ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1647/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

aprilie 2001, reclamanții H.V., B.A., C.C., M.E., C.S., T.E., L.V., Ș.I. și L.C.,

au chemat în judecată SC A. SA și Ministerul Alimentației și Agriculturii,

solicitând constatarea nulității absolute parțiale a certificatului seria M.07 nr.

0757 din 24 ianuarie 1994, pentru terenurile ocupate de S.M.A. comuna

Bălănești, pe proprietatea lor.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 734 din 8 octombrie 2001, a

respins ca tardivă, acțiunea. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia nr.

2865 din 2 octombrie 2003, prin care Curtea Supremă de Justiție a respins

recursul declarat de reclamanți.

Instanța a reținut că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate, a cărui anulare se cere, a fost

comunicat la 31 ianuarie 1994, când prin efectul transcrierii în Registrul de

inscripțiuni și transcripțiuni, dreptul real al SC A. SA a devenit opozabil

ergo

omnes

, potrivit art. 712 C. proc. civ. și art. 1802 C. civ.

La data de 12 iunie 2003,

reclamanții au formulat cererea de revizuire a sentinței civile nr. 734/2001,

în baza art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., invocând ca act nou, sentința

civilă nr. 394 din 3 februarie 2003, prin care actele avute în vedere la

emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, au fost

declarate false și au fost anulate.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 672 din 9 septembrie 2003, a

respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei ultime soluții a

declarat recurs, reclamanta-revizuientă H.V., susținând în esență că instanța a

soluționat greșit cererea de revizuire, apreciind în mod neîntemeiat că

sentința nr. 394/2003 nu are relevanță în cauză.

Recursul este nefondat.

Potrivit pct. 4 al art. 322 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când

evocă fondul, se poate cere, dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat

fals în cursul sau în urma judecății.

În cazul în speță, acțiunea

reclamantei a fost respinsă ca tardivă, astfel că în mod corect instanța a

apreciat, ca fiind nerelevantă, sentința civilă nr. 304/2003.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamanți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

recurenta H.V. împotriva sentinței civile nr. 672 din 9 septembrie 2003, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2005.