certificatului, la nivelul ministerului neputându-se verifica ceea ce au avizat organele locale abilitate din punct de vedere al situației de fapt, ci doar al respectării întocmirii acesteia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, documentația la care se face referire nefiind pusă la dispoziția instanței. Cu toate acestea, au precizat recurenții, respectiv în lipsa documentației și a oricărui înscris privind procedura eliberării certificatului de atestare, prima instanță a considerat că certificatul de atestare a fost emis cu respectarea normelor în vigoare la data emiterii sale.

În cauză a formulat întâmpinare intimatul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii. Recursul este nefondat. Prin certificatul din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației a fost atestat dreptul de proprietate al SC A.B. SA, societate comercială cu capital de stat, înființată prin H.G. nr. 194 din data de 22 martie 1991, asupra suprafeței de teren de 223.054,32 mp, astfel cum au fost identificate prin anexa nr. 2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr. 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. X/1996 la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului al județului Gorj.

S-a depus, la dosarul instanței de fond, întreaga documentație prevăzută de legea în vigoare la momentul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat în litigiu, iar din aceasta, cum a reținut și judecătorul fondului, rezultă că au fost respectate prevederile art. 20 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat. Prin urmare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate, atacat de reclamanții recurenți, a fost emis cu respectarea legii, terenul în suprafață de 223.054,32 mp ce formează obiectul acestui act administrativ individual aflându-se la data emiterii acestuia în patrimoniul societății comerciale SC A.B.

SA și fiind necesar desfășurării activității potrivit obiectului de activitate. Este probat, într-adevăr, în cauză, că prin Sentința civilă nr. 691 din data de 14 februarie 2003 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 585 din data de 15 aprilie 2003 a Tribunalului Gorj, s-a admis în parte plângerea reclamanților V.N.N. și V.N.P. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pe vechiul amplasament pentru moștenitorii autorului V.N.N. pentru suprafața de 8,73 ha teren. De asemenea, rezultă, din concluziile la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în litigiu de ing. D.D., că suprafața de 6,4462 ha din suprafața de 8,73 ha teren menționat în dispozitivul Sentinței civile nr. 691/2003 a Judecătoriei Tg.

Jiu se regăsește în suprafața de teren ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației pe numele SC A.B. SA. Cu toate acestea, în mod corect prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din data de 14 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației pe numele SC A.B. SA, întrucât actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii sale, astfel că împrejurarea că în anul 2003 reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren cuprinsă în acest certificat nu afectează valabilitatea și legalitatea actului administrativ în discuție.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții V.P. și V.N.N. împotriva Sentinței nr. 264 din data de 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.P. și V.N. împotriva Sentinței civile nr. 264 din 14 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8716/2005
ilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997, situația reclamantului C.V.I. fiind rezolvată prin Hotărârea nr. 3276 din 13 februarie 2002 dată în temeiul Legii nr. 1/2000 de către Comisia județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privat
ÎCCJ 2006-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7312/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 229 din 11 iulie 2003, Tribunalul Gorj a admis în parte cererea formulată de reclamanta U.C., în contradictoriu cu pârâta P
ÎCCJ 2008-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la 3 mai 2006, reclamanta C.M. a chemat în judecată Comisia locală de fond funciar a comunei Nicolae Bălces
ÎCCJ 2005-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2001, reclamanții H.V., B.A., C.C., M.E., C.S., T.E., L.V., Ș.I. și L.C., au chemat în judecată SC A. SA și Minis
ÎCCJ 2003-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 iunie 1999 sub nr. 14.390 la Judecătoria Craiova, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă