ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2348/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 decembrie 2022 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea Tribunalului Gorj la calcularea și plata indemnizației prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei solicitate, de la data nașterii dreptului, până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 734 din 8 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că, din punct de vedere al competenței teritoriale, cererea revine tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau sediul, ori locul de muncă reclamantul, potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și că reclamanta este pensionară și își are domiciliul în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj.
S-a mai reținut și că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză deoarece reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia".
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11 iulie 2023 sub același număr de dosar.
Prin sentința nr. 856/2023 din 28 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul Timiș, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei în vederea înaintării dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, s-a arătat că reclamanta a îndeplinit funcția de judecător la Tribunalul Gorj până la data de 21.11.2022, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării prin Decretul nr. 1319 din 21.11.2022.
S-a reținut că cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Gorj, fiind astfel incidente prevederile art. 127 alin. (2)
1
raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.
Aceste norme reglementează un drept de opțiune al reclamantei care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.
În cauză, competența teritorială este alternativă, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul său-Tribunalul Gorj și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate.
Dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. fiind de ordine privată, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 9 octombrie 2023 sub același număr de dosar.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Timiș, secția I civilă și Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Cauza are ca obiect cererea de obligare a pârâtului Tribunalului Gorj la calcularea si plata indemnizației prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, actualizate în funcție de indicele de inflație și a dobânzii legale aferente, de la data nașterii dreptului, respectiv data eliberării din funcție prin pensionare, până la data plătii efective.
Reclamanta, domiciliată în jud. Gorj, a îndeplinit funcția de judecător la Tribunalul Gorj, până la data de 21 noiembrie 2022, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, prin Decretul nr. 1319 din data de 21 noiembrie 2022.
Așa fiind, se reține că reclamanta, fost judecător la data introducerii acțiunii - 14 decembrie 2022, a învestit Tribunalul Timiș cu un conflict de muncă, pârât în cauză fiind Tribunalul Gorj.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, iar potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În raport cu aceste dispoziții legale, având în vedere și domiciliul reclamantei, competența de soluționare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.
Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:
"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Conform art. 127 alin. (2
1
) C. proc. civ.:
"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
Se reține că reclamanta avea calitatea de pensionar la data formulării acțiunii, prin urmare, nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte formulează însă observația că cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, Tribunalul Gorj având calitatea de pârât în cauză.
Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2
1
)
C. proc. civ., în conformitate cu care, în cazul în care cererea este introdusă împotriva unei instanțe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Aceste norme reglementează dreptul de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă se prevalează sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.
Or, în caz de competentă teritorială alternativă, alegerea instanței competente aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.
În alți termeni, în toate cazurile de competență alternativă, reclamantul are dreptul să aleagă instanța competentă iar, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea reclamantului nu poate fi cenzurată, prin introducerea acțiunii stabilindu-se în mod definitiv competența teritorială a respectivei instanțe.
În cauză, se constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2) și (2
1
)
C. proc. civ., sesizând astfel una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.
Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Timiș, competența acestei din urmă instanțe de a soluționa acțiunea cu care a fost învestită a fost stabilită în mod definitiv, fiind câștigată cauzei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2023.