ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2555/2023

HOTĂRÂRE

05.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2555/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la data de 14 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Tribunalul Gorj, solicitând obligarea acestuia la calcularea și plata indemnizației prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data nașterii dreptului până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentința civilă nr. 733 din 8 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia".

Astfel, având în vedere că, la momentul formulării acțiunii, reclamanta avea domiciliul în circumscripția Tribunalului Gorj, văzând și natura litigiului asimilat conflictelor de muncă, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea 62/2011 - în vigoare la data promovării acțiunii - 14.12.2022, Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentința civilă nr. 943/2023 din 05 octombrie 2023, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competenta în favoarea Tribunalului Timiș, fiind trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, sens în care s-a dispus suspendarea judecării dosarului.

În pronunțarea acestei sentințe, s-au evocat dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., reținându-se că în ipoteza în care cererea se introduce împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, devin incidente prevederile anterior expuse, cu modificările și completările ulterioare, situație în care reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanța ce ar fi competentă.

Tribunalul Gorj a făcut trimitere și la paragraful 47 al Deciziei CCR nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, cu mențiunea că legiuitorul a reglementat un drept de opțiune al părții reclamante, care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Cum reclamanta din prezenta cauză și-a exercitat dreptul de opțiune prin introducerea acțiunii la o instanța de același grad cu instanța căreia i-ar reveni în mod obișnuit competența de soluționare a cauzei, sesizând Tribunalul Timiș, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2

) raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., această instanță este competentă să soluționeze pricina.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 octombrie 2023.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, care a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Gorj, fiind pensionată la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Timiș cu o acțiune având ca obiect calcularea și plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, precum și a dobânzilor legale cuvenite, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, litigiu asimilat materiei asigurărilor sociale.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.:

"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

În raport cu aceste dispoziții legale, instanța supremă reține că reclamanta, cu domiciliul în județul Gorj, a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Gorj, fiind eliberată din funcție prin pensionare la data de 6 iunie 2022.

Din acest punct de vedere, competența nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acțiunea nu este în competența instanței unde reclamanta și-a desfășurat activitatea ori în competența unei instanțe inferioare acesteia.

În cauză, Tribunalul Gorj are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., care reglementează norme de competență facultativă.

Caracterul facultativ al acestor dispoziții legale permite, așadar, reclamantului să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestuia să-i fie afectată valabilitatea opțiunii.

Prin urmare, norma evocată reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la data promovării acțiunii, în condițiile art. 127 alin. (2) și (2

) C. proc. civ., dispoziții legale de ordine privată, Tribunalul Timiș, inițial învestit, a devenit competent să judece litigiul, deoarece dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv reclamantului, astfel încât această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze cauza, fiind exclusă posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

În consecință, în raport cu considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.