Decizia nr. 1270/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 183/2022 a Tribunalului Gorj

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată, la data de 3 februarie 2022, pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și B. S.A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că, în dosarul nr. x/2020, hotărârile pronunțate s-au întemeiat pe erori judiciare și să fie obligat Statul Român să îi plătească 40 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, precum și cheltuielile de judecată pe care le va face pe parcursul judecării acestui proces, până la soluționarea definitivă a cauzei. I.

Sentința pronunțată de Tribunalului Gorj, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 183 din data de 7 iulie 2022, Tribunalul Gorj, secția I civilă: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și, pe cale de consecință, a respins cererea împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Finanțelor; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Tribunalul Gorj; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, B. S.A. și intervenientul Tribunalul Gorj, ca nefondată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 410 din data de 28 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 183 din data de 7 iulie 2022, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.A., Ministerul Justiției, Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și intimatul-intervenient accesoriu Tribunalul Gorj. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 410 din data de 28 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. I.

Cererea de recurs Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată. Astfel, în esență, recurentul-reclamant a criticat motivarea curții de apel, apreciind că aceasta nu este suficient argumentată și susținând că în mod eronat s-a arătat că intervenția accesorie este justificată. Totodată, a menționat că intervenientul nu a depus întâmpinare, prin care să combată apelul pe care l-a promovat, împrejurare care, în opinia sa, denotă două aspecte: în urma argumentației sale, semnatarul cererii de intervenție și-a dat seama că aceasta a fost o greșeală sau că, la curtea de apel, cererea de intervenție are ecou și în lipsa întâmpinării. Recurentul-reclamant a mai criticat și cele reținute de către curtea de apel cu referire la cele susținute prin apelul formulat cu privire la împrejurarea că hotărârea tribunalului a fost denumită greșit decizie și nu sentință, apreciind că judecătorul apelului a încercat să acopere greșeală săvârșită de prima instanță, făcând referire la mențiunea "Hot" din cuprinsul minutei olografe, în condițiile în care toate pronunțările se numesc hotărâri, dar se clasifică în sentințe, decizii și încheieri, potrivit art. 424 C. proc. civ. De asemenea, a invocat că, în decizia recurată, se menționează "cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", fără să se precizeze instanța la care se depune cererea de recurs. În opinia recurentului-reclamant, instanța de apel a ignorat argumentația sa, în sensul că în dosarul nr. x/2020 s-a comis o eroare judiciară, iar dreptul cu privire la care pretinde că a fost încălcat este dreptul la un proces echitabil. A susținut că, în speță, este vorba despre aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv: art. 613 alin. (3) C. civ. și art. 12 din Legea nr. 123/2012. Recurentul-reclamant a apreciat și că hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2022 și nr. y/2020 au fost date cu încălcarea: legilor proprietății, art. 44 din Constituția României, art. 12 alin. (1), art. 555 alin. (1), art. 556 alin. (1) C. civ., Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolului adițional nr. 1 la Convenție, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. I.

Apărările formulate în cauză În termen legal, intimatul-pârât Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. În susținerea excepției nulității recursului, a arătat că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fondul recursului, în esență, a afirmat că, în speță, contrar celor invocate de către partea adversă, decizia recurată este legală, corectă și motivată, cuprinzând argumentele care au stat la baza pronunțării soluției de respingere a apelului formulat de reclamant. Intimata-pârâtă B. S.A, în termen legal, a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului și, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat. Invocând excepția nulității recursului, intimata-pârâtă a susținut că, deși recurentul-reclamant a menționat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate criticile formulate sunt simple alegații care nu prezintă o minimă argumentare în drept, astfel că nu se poate reține că recursul a fost motivat. În măsura în care instanța va trece peste excepția nulității, combătând susținerile recurentului-reclamant, a solicitat să se constate caracterul neîntemeiat al recursului. Recurentul-reclamant nu a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză. Prin notele scrise depuse la data de 8 septembrie 2023, recurentul-reclamant a precizat că nu a depus răspuns la întâmpinare, întrucât dispozițiile procedurale nu reglementează o atare obligație, ci instituie posibilitatea depunerii acestuia. Totodată, față de cele arătate prin cererea de recurs și pe tot parcursul judecății, a solicitat admiterea căii de atac pe care a formulat-o, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, la data de 30 iunie 2023. După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 martie 2023, în temeiul art. 471 1 alin. (5) și (6) din același act normativ, a fost stabilit termen de judecată la data de 19 septembrie 2023, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra prin prisma excepție nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a formulat critici concrete de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei recurate, apte de a fi încadrate în ipotezele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, susținând că hotărârea instanței de apel nu este suficient argumentată, apreciere care tinde a atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a dezvoltat această critică și nu a arătat care aspecte supuse analizei instanței prin memoriul de apel nu au fost analizate sau nu au fost suficient argumentate. În realitatea partea și-a exprimat nemulțumirea cu privire la concluzia la care a ajuns instanța de apel în urma analizei criticilor pe care le-a formulat (cu referire la admiterea de către tribunal a cererii de intervenție accesorie, la menționarea eronată a hotărârii primei instanțe ca fiind decizie și nu sentință), reluând, în esență, cele susținute în etapa procesuală anterioară și apreciind că s-a încercat o acoperire a erorii săvârșite de către prima instanță. Nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege nici afirmația recurentului-reclamant în sensul că în cuprinsul deciziei recurate nu se menționează instanța la care se depune cererea de recurs, și de această dată, recurentul-reclamant nedezvoltând argumente care să arate de ce din această perspectivă este incidentă vreuna dintre ipotezele la care se referă art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, partea s-a mărginit la a arăta doar că această mențiune lipsește din cuprinsul deciziei recurate, fără, însă, a indica de ce această împrejurare reprezintă un aspect de nelegalitate a hotărârii sau care este vătămarea suferită prin încălcarea vreunei norme de procedură de către instanța de apel, pentru a determina o eventuală analiză din perspectiva motivului de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Nu reprezintă o critică concretă de nelegalitate la adresa deciziei recurate nici invocarea unei pretinse încălcări de către instanța de apel a unor norme de drept material cuprinse în legile proprietății, C. civ., Legea nr. 123/2012, Constituția României, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Protocolul adițional nr. 1 la Convenție sși Declarația Universală a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât simpla afirmare a încălcării unor norme de drept material, urmată de enumerare acestora, fără a se arăta în ce fel instanța de apel le-a nesocotit sau le-a aplicat greșit în raționamentul care a dus la soluția pronunțată, nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate, grefate pe considerentele deciziei atacate, dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Ca atare, cum, în speță, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.