Decizia nr. 1113/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 92/2022 a Tribunalului Gorj

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, la data de 07 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, în urma erorii judiciare comise în dosarul nr. x/2021, să fie obligat pârâtul să-i plătească suma de 5217 RON plătiți în executare silită, 548,78 RON plătiți cu titlu de taxe de timbru în prima instanță și în apel, precum și toate cheltuielile ce le va face pe parcursul derulării procesului până la hotărârea definitivă. De asemenea, a solicitat ca toate sumele mai sus precizate să fie indexate cu rata inflației din momentul achitării lor până la hotărârea definitivă dată în cauză. În drept, a invocat prevederile din Constituția României, art. 21 C. proc. civ., art. 30, art. 9, art. 192, art. 6, art. 96 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj Prin sentința civilă nr. 92/2022 din 12 aprilie 2022, Tribunalul Gorj, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și intervenientul în interesul pârâtului Tribunalul Gorj. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Tribunalul Gorj. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj a formulat apel reclamantul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 30 iunie 2022 sub nr. x/2022.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia civilă nr. 293 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 92 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor și cu intimatul-intervenient Tribunalul Gorj, ca nefondat.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 293 din 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul motivelor de recurs expuse, recurentul-reclamant a arătat că înțelege să-și întemeieze recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. A arătat că în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2022 s-au identificat subterfugii ale instanței pentru a nu i se da dreptate; a ilustrat, cu titlu de exemplu, că în judecarea apelului în dosarul nr. x/2022 s-a invocat că nu ar fi făcut apel în dosarul nr. x/2018 prin care să critice admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, deși prin alte considerente ale aceleiași decizii instanța statuează contrar celor sus-menționate că "instanțele au reținut corect care sunt părțile din cadrul executării silite, au înlăturat răspunderea executorului judecătoresc, acesta neavând calitate de parte". Precizează că în apel nu s-a valorificat decizia nr. 193/11.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, definitivă, care atestă calitatea de părți a intimaților. Mai arată că, potrivit dispozițiilor art. 723 alin. (1) și art. 670 alin. (1) C. proc. civ., creditorul trebuie să plătească dacă s-a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită sau s-a renunțat la executare. Mai arată că în cauză nu este aplicabilă niciuna din aceste ipoteze, doamnele judecător acționând cu rea-credință sau gravă neglijență, concretizate într-o eroare judiciară. Arată că nu poate proceda la recuperarea banilor de la executorul judecătoresc. Cât privește intervenția accesorie, apreciază că este un amestec în actul de justiție, o antepronunțare, exprimă un conflict de interese și conține erori. A criticat faptul că intervenția accesorie a fost admisă cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., nefiind ascultat intervenientul (ascultarea lui nu se poate face în lipsă) apreciind că acest motiv de nelegalitate se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Mai arată că intervenientul nu a depus întâmpinare în apel întrucât a realizat că cererea de intervenție a fost formulată eronat. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 483, art. 488 și art. 497 C. proc. civ.

Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 octombrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 02 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea cererii de recurs. Recursul a fost comunicat intimaților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Tribunalul Gorj la data de 10 noiembrie 2022. Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. are caracter nefondat, pentru argumentele ce succed. În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, se constatată că în cuprinsul cererii de recurs se pot identifica susțineri de natură a fi analizate din perspectiva dispozițiilor legale anterior menționate, în sensul că reclamantul expune, pe de o parte, critici care pot fi încadrate în pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., și anume caracterul contradictoriu al motivării hotărârii și, pe de altă parte, critici privind admiterea intervenției accesorii cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., fără ascultarea intervenientului, ce pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Având în vedere că recursul poate fi examinat din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ., excepția nulității urmează a fi respinsă. În cadrul primului motiv de recurs, reclamantul susține cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în ipoteza contradictorialității motivării deciziei recurate. Înalta Curte reține că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Contrar criticilor recurentului, hotărârea nu cuprinde considerente contradictorii. Înalta Curte observă în acest sens că instanța de apel a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., iar decizia atacată conține elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară și concisă, cuprinzând argumentele care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate. Instanța de apel a reliefat că răspunderea statului poate fi antrenată pentru erori judiciare potrivit art. 96 alin. (1) și alin. (3) din Legea 303/2004, modificată, acestea existând atunci când s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material și procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinar sau când s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situației de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară. Curtea a subliniat că, în concret, criticile din apel privind greșita apreciere a instanței asupra modului în care s-au soluționat dosarele având ca obiect contestație la executare privesc faptul că reclamantul este nemulțumit nu numai de soluția pronunțată în dosarul x/2021 în care a avut calitatea de contestator, ci și de soluția din dosarul nr. x/2018, în care s-a admis contestația la executare a Societății Complexul Energetic Oltenia S.A. Instanța de apel a reținut, într-adevăr, că în dosarul nr. x/2018, în care debitorul Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a contestat cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de către executorul judecătoresc în dosarul de executare x/2018, prin încheierea nr. 6564/2018 din 11 octombrie 2018, acestea au fost reduse de către Judecătoria Târgu Jiu; totodată, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a executorului judecătoresc și s-a anulat parțial încheierea și somația de executare. În acest context, intimatul A. nu a înțeles să formuleze vreo cale de atac, în care să pună în discuție soluția primei instanțe cu privire la stabilirea lipsei calității procesual pasive a B. și la cuantificarea cheltuielilor de executare. În continuarea raționamentului instanței, s-a relevat că nu se poate reține că instanța a săvârșit erori judiciare legate de determinarea calității procesual pasive a uneia dintre părți în ipoteza în care partea nemulțumită de o soluție are la îndemână mijloace procesuale pentru a-și susține drepturile și nu le exercită, respectiv nu declară apel împotriva sentinței care a statuat asupra unor chestiuni de fond și asupra unor excepții. Aceasta întrucât dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 303/2004 deschid posibilitatea antrenării răspunderii statului pentru erori judiciare, doar în situația în care s-a produs o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară. Considerentele instanței de apel în care se arată că "instanțele au reținut corect care sunt părțile din cadrul executării silite, au înlăturat răspunderea executorului judecătoresc, acesta neavând calitate de parte" nu sunt contrare afirmației că nu s-a formulat apel privind încheierea nr. 6564/2018 din 11 octombrie 2018 în dosarul nr. x/2018, ele fiind desprinse din argumentația instanței de apel care privea analiza săvârșirii unor erori judiciare prin modul defectuos de aplicare a dispozițiilor art. 670 C. proc. civ. În acest context, instanța de apel a relevat că hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, în cauză autoritatea de lucru judecat purtând asupra încheierii pronunțate în dosarul nr. x/2018, definitivă. Întrucât în decizia recurată nu se identifică viciul de nelegalitate privind motivarea contradictorie, acest motiv de recurs urmează a fi respins, ca nefondat. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, reclamantul impută instanței de apel faptul că intervenția accesorie a fost admisă cu încălcarea procedurii impuse de art. 64 alin. (2) C. proc. civ., nefiind ascultat intervenientul, motiv de nelegalitate care se poate circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte, analizând această critică de recurs, o apreciază ca fiind nefondată întrucât, așa cum a reținut instanța de apel, dispozițiile legale în materia intervenției voluntare au fost corect aplicate de către instanța de fond. Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, cererea de intervenție voluntară având caracter accesoriu atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părți, ipoteză care se regăsește în cauză. Instanța de apel a apreciat că Tribunalul Gorj a dovedit existența unui interes determinat, legitim, personal, născut și actual, conform art. 33 C. proc. civ., deoarece s-a susținut de către reclamant că erorile judiciare au fost săvârșite de către judecători ai instanței interveniente, existând interesul de a fi formulate apărări în cauză în condițiile în care judecătorii nu sunt parte în proces. Nu se poate imputa instanței de fond că a încălcat procedura de judecată prevăzută de dispozițiile art. 64 C. proc. civ., atât timp cât cererea de intervenție a fost comunicată părților, conform alin. (1) al articolului sus-menționat. De asemenea, instanța a acordat cuvântul reclamantului prezent la termenul de judecată asupra acestei cereri, respectând astfel dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. civ. și s-a pronunțat asupra admisibilității în principiu. În mod corect a reținut instanța de apel că lipsa intervenientului la termenul de judecată la care s-a admis în principiu cererea nu atrage nelegalitatea soluției de admitere a cererii, așa cum susține reclamantul, deoarece instanța era investită prin depunerea acesteia la dosar, având, astfel, obligația de a se pronunța asupra cererii, chiar în absența părților, fiind solicitată de către intervenient judecata cauzei în lipsă. De altfel, reclamantul nu a indicat niciuna dintre ipotezele de nulitate condiționată sau necondiționată a actului de procedură prevăzute de dispozițiile art. 176 și 177 C. proc. civ. și nici nu a invocat vreo vătămare care să-i fi fost produsă prin admiterea cererii de intervenție accesorie. Legat de aceasta, instanța de recurs observă că neascultarea intervenientului reprezintă un motiv de nulitate relativă a actului de procedură, însă numai acesta este în măsură să se plângă de încălcarea acestei obligații, iar nu recurentul, deoarece ascultarea celui care intervine reprezintă o garanție menită a proteja dreptul la apărare al acestuia, drept cu caracter privat, ocrotit de norme relative. Cât privește restul criticilor invocate de reclamant, și anume că nu i s-a dat câștig de cauză în mod greșit în dosarele nr. x/2021 și nr. y/2022, acestea reprezintă critici de netemeinicie, prin care se reiterează susținerile care au fundamentat cererea de chemare în judecată prin care s-a susținut existența unei erori judiciare; aceste susțineri au primit un răspuns argumentat în decizia instanței de apel și, de vreme ce privesc faptele deduse judecății prin acțiune, ele nu pot fi analizate în calea de atac a recursului, întrucât, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 488 din același cod, controlul jurisdicțional al instanței de recurs este unul exclusiv de legalitate. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 293 din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor și cu intimatul-intervenient Tribunalul Gorj.