ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României prin Primul Ministru, Secretariatul General al Guvernului României prin Secretarul General, Ministerul Justiției, C. - Secretar de Stat în cadrul Ministerului Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor prin Directorul General și Penitenciarul Târgu Jiu, solicitând instanței:

I. Să constate nelegalitatea, ca urmare a emiterii cu exces de putere, a următoarelor dispoziții din cuprinsul actelor administrative ale administrației centrale, după cum urmează:

- la poziția 35107, coloana 4 va avea următorul cuprins; "Teren (redenumire)", coloana 7 va avea următorul cuprins: "Str. x (schimbare adresa)", iar coloana 10 va avea următorul cuprins:

"CAS 65306/1969, Ord. MA nr. 503/1969, PV nr. x/1969 între IAS Târgu Jiu și Penitenciarul Târgu Jiu, PV nr. x/1971 între OCOT Gorj și Penitenciarul Târgu Jiu, PV nr. 1589/1972 între OCOT Gorj și Penitenciarul Târgu Jiu, Hot. nr. 4.59/1993 a Comisiei județului Gorj (în completare).

- la poziția 35107, coloana 6 va avea următorul cuprins:

"România Gorj, Târgu Jiu, Str. x"; coloana 7 va avea următorul cuprins:

"1987"; coloana 8 va avea următorul cuprins:

"0,01 RON"; coloana 9 va avea următorul cuprins: Hot. CL nr. 34/1997";

b) se modifică următoarele poziții:

- la poziția 35107, coloana 9 va avea următorul cuprins:

"1051240 RON (evaluare)", coloana 10 va avea următorul cuprins "Dec. 95/1983, PV/S/144/1972, PV 8600/1982 între UM 0637 și P. Craiova, CAS 05306/1969, Ord. MA nr. 503/1969, PV nr. 8264/1969 între IAS Târgu Jiu și Penitenciarul Târgu Jiu, PV nr. x/1971 între OCOT Gorj și Penitenciarul Târgu Jiu, PV nr. 1589/1972 între OCOT Gorj și Penitenciarul Târgu Jiu, Hot. 459/1993 a Comisiei județene Gorj, H.G. nr. 295/2011".

II. Constatarea neîndeplinirii cerinței legale privind existența "titlului valabil" prevăzută de art. 6 din Legea nr. 213/1998.

III. Obligarea pârâților la repararea pagubei constând în lipsa de folosință a proprietății, pe care o evaluează la suma de 10.000 euro pentru perioada 01.08.2012 -31.10.2015.

IV. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1830 din 31 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocate de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu;

A admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Târgu Jiu;

A respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României prin Primul Ministru, Secretariatul General al Guvernului României prin Secretarul General, Ministerul Justiției, C. - Secretar de Stat în cadrul Ministerului Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor prin Directorul General și Penitenciarul Târgu Jiu, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1830 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recusului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că sentința atacată este netemeinică și nelegală.

Recurenții-reclamanți arată că instanța a încălcat dreptul reclamanților de acces la o instanță independentă și imparțială, și în mod netemeinic, a declarat cererea inadmisibilă, deși dreptul material obligă la soluționarea cererii.

Mai arată că: în cauză a fost încălcat și principiul egalității de arme, în condițiile în care recurenții-reclamanți se confruntă cu privarea de proprietate, restituită conform legii de către Guvernului României prin Prefectul Județului Gorj; Statul Român nu a dobândit niciodată proprietatea în litigiu și nu poate invoca un drept de proprietate publică, uzurpatorul fiind un simplu detentor precar; privarea de proprietate nu poate face obiectul actelor emise în regim de putere publică de către Guvernul României, actele acestei instituții fiind emise în baza și pentru aplicarea legii; conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, judecătorul național este obligat să verifice valabilitatea titlului Statului.

Susțin că în speță nu este identificat titlul Statului, data dobândirii proprietății de către Statul Român și nici amplasamentul terenului, apreciind că în fapt, le este opusă o interpretare excesivă a excepției inadmisibilității, în sensul că, dacă a existat un litigiu cu privire la chestiunea dedusă judecății, alte persoane nu mai au deschisă acțiunea în justiție, ceea ce echivalează cu o veritabilă putere de lucru judecat, deși în cauză nu operează o triplă identitate de părți, obiect și cauză.

Recurenți-reclamanți arată că prima privare de proprietate a fost dispusă împotriva numitului D. și a autorilor săi, E. și F., care au deținut teren în proprietate prin act de vânzare - cumpărare și că D. are calitatea de persoană îndreptățită la restituire conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, cererea administrativă de restituire fiind formulată la data de 26 februarie 1991 și înregistrată sub nr. x de către D. și G., mama acestuia. Cererea a fost soluționată favorabil prin Hotărârea nr. 5101/22.08.2008, Hotărârea nr. 4910/25.01.2008 și Hotărârea nr. 4991/21.03.2008 emise de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj și care a emis titlurile de proprietate, iar Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Târgu Jiu a înmânat titlurile de proprietate nr. x/28.05.2008, y/15.04.2008 și z/05.11.2008 și procesele-verbale de punere în posesie, întreaga avere fiind înscrisă în registrul agricol.

Mai arată că regimul comunist din Romania i-a privat în mod abuziv de proprietate, care a fost inclusă în Anexa Nr. 11 pozitia 35107, pag. 59, din Hotărârea Guvernului României nr. 1705/29 noiembrie 2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 1020/21.12.2006, astfel că cererea de chemare în judecată nu poate fi declarată inadmisibilă.

De asemenea, recurenții-reclamanți susțin că prin sentința civilă nr. 6201/2014 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2011 s-a respins capătul de cerere având ca obiect nulitatea HCJ ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. x/28.05.2008, y/15.04.2008 și z/05.11.2008; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant D.; a fost obligată Comisia locală de fond funciar Târgu-Jiu să întocmească și să înainteze către Comisia Judeteană Gorj documentația în vedere emiterii titlului de proprietate în favoarea pârâtului reclamant D., pentru suprafața de 11.833 mp., pe un amplasament liber, aflat la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Târgu-Jiu, acceptat de pârâtul reclamant D., în caz contrar, urmând ca intimata Comisia locală de fond funciar Târgu-Jiu să-l treacă pe pârâtul D. pe anexa de despăgubiri pentru suprafața ce nu poate fi atribuită în natură, din totalul suprafeței de 11.833 mp.

Precizează că primul capăt de cerere nu poate privi lipsa titlului în condițiile în care nu se poate pretinde constatarea inexistenței unui titlu de proprietate sau a unui drept și nici Statul Român nu poate invoca un titlu valabil, pretențiile sale fiind fundamentate pe existența acestei mențiuni din H.G. nr. 1705/2006.

Prin urmare, solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată și continuarea judecății, în vederea administrării unui probatoriu adecvat.

4.1. Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs, având în vedere că de pe Portalul instanțelor de judecată reiese că recursul a fost înregistrat la data de 29.07.2016, excepția fiind respinsă de către Înalta Curte la termenul din 19 septembrie 2019.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței recurate, apreciind că în mod legal prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ca inadmisibilă.

Mai arată că aspectele invocate de către recurenți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanță și nu pot fi reținute de către instanța de recurs.

Precizează că în cauză de impune a se ține cont de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 4905/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011, pe calea excepției de nelegalitate.

4.3. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pe motiv că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe fond, solicită respingerea recursului.

4.4. Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanții A. și B., Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei și expunerea unor prevederi legale, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1830 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1830 din 31 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.