ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.368 din 21 mai 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Târgu Jiu în favoarea Tribunalului Gorj.

Învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1.317 din 19 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Târgu Jiu, solicitând următoarele:

- anularea Hotărârii nr. 12873/DCEAN din 14.12.2017 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor;

- anularea Hotărârii nr. H2/1587 din 22.11.2017 emisă de Penitenciarul Târgu Jiu;

- obligarea pârâților la plata sumelor indexate și actualizate aferente ajutoarelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 284/2010, Anexa VII, Cap. II, art. 20 alin. (1), precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor respective de la data trecerii în rezervă și până la data plății efective;

- în subsidiar, obligarea pârâților la plata, la momentul încetării cauzei de suspendare, a sumelor aferente ajutoarelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 284/2010, Anexa VII, Cap. II, art. 20 alin. (1), sume actualizate, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor respective de la data încetării cauzei de suspendare și până la data plății efective.

Conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, forma în vigoare la data înregistrării acțiunii reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau instanței de la domiciliul pârâtului.

În raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, reclamantul a avut posibilitatea de a alege între Tribunalul București (care este instanța de la sediul pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției) sau Tribunalul Gorj (care este instanța de la sediul pârâtului Penitenciarul Târgu Jiu și instanța de la domiciliul reclamantului).

Reclamantul A. a ales să sesizeze Tribunalul București, care este instanța de la sediul pârâtului Administrația Națională a Penitenciarelor.

Capătul principal de cerere al acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 12873/DCEAN din 14.12.2017 emisă de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, trebuie avut în vedere și sediul Administrației Naționale a Penitenciarelor situat în București.

Înalta Curte constată că nu este vorba despre un pârât care să fi fost chemat în judecată doar în scopul sesizării instanței competente pentru el, în condițiile în care în cauză se solicită și anularea unui act emis de către acest pârât.

De asemenea, Înalta Curte constată că în litigiul de față nu este aplicabilă Decizia nr. 13/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că ordonatorul principal de credite nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

Prin urmare, întrucât reclamantul a ales să sesizeze instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat sediul pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, fiind vorba despre Tribunalul București, se apreciază că această instanță este competentă să soluționeze acțiunea formulată de reclamant.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Târgu Jiu în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED