ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 26.06.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Târgu Jiu și S.C. B. S.R.L. Lugoj, obligarea pârâților, în solidar, la despăgubiri cu titlu de daune morale și, pentru viitor, acordarea unei pensii de invaliditate pentru prejudiciul suferit în perioada 07.02.2017-12.03.2019. Prin încheierea din 27.06.2019, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, dosarul fiind înaintat secției conflicte de muncă și asigurări sociale. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019*, cu termen de judecată la data de 13.09.2019. Prin încheierea din 13.09.2019, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă din cadrul Tribunalului Gorj. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă la data de 07.10.2019, sub nr. x/2019**. Prin încheierea din data de 03.12.2019, s-a respins excepția netimbrării acțiunii invocată de pârâta Administrația Națională a Peniteniciarelor, ca rămasă fără obiect și a fost unită cu fondul cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Administrația Națională a Penitenciarelor și S.C. B. S.R.L.. La dosarul cauzei a fost înaintat dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Tg-Jiu, urmare a admiterii excepției conexității. În drept, au fost invocate dispozițiilor Legii nr. 554/2004 reportat la prevederile art. 106, art. 58, 61, 1349, 1350, 1357, 1381, 1382, 1387, C. civ., art. 194 și 198 Cop procedură civilă, Decizia nr. 619/14.10.2011, Ordinul Ministrului Justiției nr. 433/C/2010, Hotărârea nr. 756/2016, H.G. nr. 1849/2004, Legea nr. 254/2013, H.G. nr. 157/2016 și art. 16, art. 21, art. 22, art. 34, art. 42 din Constituția României.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 153/21.07.2020, Tribunalul Gorj, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Administrația Națională a Penitenciarelor și S.C. B. S.R.L.; a respins acțiunea. Prin decizia nr. 3/12.01.2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul A. și a obligat pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Târgu Jiu la plata, către reclamant, a sumei de 8000 RON, cu titlu de daune morale; a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate; a obligat pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Târgu Jiu la plata, către stat, a ajutorului public judiciar sub forma onorariului de avocat în cuantum de 800 RON, de care a beneficiat reclamantul A.. Prin decizia nr. 2535/18.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-au admis recursurile declarate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 3/12.01.2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; a fost casată decizia atacată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 255/07.07.2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 153/21.07.2020.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat astfel prin încheierea nr. 14/06.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosar nr. x/2022) reclamantul A., arătând că reparația morală acordată nu este echitabilă în raport cu traumele fizice suferite, viața unui deținut nu poate fi apreciată că valorează 8000 RON și că solicită a se avea în vedere plângerea sa astfel cum a fost formulată inițial, cu acordarea despăgubirilor în cuantum de 150.000 euro.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Penitenciarul Târgu Jiu a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și judecata în lipsă. Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului, prin care a arătat că achiesează la apărările din această întâmpinare. La data de 11.10.2022, recurentul-reclamant a depus un memoriu în susținerea recursului, prin care a arătat că la data judecării nu a fost audiat de instanță, astfel încât s-a produs o eroare de procedură care impune desființarea hotărârii atacate, că Legea nr. 169/2017 nu poate compensa traumele suferite în penitenciar și deterioarea stării sale de sănătate, că prestarea de activități lucrative în penitenciar nu este obligatorie, iar recurentul a fost obligat să lucreze, deși avea o stare de sănătate precară și că a fost informat că trebuie să returneze cei 4000 RON primiți cu titlu de daune. La data de 01.11.2022 și la data de 15.11.2022, recurentul-reclamant a formulat concluzii intitulate denumite întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Prin decizia recurată, s-a reținut că pentru conditiile improprii de detentie, în categoria cărora se încadrează și prestarea muncii în același spatiu care asigură odihna persoanei private de libertate, reclamantul a beneficiat de 468 de zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie pentru perioada 24.07.2012-23.12.2019, în care este inclusă și perioada în litigiu. Prin aplicarea mecanismului recursului compensatoriu nu se poate ajunge în situatia în care persoana privată de libertate să beneficieze de o dublă despăgubire pentru conditii improprii de detentie, constând atât în zile considerate ca executate, cât și în acordarea de daune morale, întrucât se opun prevederile art. 55 1 alin. (6) din Legea nr. 254/2013. A mai reținut instanța că abrogarea dispozițiilor acestui text legal prin art. II, pct. 2 din Legea nr. 240/2019, nu produce efecte asupra situației juridice a reclamantului, întrucât măsura compensatorie se aplică, potrivit dispozitiilor art. III din Legea nr. 240/2019, în continuare, pentru intervalul cuprins între 24.07.2012-23.12.2019. Așadar, reclamantul va beneficia de zilele primite în compensare pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare de detenție, motiv pentru care nu se poate reține îndreptățirea sa la acordarea de daune morale pentru perioada 07.02.2017-12.03.2019. Fără a se raporta la considerentele anterior expuse ale instanței de apel pronunțată în rejudecare și fără a indica în ce ar consta nelegalitatea soluției pronunțate de către această instanță, recurentul se limitează la a arăta, în mod generic, că reparația acordată nu este una echitabilă în raport cu traumele fizice suferite, viața unui deținut nu poate fi apreciată că valorează 8000 RON și a solicitat a se avea în vedere plângerea sa astfel cum a fost formulată inițial, cu acordarea despăgubirilor în cuantum de 150.000 euro. Nemulțumirea recurentului în sensul că suma de 8000 RON nu acoperă prejudiciul creat vizează soluția pronunțată de către instanța de apel în primul ciclu procesual, care însă a fost desființată prin efectul deciziei de casare nr. 2535/18.11.2021 a Înaltei Curți, prin care au fost admise recursurile declarate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 3/12.01.2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a fost casată decizia atacată și trimisă cauze spre rejudecarea apelului. Prin decizia de casare s-a reținut, pe de o parte, că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu, acordând reclamantului daune morale în condițiile în care acesta a beneficiat de 468 zile considerate executate suplimentar în perioada 24.07.2012-16.12.2019, iar pe de altă parte, că instanța de apel s-a raportat la o perioadă mai lungă decât cea solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, acestea fiind limitele cercetării apelului în cel de-al doilea ciclu procesual. Or, recurentul nu combate aceste dezlegări, ci expune o nemulțumire generică, ce se raportează la o soluție pronunțată într-un alt ciclu procesual, care a fost desființată prin efectul deciziei de casare. Motivarea recursului presupune nu numai indicarea, punctuală, a uneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ. (la care în speță, nu s-a procedat), dar și expunerea unor argumente pertinente, care să contrazică raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea în raport de care se invocă o pretinsă nelegalitate. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a-și îndrepta, în realitate, calea de atac împotriva soluției acesteia, recurentul formulează critici nesusceptibile de cenzură în recurs, nesocotind existența judecății anterioare, situație față de care devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 255 din 7 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.