ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 915/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 449.732 RON, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea reconvențională depusă la 20 iunie 2022, pârâtul reclamant a solicitat obligarea reclamantei pârâte să readucă la starea inițială terenul curți construcții ce face obiectul contractului de întreținere nr. x din 18 octombrie 2016, prin efectuarea lucrărilor specifice de stabilizare și redare în circuitul economic, pentru a putea fi pretabil reconstruirii locuinței și anexelor gospodărești și a asigura, pe viitor, exploatarea în bune condiții a acestora. Prin încheierea din 3 octombrie 2022, Judecătoria Motru a disjuns cererea reconvențională și a dispus formarea unui nou dosar repartizat manual completului inițial învestit, dosar ce are ca obiect obligația de a face și părți - reclamant B. și pârâtă A. S.A.; a amânat pronunțarea la 17 octombrie 2022. Prin sentința civilă nr. 1890 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Motru a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Tribunalului Gorj, secția I civilă.

Sentința Tribunalului Gorj, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 12 din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată, așa cum a fost ulterior precizată, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B.; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 441.892 RON, reprezentând plată nedatorată; a fost obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 8023,92 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia Curții de Apel Craiova, secția I civilă Prin decizia nr. 199 din 23 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost admisă excepția netimbrării apelului și a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 12 din 12 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 199 din 23 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., susținând că instanța de apel nu a respectat regulile de procedură și a pronunțat o hotărâre nelegală. În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a căii de atac, învederând că din motive temeinice nu a reușit să exercite calea de atac în termen procedural. Susține că în perioada procedurii de regularizare a cererii de apel, dar și ulterior, a lucrat în afara țării și nu a primit adresa instanței prin care i se punea în vedere să achite taxa judiciară de timbru și nici comunicarea hotărârii din apel. Învederează că, deși la adresa sa de domiciliu locuia cineva, factorul poștal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat. Citează dispozițiile art. 260 și art. 161 alin. (1) C. proc. civ. și afirmă că citarea greșită a părților încalcă două principii fundamentale ale procesului civil, principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității dezbaterilor. Arată că, la acest moment, C. proc. civ. nu oferă suficiente garanții pentru a asigura comunicarea efectivă a actelor de procedură în procesul civil sau în proceduri conexe, câtă vreme nu impune nicio obligație în sarcina agentului procedural de a verifica dacă, în lipsa identificării unei persoane la domiciliul menționat, destinatarul este plecat de la imobil temporar sau nu mai locuiește la adresă. Precizează că, odată întors în țară, a telefonat la registratura Curții de Apel Craiova, fiindu-i adus la cunoștință că hotărârea i-a fost comunicată din luna iunie 2023.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata A. S.A. a invocat excepția tardivității recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată la data de 28 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția de tardivitate, invocată de intimată, Înalta Curte constată următoarele: Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, se reține că recurentul a susținut că nu a avut cunoștință de comunicarea hotărârii curții de apel întrucât lucra în străinătate. A mai învederat că factorul poștal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat, deși la adresa sa de domiciliu locuia cineva. Se reține că premisa analizării unei cereri de repunere în termen este aceea a valabilității comunicării actului de procedură de care legiuitorul leagă începutul termenului de declarare și motivare a recursului pentru a cărui nerespectare intervine sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. În conformitate cu prevederile art. 186 C. proc. civ., (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective. Deși recurentul a invocat lipsa sa de la domiciliu întrucât se afla la muncă în afara țării, nu a depus dovezi în acest sens, context în care susținerile acestuia nu pot reprezenta cauze temeinic justificate în sensul textului normativ mai sus redat. Totodată, recurentul avea obligația de a manifesta un comportament procesual activ și diligent, nefiind împiedicat în a depune diligentele necesare pentru a urmări stadiul derulării procedurii judiciare. Culpa părții, constând în nerespectarea cerințelor procedurale prevăzute de textele de lege care vizează exercitarea căii de atac, exclude noțiunea de motiv temeinic justificat. Văzând și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că lipsa de diligență a recurentului în conducerea procesului nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voința părții, care să îl fi împiedicat pe acesta să exercite calea de atac înlăuntrul termenului defipt de lege, nefiind deranjat în a depune diligentele necesare pentru a urmări stadiul derulării procedurii judiciare, cum, de altfel, a și făcut, însă în afara termenului procedural. Referitor la susținerea potrivit căreia factorul poștal a lăsat comunicările la vecini care nu i le-au înmânat, deși la adresa sa de domiciliu locuia cineva, Înalta Curte reține că hotărârea recurată a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor art. 163 alin. (8), raportat la alin. (3) al aceluiași articol din C. proc. civ., potrivit cu care, în lipsa persoanelor care pot primi corespondența, citația se depune la cutia poștală, aceeași regulă aplicându-se și în cazul comunicării hotărârii judecătorești, conform alin. (12) al art. 163 C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. (4) din același act normativ, care reglementează comunicarea prin poștă sau servicii de curierat rapid, în condițiile prevăzute de art. 154 alin. (5), cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează, de asemenea, ca și în cazul citării prin agenții procedurali ai instanțelor, dovada de înmânare/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163. Or, în cauză, astfel cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, comunicarea s-a făcut prin afișare. Relativ la pretinsa nelegalitate a comunicării deciziei recurate, în raport cu împrejurarea înmânării acesteia vecinilor, se constată că nelegala citare sau comunicare a hotărârii judecătorești de către instanța de judecată nu aparține ipotezei descrise de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., care are în vedere, dimpotrivă, îndeplinirea legală a actului procedural referitor la care se solicită repunerea în termen, ci unei situații în care termenul procedural nu a început să curgă. În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de recurent privind repunerea în termenul de declarare a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 485 C. proc. civ., Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător.(2) Dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., care la alin. (1) pct. 2 prevede expres că, atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Reiese, așadar, că atunci când legea impune o anumită conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancțiunea nulității sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, altfel intervine sancțiunea prevăzută pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtului la 29 mai 2023, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului. În temeiul dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 29 iunie 2023, care a fost o zi lucrătoare. Recurentul a formulat calea de atac extraordinară a recursului la 12 septembrie 2023, în afara termenului legal prevăzut de art. 485 C. proc. civ., cum reiese din ștampila oficiului poștal cu care a fost expediat memoriul de recurs, aflat la dosar. Constatând că, în cauză, cererea de recurs nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul declarat în cauză.