ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2320/2023

HOTĂRÂRE

02.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2320/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I Civilă - Litigii de Muncă la 14 decembrie 2022, în dosarul nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul TRIBUNALUL GORJ obligarea pârâtului Tribunalul Gorj la calcularea și plata indemnizației prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data nașterii dreptului până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 421/PI din 6 aprilie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia", context în care s-a apreciat că devin aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Având în vedere că la momentul formulării acțiunii, reclamanta domicilia în circumscripția Tribunalului Gorj, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 20 mai 2023, sub nr. x, iar în ședința publică din 5 octombrie 2023, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, rămânând în pronunțare pe acest aspect.

Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 942/2023 din 5 octombrie 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj, în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Timiș, secția I civilă - Litigii de Muncă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 23 octombrie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta A. - în calitate de judecător la Tribunalul Gorj, în prezent pensionară - a învestit Tribunalul Timiș cu soluționarea litigiului având ca obiect obligarea pârâtului Tribunalul Gorj, în calitate de ultim angajator, la calculul și plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Cauza dedusă judecății intră în categoria conflictelor de muncă, având ca obiect un drept rezultat din raportul de muncă pe care reclamanta, în calitate de judecător, l-a avut cu angajatorul Tribunalul Gorj, astfel că normele ce guvernează jurisdicția muncii îi sunt aplicabile.

În conformitate cu art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii republicat, în forma în vigoare la data sesizării instanței: (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

La art. 208 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social s-a prevăzut că tribunalul soluționează în primă instanță conflictele individuale de muncă, iar, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate și ținând seama de natura litigiului și domiciliul reclamantei, competența de soluționare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Însă, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ., "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Astfel, în temeiul art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., în cazul în care cererea se introduce împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., situație în care reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanța ce ar fi competentă.

Curtea Constituțională a reținut în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, că «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. (...), că reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege».

Aceste considerente din decizia Curții Constituționale sunt aplicabile "mutatis mutandi" dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018; se observă că prin modificarea legislativă menționată s-a reglementat situația juridică a instanței ce are calitatea de reclamant sau pârât într-o cauză, prevederea nou introdusă cuprinsă în alin. (2)

din art. 127 C. proc. civ. făcând trimitere la primele două alineate ale aceluiași articol, după caz.

Prin urmare, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Competența teritorială este astfel, alternativă, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul său - Tribunalul Gorj și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Craiova, context în care reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune prin introducerea acțiunii la o instanța de același grad cu instanța căreia i-ar reveni în mod obișnuit competența de soluționare a cauzei, sesizând Tribunalul Timiș, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., această instanță este competentă să soluționeze cauza.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura dreptul de opțiune al părții.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.