ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 232/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 28 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 282.674 RON, cu titlu de prestări servicii și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu și a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 334.324,10 RON, reprezentând garanții nerestituite, creanță cedată și prestări servicii, cu dobândă legală.

Prin sentința civilă nr. 7795/2018 din 6 decembrie 2018, Judecătoria Târgu Jiu – secția Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 41/2021 din 29 martie 2021, Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., pentru suma de 434.288,96 RON (debit plus dobândă legală) și cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L., pentru suma de 334.324,86 RON. Au fost compensate datoriile reciproce până la concurența sumei de 334.324,86 RON și a fost obligată pârâta B. S.R.L. la plata sumei de 99.964,86 RON către reclamanta A. S.A.

Împotriva acestei sentințe pârâta B. S.R.L. a declarat apel principal, iar reclamanta A. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 182/2022 din 24 martie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a respins excepția nulității apelului principal invocată de reclamanta A. S.A. prin întâmpinare. A luat act că pârâta B. S.R.L. a renunțat la excepția nulității apelului incident formulat de reclamanta A. S.A., excepție invocată prin întâmpinare. A respins apelul incident formulat de reclamanta A. S.A. A admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 41 din 29 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L. și a obligat reclamanta A. S.A. la plata sumei de 390.138,69 RON. A compensat datoriile reciproce până la concurența sumei de 390.138,69 RON și a obligat pârâta B. S.R.L. la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 44.150,27 RON. A obligat reclamanta A. S.A. la plata către pârâta B. S.R.L. a sumei de 5.888 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze în parte hotărârea atacată, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1489 și art. 1573 C. civ. și ale art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 deoarece nu a obligat reclamanta și la plata sumei de 51.800 RON, aferentă facturii nr. x din 9 decembrie 2016, cu dobânda penalizatoare corespunzătoare. Recurenta-pârâtă susține că reclamanta ar fi trebuit obligată și la plata dobânzii legale pentru întregul debit, conform cererii reconvenționale și că aceasta a recunoscut creanța, astfel cum rezultă din adresa din 8 decembrie 2016 și din Protocolul nr. 5796 din 9 decembrie 2016.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 11 iulie 2022, recurenta-pârâtă a depus un înscris, semnat de administratorul societății, prin care a menționat că înțelege să retragă recursul formulat în cauză. La solicitarea instanței față de dispozițiile art. 464 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a depus o declarație în formă autentică prin care a menționat că înțelege să retragă calea de atac declarată.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut, în principal, că recursul declarat în cauză este nul întrucât nu a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recurenta-pârâtă a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Craiova în calea de atac a apelului, într-un litigiu evaluabil în bani, susținând, în esență, că instanța de apel a admis apelul pârâtei B. S.R.L. și a admis în parte cererea reconvențională în sensul că a respins solicitarea acesteia privind obligarea reclamantei și la plata sumei de 51.800 RON, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare. Cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să precizeze cuantumul dobânzii legale pentru sumele contestate și să achite taxa judiciară de timbru corespunzătoare, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Mai reține că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menționată și în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat recurentei la 6 decembrie 2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Recurenta-pârâtă nu a depus punct de vedere cu privire la raport.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 182/2022 din 24 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 182/2022 din 24 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2023.