ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 23 iunie 2005, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Brănești, anularea titlului de proprietate seria M 07 nr. 0943 din 10 februarie 1944, eliberat pe numele pârâtei, pentru suprafața de 5.000 mp teren situat în vatra satului Plopșoru, parte componentă a suprafeței totale de 85.888 mp, solicitată de autorul P.C., prin cererea nr. 54/1991. Reclamantul a mai solicitat și eliberarea pe numele său a unui titlu de proprietate, pentru suprafața de 5.000 mp, pentru restul de 80.888 mp urmând să se elibereze titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.

Instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în calitate de emitent al actului. Prin sentința civilă nr. 5066 din 20 septembrie 2005, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 116 din 6 aprilie 2006, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, și tardivitatea demersului în instanță, în condițiile în care certificatul de proprietate contestat a fost emis în anul 1994, iar introducerea acțiunii s-a făcut la 23 iunie 2005. În acest sens, instanța a respins apărările reclamantului, potrivit cărora a luat cunoștință de existența certificatului la 23 iunie 2006, când a depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Judecătoria Târgu Jiu, cu motivarea că prin înscrierea de către pârâtă, a dreptului său, în Cartea Funciară, acesta a devenit opozabil terților, nefiind necesară comunicarea către aceștia. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul P.D., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul și-a structurat motivele de recurs în șapte critici ce vizează atât excepția reținută de prima instanță, cât și fondul cererii de chemare în judecată. Cum, însă, procesul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, recursul este limitat la analiza legalității soluției pronunțate în ceea ce privește excepția de inadmisibilitate. Recurentul susține că termenele cuprinse în art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 curg de la înscrierea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară, or în cauză nu s-a făcut dovada acestei înscrieri, ci doar a unor măsurători cadastrale prealabile. Judecătorul fondului a confundat înregistrarea în cartea funciară, cu înregistrarea actului atacat la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Gorj.

Arată că este greșit considerentul referitor la momentul în care a luat cunoștință de actul atacat: 23 iunie 2006, în condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării actului. Intimații nu au formulat întâmpinare. Examinând sentința, prin prisma criticilor reținute, dar și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată: Actul administrativ atacat în contencios administrativ este certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 0943, eliberat pentru SC A. SA Brănești, la data de 10 februarie 1994, de către Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Prin înscrisul intitulat întâmpinare, formulat în dosarul Curții de Apel Craiova nr. 350/CAF/2006, în care recurentul avea calitatea de reclamant, acesta a menționat textual că „la data de 11 iulie 2005 am aflat oficial care sunt documentele de la dosarul cauzei, deci și documentele care au stat la baza eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate” atacat prin acțiune anterior la data de 23 iunie 2005. Așa fiind, cum corect a stabilit prima instanță, în cauză este incident art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile care, în materia contenciosului administrativ, constituie, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., o condiție de admisibilitate a cererii. Cum recurentul însuși a indicat momentul în care a luat cunoștință de actul atacat, precum și de documentația care a stat la baza emiterii acestuia, rezultă că toate celelalte considerații referitoare la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate de către intimata societate beneficiară și efectele erga omnes ale acestei transcrieri, sunt inutile. Menționarea în considerentele sentinței a datei de 23 iunie 2006, ca moment de la care curg termenele prevăzute de art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004, este o evidentă eroare materială, fără consecințe în planul dreptului procesual.

Sentința atacată cu prezentul recurs a fost pronunțată la data de 6 aprilie 2006 și, în consecință, nu putea constata că reclamantul a luat cunoștință de act la o dată ulterioară. De fapt, momentul în raport cu care a calculat instanța de fond termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, este 23 iunie 2005, menționat de mai multe ori corect în cuprinsul considerentelor, ca fiind data la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu. Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 116 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2007.