ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 533/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința nr. 317 din data de 22.01.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2018. Prin Sentința nr. 198 din data de 05.07.2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepția netimbrării, ca rămasă fără obiect. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel principal reclamantul A. și pârâtul Ministerul Justiției și apel incident pârâta Administrația Națională A Penitenciarelor. Prin Decizia nr. 3018 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, decizie intermediară, au fost admise apelurile declarate de reclamantul A., și de pârâtul Ministerul Justiției și a apelului incident declarat de pârâta Administrația Națională A Penitenciarelor împotriva Sentinței civile nr. 198 din data de 05 iulie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, a fost anulată Sentința civilă nr. 198 din data de 05 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018 și a fost reținută cauza spre rejudecare prin evocarea fondului.

A fost fixat termen la data de 18.12.2018, cu citare părți. Împotriva acestei decizii, pârâtul Penitenciarul Mioveni a formulat recurs, cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5 la data de 18 ianuarie 2019. La data de 23 ianuarie 2019 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată și s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu. Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 1 februarie 2019. Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Analizând excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ. "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel". Art. 494 C. proc. civ. dispune că "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune". Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ.

"În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul". Față de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reține că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe, cu reținerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluționarea fondului cauzei. Această hotărâre este supusă căii de atac a recursului doar odată cu sentința prin care se soluționează fondul cauzei.

De altfel, față de caracterul ei intermediar, decizia instanței de apel de anulare a hotărârii primei instanțe fără a se evoca fondul, cu reținerea cauzei spre judecare, nici nu are o existență autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii, astfel că atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii extraordinare de atac a apelului, prin pronunțarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, o atare cale de atac nu se poate exercita și asupra hotărârii anterioare, care a declanșat procedura ulterioară de cercetare din nou a cauzei pe fond.

Pe de altă parte, regula unicității de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât și sub acest aspect prima hotărâre a instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reținerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului. Față de dispozițiile legale anterior menționate, se constată că decizia recurată nu este supusă căii de atac recursului. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte fiind învestită cu judecata unei căi de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Mioveni împotriva Deciziei civile nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019. Procesat de GGC - GV