ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 iulie 2007 reclamanții M.M., P.V., B.C., N.G., P.I., S.M. și P.C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC S. SRL și Consiliul local Târgu Jiu solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0983 din 14 martie 1994, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru SC A. SA Târgu Jiu.

Reclamanții au arătat: că sunt proprietarii apartamentelor situate în Târgu Jiu, pe care le-au cumpărat de la Consiliul local al municipiului Târgu Jiu în anul 2004, anterior având calitatea de chiriași în același imobil; că au fost somați de către SC S. SRL să elibereze apartamentele întrucât printr-o sentință judecătorească s-a constatat, în baza dreptului de accesiune, că pârâta este proprietara apartamentelor, ca urmare a faptului că acesta a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate; că terenul a aparținut domeniului public al municipiului, astfel încât s-au încălcat dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 834/1991. Prin sentința civilă nr. 188/2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă și s-a anulat certificatul contestat pentru suprafața de 0,4754 mp.

Instanța a reținut că terenul în discuție a aparținut statului fiind în administrarea fostului IJGCL Gorj; că nu s-au respectat dispozițiile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, SC A. SA neavând în administrare terenul respectiv. De asemenea, curtea de apel a constatat că reclamanții au parcurs procedura prealabilă; că reclamanții au interes legitim în promovarea acțiunii și au calitate procesuală activă. Împotriva acestei sentințe au formulat recursuri SC S. SRL Târgu Jiu și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În motivarea recursului SC S. SRL a arătat; că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 (în termen de 6 luni de la data emiterii actului); că reclamanții nefiind proprietari asupra terenului pe care se află construcția nu justifică un interes legitim privat în promovarea acțiunii și nu au calitate procesuală activă; că instanța nu s-a pronunțat asupra celui de-al doilea capăt de cerere iar asupra primului capăt de cerere instanța a dispus anularea actului (și nu constatarea nulității absolute astfel cum au solicitat reclamanții) pentru o suprafață care nu corespunde actelor de proprietate; că terenul s-a aflat în patrimoniul SC A. SA de la care recurenta l-a cumpărat.

În motivarea recursului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-a arătat; că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă administrativă; că acțiunea este tardiv formulată; că instanța nu a avut în vedere că reclamanții au cumpărat apartamentele ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat; că nu s-a verificat dacă actul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, terenul aflându-se în patrimoniul SC A. SA. Verificând cauza în funcție de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică. Din probele administrate în cauză rezultă că prin actul contestat s-a atestat dreptul de proprietate pentru SC A. SA Târgu Jiu pentru o suprafață de 102.389,44 mp.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1537/1997 SC S. SRL Târgu Jiu a cumpărat de la SC A. SA Târgu Jiu o suprafață de teren de 30.000,84 mp situată în Târgu Jiu. Pe această suprafață de teren, la nr. 514 (fost nr. 512) se află construcția cu mai multe apartamente pe care reclamanții le-au cumpărat în anul 2005 de la municipiul Târgu Jiu, conform contractelor depuse la dosar. Fiecare reclamant, anterior cumpărării apartamentului, a avut calitatea de chiriaș. În contractele respective s-a făcut mențiunea că terenul aferent construcției va fi concesionat sau închiriat cumpărătorilor. Prin sentința civilă nr. 1621 din 8 martie 2007 a Judecătoriei Târgu Jiu, s-a constatat că SC S. SRL a dobândit prin accesiune proprietatea construcției în discuție, datorită faptului că aceasta este proprietara terenului conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1537/1997.

În urma acestei hotărâri (reclamanții din prezenta cauză nefiind părți în acel litigiu, dosar nr. 4450/318/2006 al județului Târgu Jiu) reclamanții au fost somați de către SC S. SRL să elibereze apartamentele. În aceste condiții reclamanții, aflând de existența certificatului, au demarat prezenta acțiune pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, după ce, în prealabil au făcut numeroase demersuri pentru a putea închiria terenul aferent construcției, pentru ca autoritățile să remedieze situația și ministerul să revină asupra actului emis în favoarea SC A. SA. În acest sens sunt depuse la dosar petițiile reclamanților din cuprinsul cărora se desprinde intenția reală de solicitare a anulării actului.

A interpreta restrictiv demersul reclamanților și a nu-l califica în sensul prevederilor care reglementează plângerea prealabilă acțiunii în contencios administrativ, înseamnă a încălca părților dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul acestora de a se adresa efectiv unei instanțe, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 și art. 13 din C.E.D.O. Din această perspectivă acțiunea este admisibilă și formulată în termen legal. Dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 se constată că nu au fost încălcate având în vedere decizia nr. 797/2007 a Curții Constituționale, care a recunoscut terțului posibilitatea de a contesta actul administrativ unilateral prin corelare cu termenul prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, demersul reclamanților se înscrie în termenul legal, atât în ce privește procedura prealabilă cât și formularea acțiunii, întrucât petenții sunt terți față de actul contestat, lor necomunicându-li-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Efectuându-se verificări, inclusiv pe parcursul acestui proces, s-a constatat că terenul aferent construcției în discuției face parte din domeniul privat al municipiului Târgu Jiu, conform Hotărârii Consiliului Local la Municipiului Târgu Jiu nr. 194/2002. Din actele dosarului rezultă că la momentul emiterii certificatului, 14 martie 1994, nu au fost respectate dispozițiile Legii nr. 15/1990 ale H.G. nr. 834/1991, terenul neaflându-se în administrarea SC A. SA.

În acest sens sunt planurile cadastrale ediția 1986 și 1988, care atestă că terenul se alfa în proprietatea statului fiind în administrarea IJGCL Gorj. SC A. SA nu a dovedit că deține acest teren, la dosar existând declarații fiscale din perioada anilor 1992 – 1993 din care rezultă că această societate deținea teren în incinta unității și în afara incintei, în suprafață de numai 9000 mp, din suprafața respectivă nefăcând parte și terenul aferent construcției proprietatea reclamanților. Așadar, din planul cadastral al municipiului Târgu Jiu, precum și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, se reține că IJGCL Gorj (actual DSC Târgu Jiu), la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, deținea trei parcele: Ag 15, Ag 17 și Cc 16 în suprafață de 0,3314 ha, pe care este amplasată construcția proprietatea reclamanților.

Din același plan cadastral mai rezultă că drumul de exploatare 19 (DE 19), în suprafață de 0,1440 ha era în administrarea fostei Întreprinderi de exploatare a Pajiștilor (IJEP) și nu în cea a SMA. Ca urmare, în mod greșit în certificatul obținut de SC A. SA a fost inclusă o suprafață de 0,4754 ha, pentru care se impunea anularea actului contestat. Împrejurarea că în sentința recurată s-a menționat suprafața de 0,4754 mp în loc de hectare, aceasta reprezintă o eroare materială, care va putea fi remediată în conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Referitor la interesul legitim privat al reclamanților, Curtea apreciază că acesta există fiind întrunite cerințele art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin anularea actului atacat se are în vedere realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat, constând în posibilitatea ca reclamanții să poată folosi în baza unui temei legal terenul aferent construcției asupra căreia sunt proprietari. Ca urmare, acest interes legitim privat le conferă reclamanților și calitatea procesuală pasivă, susținerea recurenților nefiind fondată. În ce privește faptul că instanța a dispus anularea actului (parțială), se constată că aceasta s-a efectuat în baza dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Oricum, aspectul relevat de recurenta SC S. SRL nu putea fi invocat decât de reclamanți, fiind eventual un motiv de nulitate relativă; or, reclamanții nu au formulat recurs. Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs sunt nefondate în totalitate, ambele recursuri vor fi respinse ca atare, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Deși intimații-reclamanți au solicitat cheltuieli de judecată acestea nu pot fi acordate întrucât nu s-au depus dovezi privind cuantumul acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de S.C. S. S.R.L. și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, împotriva sentinței nr. 188 din 10 iulie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimații-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.