ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.04.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2007

HOTĂRÂRE
06.04.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 839/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 23 iunie 2005, reclamantul P.D. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Brănești, anularea titlului de

proprietate seria M 07 nr. 0943 din 10 februarie 1944, eliberat pe numele

pârâtei, pentru suprafața de 5.000 mp teren situat în vatra satului Plopșoru,

parte componentă a suprafeței totale de 85.888 mp, solicitată de autorul P.C.,

prin cererea nr. 54/1991.

Reclamantul a mai solicitat

și eliberarea pe numele său a unui titlu de proprietate, pentru suprafața de

5.000 mp, pentru restul de 80.888 mp urmând să se elibereze titlu de

proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.

Instanța a dispus

introducerea în cauză a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, în calitate de emitent al actului.

Prin sentința civilă nr.

5066 din 20 septembrie 2005, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 116 din

6 aprilie 2006, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu

a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

Instanța de fond a reținut,

de asemenea, și tardivitatea demersului în instanță, în condițiile în care

certificatul de proprietate contestat a fost emis în anul 1994, iar

introducerea acțiunii s-a făcut la 23 iunie 2005.

În acest sens, instanța a

respins apărările reclamantului, potrivit cărora a luat cunoștință de existența

certificatului la 23 iunie 2006, când a depus o cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate la Judecătoria Târgu Jiu, cu motivarea că prin

înscrierea de către pârâtă, a dreptului său, în Cartea Funciară, acesta a devenit

opozabil terților, nefiind necesară comunicarea către aceștia.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal a declarat recurs, reclamantul P.D., invocând motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul și-a structurat

motivele de recurs în șapte critici ce vizează atât excepția reținută de prima

instanță, cât și fondul cererii de chemare în judecată.

Cum, însă, procesul a fost

soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, recursul este limitat la

analiza legalității soluției pronunțate în ceea ce privește excepția de

inadmisibilitate.

Recurentul susține că

termenele cuprinse în art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004 curg de la înscrierea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cartea funciară, or în

cauză nu s-a făcut dovada acestei înscrieri, ci doar a unor măsurători

cadastrale prealabile.

Judecătorul fondului a

confundat înregistrarea în cartea funciară, cu înregistrarea actului atacat la

Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului Gorj.

Arată că este greșit

considerentul referitor la momentul în care a luat cunoștință de actul atacat:

23 iunie 2006, în condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării actului.

Intimații nu au formulat

întâmpinare.

Examinând sentința, prin

prisma criticilor reținute, dar și a prevederilor art. 304

1

civ., Înalta Curte constată:

Actul administrativ atacat

în contencios administrativ este certificatul de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 0943, eliberat pentru SC A. SA

Brănești, la data de 10 februarie 1994, de către Ministerul Agriculturii și

Alimentației.

Prin înscrisul intitulat

întâmpinare, formulat în dosarul Curții de Apel Craiova nr. 350/CAF/2006, în

care recurentul avea calitatea de reclamant, acesta a menționat textual că „la data

de 11 iulie 2005 am aflat oficial care sunt documentele de la dosarul cauzei,

deci și documentele care au stat la baza eliberării certificatului de atestare

a dreptului de proprietate” atacat prin acțiune anterior la data de 23 iunie

2005.

Așa fiind, cum corect a

stabilit prima instanță, în cauză este incident art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, potrivit cu care, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului,

cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale, trebuie să

solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Recurentul nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile care, în materia contenciosului

administrativ, constituie, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ., o

condiție de admisibilitate a cererii.

Cum recurentul însuși a

indicat momentul în care a luat cunoștință de actul atacat, precum și de

documentația care a stat la baza emiterii acestuia, rezultă că toate celelalte

considerații referitoare la înscrierea în cartea funciară a dreptului de

proprietate de către intimata societate beneficiară și efectele

erga omnes

ale acestei transcrieri, sunt inutile.

Menționarea în considerentele

sentinței a datei de 23 iunie 2006, ca moment de la care curg termenele

prevăzute de art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004, este o evidentă eroare

materială, fără consecințe în planul dreptului procesual. Sentința atacată cu

prezentul recurs a fost pronunțată la data de 6 aprilie 2006 și, în consecință,

nu putea constata că reclamantul a luat cunoștință de act la o dată ulterioară.

De fapt, momentul în raport cu care a calculat instanța de fond termenele

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, este 23 iunie 2005, menționat de

mai multe ori corect în cuprinsul considerentelor, ca fiind data la care s-a

înregistrat cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu.

Pentru aceste considerente,

constatând că sentința atacată este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de P.D. împotriva sentinței civile nr. 116 din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-12-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5813/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2004 și precizată prin cererea depusă la 4 iunie 2004, reclamantul C.N.N. a solicitat ca, în contradictoriu cu pâ
ÎCCJ 2005-04-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2800/2005
tă în fond după casarea sentinței nr. 281/2002, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1590/2003. Instanța a reținut că certifi
ÎCCJ 2007-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1858/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 3036 din 9 august 2005 la Judecătoria Craiova reclamantul B.I. a solicitat în contradictori
ÎCCJ 2007-05-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta P.M.G. a chemat în judecată pârâtul M.A.P.D.R., pentru ca prin sentința ce se va pronunța
ÎCCJ 2009-03-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 iulie 2007 reclamanții M.M., P.V., B.C., N.G., P.I., S.M. și P.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agricul
Sursă