Decizia nr. 1409/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 317/2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Târgu-Jiu la data de 12 septembrie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Mioveni, Penitenciarul Târgu-Jiu, Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 115.000 euro, pentru perioada cuprinsă între data arestării 8 noiembrie 2016 și data introducerii prezentei acțiuni, perioadă de detenție executată în condiții inumane și degradante și la plata de daune materiale în cuantum de 4.000 euro, reprezentând cheltuieli suportate de reclamant în încercarea de a schimba condițiile de detenție inumane și degradante.

Sentința pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu: Prin sentința civilă nr. 317 din data de 22 ianuarie 2018, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă: Prin sentința nr. 198 din data de 5 iulie 2018, Tribunalul Gorj, secția I civilă a respins excepția netimbrării ca rămasă fără obiect, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a Administrației Naționale a Penitenciarelor și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă: Prin decizia nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Ministerul Justiției, precum și apelul incident declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 198 din data de 5 iulie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Mioveni și Penitenciarul Târgu-Jiu. A anulat sentința nr. 198 din data de 5 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă și a reținut cauza spre rejudecare prin evocarea fondului, fixând termen la data de 18 decembrie 2018, pentru când au fost citate părțile. Împotriva aceste decizii a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Mioveni, cale de atac care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 533 din data de 7 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018. Prin decizia nr. 1496 din data de 21 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și, în consecință, a respins acțiunea precizată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Administrația Națională a Penitenciarelor. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Mioveni și Penitenciarul Târgu-Jiu, având ca obiect pretenții, reținută în fond pentru rejudecare ca urmare a anulării sentinței nr. 198 din data de 5 iulie 2018, prin decizia nr. 3018 din data de 20 noiembrie 2018.

Cererea de recurs Împotriva deciziei nr. 1496 din data de 21 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Invocând incidența motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, recurentul-pârât a susținut că instanța de apel a apreciat în mod greșit că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. A arătat că instanța de apel nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor invocate de părți, ci s-a rezumat la admiterea solicitărilor intimatului-reclamant, fără a prezenta motivele pentru care a înlăturat apărările pe care le-a invocat la fondul cauzei. A mai susținut că, întrucât intimatul-reclamant a formulat o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 1349, 1381, 1357 și 1391 C. civ., Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională, doar cazurile prevăzute de art. 504 (actualul 538) C. proc. pen. fiind singurele care conferă calitate procesuală pasivă Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru antrenarea răspunderii statutului. Nu sunt aplicabile dispozițiile C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prezentul litigiul nefăcând parte din categoria celor la care se referă art. 223 C. civ., în care prezența Statului Român să fie asigurată de către Ministerul Finanțelor Publice.

Procedura derulată în recurs: În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Raportul a fost comunicat părților, iar intimatul-pârât Penitenciarul Mioveni a depus punct de vedere la raport, susținând că nu este relevat niciun motiv de nelegalitate invocat prin cererea de recurs care să poată fi circumscris prevederilor art. 488 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura comunicărilor prealabile, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru discutarea admisibilității în principiu a recursului, la data de 7 iulie 2020, fără citarea părților. 6. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. În cauză, se constată că prin crtiticile formulate, recurentul pârât, în esență, reproșează instanței de apel că a reținut în mod greșit că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. Cu privire la chestiunea calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că în primul ciclu procesual a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a tuturor pârâților, iar critici în cadrul apelurilor care să vizeze această chestiune au formulat doar pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, nu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici pârâții Penitenciarul Mioveni și Penitenciarul Tg Jiu, astfel că în privința acestora, în raport de limitele devoluțiunii apelului, care determină și limitele rejudecării cauzei prin evocarea fondului, modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a intrat sub autoritate de lucru judecat. Așadar, se constată că problema calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu a constituit obiect de analiză al instanței de apel, întrucât acest pârât nu a formulat apel împotriva sentinței tribunalului, această chestiune intrând sub puterea lucrului judecat. Or, criticile formulate prin motivele de recurs trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În consecință, constatând că recurentul pârât nu a invocat nicio critică care să vizeze considerentele hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.