ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5

iulie 2007 reclamanții M.M., P.V., B.C., N.G., P.I., S.M. și P.C. au chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC S. SRL și

Consiliul local Târgu Jiu solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută

parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M07 nr. 0983 din 14 martie 1994, emis de Ministerul Agriculturii

și Alimentației pentru SC A. SA Târgu Jiu.

Reclamanții au arătat: că sunt

proprietarii apartamentelor situate în Târgu Jiu, pe care le-au cumpărat de la

Consiliul local al municipiului Târgu Jiu în anul 2004, anterior având

calitatea de chiriași în același imobil; că au fost somați de către SC S. SRL

să elibereze apartamentele întrucât printr-o sentință judecătorească s-a

constatat, în baza dreptului de accesiune, că pârâta este proprietara

apartamentelor, ca urmare a faptului că acesta a obținut certificat de atestare

a dreptului de proprietate; că terenul a aparținut domeniului public al

municipiului, astfel încât s-au încălcat dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991.

Prin sentința civilă nr. 188/2008 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea

a fost admisă și s-a anulat certificatul contestat pentru suprafața de 0,4754

mp.

Instanța a reținut că terenul în discuție

a aparținut statului fiind în administrarea fostului IJGCL Gorj; că nu s-au

respectat dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, SC A. SA

neavând în administrare terenul respectiv.

De asemenea, curtea de apel a constatat

că reclamanții au parcurs procedura prealabilă; că reclamanții au interes legitim

în promovarea acțiunii și au calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri

SC S. SRL Târgu Jiu și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În motivarea recursului SC S. SRL a

arătat; că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a realizat procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 (în

termen de 6 luni de la data emiterii actului); că reclamanții nefiind

proprietari asupra terenului pe care se află construcția nu justifică un

interes legitim privat în promovarea acțiunii și nu au calitate procesuală

activă; că instanța nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere

iar asupra primului capăt de cerere instanța a dispus anularea actului (și nu

constatarea nulității absolute astfel cum au solicitat reclamanții) pentru o

suprafață care nu corespunde actelor de proprietate; că terenul s-a aflat în

patrimoniul SC A. SA de la care recurenta l-a cumpărat.

În motivarea recursului Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a arătat; că reclamanții nu au parcurs

procedura prealabilă administrativă; că acțiunea este tardiv formulată; că

instanța nu a avut în vedere că reclamanții au cumpărat apartamentele ulterior

emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat; că nu

s-a verificat dacă actul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990

și ale H.G. nr. 834/1991, terenul aflându-se în patrimoniul SC A. SA.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Din probele administrate în cauză rezultă

că prin actul contestat s-a atestat dreptul de proprietate pentru SC A. SA

Târgu Jiu pentru o suprafață de 102.389,44 mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1537/1997

SC S. SRL Târgu Jiu a cumpărat de la SC A. SA Târgu Jiu o suprafață de teren de

30.000,84 mp situată în Târgu Jiu.

Pe această suprafață de teren, la nr. 514

(fost nr. 512) se află construcția cu mai multe apartamente pe care reclamanții

le-au cumpărat în anul 2005 de la municipiul Târgu Jiu, conform contractelor

depuse la dosar. Fiecare reclamant, anterior cumpărării apartamentului, a avut

calitatea de chiriaș.

În contractele respective s-a făcut

mențiunea că terenul aferent construcției va fi concesionat sau închiriat

cumpărătorilor.

Prin sentința civilă nr. 1621 din 8

martie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu, s-a constatat că SC S. SRL a dobândit

prin accesiune proprietatea construcției în discuție, datorită faptului că

aceasta este proprietara terenului conform contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1537/1997.

În urma acestei hotărâri (reclamanții din

prezenta cauză nefiind părți în acel litigiu, dosar nr. 4450/318/2006 al

județului Târgu Jiu) reclamanții au fost somați de către SC S. SRL să elibereze

apartamentele.

În aceste condiții reclamanții, aflând de

existența certificatului, au demarat prezenta acțiune pentru anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate, după ce, în prealabil au

făcut numeroase demersuri pentru a putea închiria terenul aferent construcției,

pentru ca autoritățile să remedieze situația și ministerul să revină asupra actului

emis în favoarea SC A. SA.

În acest sens sunt depuse la dosar

petițiile reclamanților din cuprinsul cărora se desprinde intenția reală de

solicitare a anulării actului. A interpreta restrictiv demersul reclamanților

și a nu-l califica în sensul prevederilor care reglementează plângerea prealabilă

acțiunii în contencios administrativ, înseamnă a încălca părților dreptul la un

proces echitabil, precum și dreptul acestora de a se adresa efectiv unei

instanțe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 și art. 13 din C.E.D.O.

Din această perspectivă acțiunea este

admisibilă și formulată în termen legal.

Dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din

Legea nr. 554/2004 se constată că nu au fost încălcate având în vedere decizia

nr. 797/2007 a Curții Constituționale, care a recunoscut terțului posibilitatea

de a contesta actul administrativ unilateral prin corelare cu termenul prevăzut

de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, demersul reclamanților se înscrie

în termenul legal, atât în ce privește procedura prealabilă cât și formularea

acțiunii, întrucât petenții sunt terți față de actul contestat, lor

necomunicându-li-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor.

Efectuându-se verificări, inclusiv pe

parcursul acestui proces, s-a constatat că terenul aferent construcției în

discuției face parte din domeniul privat al municipiului Târgu Jiu, conform

Hotărârii Consiliului Local la Municipiului Târgu Jiu nr. 194/2002. Din actele

dosarului rezultă că la momentul emiterii certificatului, 14 martie 1994, nu au

fost respectate dispozițiile Legii nr. 15/1990 ale H.G. nr. 834/1991, terenul

neaflându-se în administrarea SC A. SA. În acest sens sunt planurile cadastrale

ediția 1986 și 1988, care atestă că terenul se alfa în proprietatea statului

fiind în administrarea IJGCL Gorj. SC A. SA nu a dovedit că deține acest teren,

la dosar existând declarații fiscale din perioada anilor 1992 – 1993 din care

rezultă că această societate deținea teren în incinta unității și în afara

incintei, în suprafață de numai 9000 mp, din suprafața respectivă nefăcând parte

și terenul aferent construcției proprietatea reclamanților.

Așadar, din planul cadastral al

municipiului Târgu Jiu, precum și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică

efectuat în cauză, se reține că IJGCL Gorj (actual DSC Târgu Jiu), la momentul

emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deținea trei

parcele: Ag 15, Ag 17 și Cc 16 în suprafață de 0,3314 ha, pe care este

amplasată construcția proprietatea reclamanților. Din același plan cadastral

mai rezultă că drumul de exploatare 19 (DE 19), în suprafață de 0,1440 ha era

în administrarea fostei Întreprinderi de exploatare a Pajiștilor (IJEP) și nu

în cea a SMA.

Ca urmare, în mod greșit în certificatul

obținut de SC A. SA a fost inclusă o suprafață de 0,4754 ha, pentru care se

impunea anularea actului contestat.

Împrejurarea că în sentința recurată s-a

menționat suprafața de 0,4754 mp în loc de hectare, aceasta reprezintă o eroare

materială, care va putea fi remediată în conformitate cu dispozițiile art. 281 C.

proc. civ.

Referitor la interesul legitim privat al

reclamanților, Curtea apreciază că acesta există fiind întrunite cerințele art.

2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin anularea actului

atacat se are în vedere realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil,

prefigurat, constând în posibilitatea ca reclamanții să poată folosi în baza

unui temei legal terenul aferent construcției asupra căreia sunt proprietari.    Ca

urmare, acest interes legitim privat le conferă reclamanților și calitatea

procesuală pasivă, susținerea recurenților nefiind fondată.

În ce privește faptul că instanța a

dispus anularea actului (parțială), se constată că aceasta s-a efectuat în baza

dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Oricum, aspectul relevat de recurenta SC S. SRL nu putea fi invocat decât de

reclamanți, fiind eventual un motiv de nulitate relativă; or, reclamanții nu au

formulat recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând

că motivele de recurs sunt nefondate în totalitate, ambele recursuri vor fi

respinse ca atare, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în

conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Deși intimații-reclamanți au solicitat

cheltuieli de judecată acestea nu pot fi acordate întrucât nu s-au depus dovezi

privind cuantumul acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de S.C. S. S.R.L. și Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței nr. 188 din

10 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea pentru acordarea

cheltuielilor de judecată formulată de intimații-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

martie 2009.