ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 891/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului de față și luând act că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu – secția Civilă la 14.09.2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea clauzelor stipulate la art. 3 pct. 3.1, 3.11, 3.12, 3.14, 3.2 și art. 4 pct. 4.1 din contractul de credit nr. x/15.09.2008 și la art. 1, art. 1.6 și art. 3 din actul adițional nr. x/18.08.2011, să dispună stabilizarea cursului de schimb valutar franc elvețian-leu la valoarea cursului de la data încheierii contractului de credit, care să se aplice pe toată perioada contractuală și denominarea creditului în moneda națională, să oblige pârâta la recalcularea debitului principal și a dobânzilor, ca urmare a eliminării clauzelor contestate și la refacerea graficului de rambursare a creditului, dar și la restituirea sumelor percepute în temeiul clauzelor contestate, cu dobânda legală de la perceperii acestora și la plata cheltuielilor de judecată.

În urma declinărilor succesive între Judecătoria Târgu-Jiu, Tribunalul Gorj și Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a pronunțat decizia nr. 1363/18.09.2019, prin care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin sentința nr. 126/12.10.2020, Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor de la art. 3 pct. 3.1 alin. (2) și pct. 3.2, art. 3 pct. 3.11 și pct. 3.12 din contractul de credit nr. x/15.09.2008, a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate cu titlu de dobândă variabilă, cu depășirea dobânzii fixe de 5,5% în perioada 15.09.2008-18.08.2011, de dobândă penalizatoare și de comision de procesare; a mai obligat pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumelor supuse restituirii, calculată începând cu data încasării și până la data restituirii și a respins în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 279/22.04.2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că a respins acțiunea și a obligat intimații-reclamanți la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 1.447 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. și B. au declarat recurs.

În motivare, au prezentat istoricul litigiului, după care au susținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat primului motiv de casare invocat, recurenții-reclamanți au arătat că decizia recurată încalcă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., apreciind că motivarea instanței de apel este generală și evazivă.

În acest sens, au subliniat că instanța de apel a analizat succint cauza în raport cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, ignorând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și celelalte dispoziții legale invocate în apel.

Au mai arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările din apel, inclusiv a celor referitoare la caracterul abuziv al dobânzii revizuibile din perspectiva art. 1 lit. a) și b) din Anexa la Legea nr. 193/2000, al dobânzii majorate din perspectiva cu art. 1 lit. a) și i) din Anexa la Legea nr. 193/2000 și al comisionului de procesare în raport cu art. 1 din aceeași lege.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit art. 4 alin. (1) și (6) din Legea nr. 193/2000 și, totodată, a încălcat dispozițiile din Anexa Legii nr. 193/2000 și ale O.G. nr. 21/1992.

Sub acest aspect, au apreciat că instanța de apel a reținut în mod eronat că prevederile contractuale privind dobânzile și comisioanele erau exceptate de la controlul caracterului abuziv pentru motivul că fac parte din prețul contractului.

În argumentare, au arătat că respectivele clauze sunt exceptate de la controlul caracterului abuziv numai dacă acestea au fost redactate de profesionist în mod clar și inteligibil, evocând în acest sens hotărârile pronunțate Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-484/08 și C-26/13.

Astfel, au subliniat că instanța de apel putea aprecia asupra caracterului abuziv al prevederilor contractuale deduse judecății, întrucât din modul de redactare a acestora nu se putea deduce evoluția în timp a dobânzii variabile, criteriile în funcție de care se modifică fiind lăsate la aprecierea intimatei-pârâte, aspecte care determină un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor.

Au susținut că deși dobânda face parte din prețul contractului, aceasta nu putea fi modificată discreționar de către intimata-pârâtă în temeiul unei clauze care nu permite consumatorilor să prefigureze condițiile de modificare a dobânzii.

În continuare, au subliniat că evoluția pieței financiare și politica de creditare a intimatei-pârâte nu puteau constitui criterii obiective în raport cu care rata dobânzii curente se putea schimba.

În acest sens, au subliniat că piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează, iar politica de creditare a intimatei-pârâte era cunoscută doar de aceasta.

Astfel, recurenții-reclamanți au arătat că această clauză a fost interpretată doar în favoarea băncii, fără a li se acorda posibilitatea de a verifica dacă majorarea dobânzii revizuibile se impunea și era proporțională cu scopul urmărit.

În opinia acestora, clauzele referitoare la dobânda revizuibilă sunt nule și prin prisma art. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, întrucât întinderea obligațiilor lor nu putea fi prevăzută și nici cunoscută la momentul încheierii contractului.

Referitor la clauza stipulată la pct. 3.11 din contractul de credit, vizând dobânda majorată, au arătat că, față modalitatea de calcul al acesteia în funcție de dobânda revizuibilă, sunt aplicabile argumentele expuse anterior.

Au mai învederat că această clauză este contrară art. 1 lit. i) din Anexa la Legea nr. 193/2000, întrucât valoarea ei de 7,5 puncte procentuale depășește cuantumul rezonabil al prejudiciilor înregistrate de intimata-pârâtă prin întârzierea în plata ratelor de credit.

Cu privire la clauza de la pct. 3.12 din contractul de credit, au susținut că scopul perceperii comisionului de procesare era neclar, iar caracterul echivoc al acestei clauze contravine dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 193/2000.

În concret, au subliniat că terminologia utilizată nu este definită în contract, astfel încât nu pot fi cunoscute motivele pentru care a fost perceput acesta.

Au mai arătat că deși nu se impunea detalierea tuturor serviciilor aferente comisionului perceput, acestuia nu îi corespunde o contraprestație reală a băncii, care să poată fi cunoscută în mod rezonabil de împrumutați.

În final, au conchis că, potrivit art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, comisionul de procesare trebuia stabilit în sumă fixă, iar nu într-o cotă procentuală, de 1,7% din valoarea creditului.

La 20.08.2021 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; nicio parte nu și-a expus punctul de vedere.

Prin încheierea din 09.02.2022, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen în vederea soluționării sale.

Analizând recursul prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții-reclamanți susțin, în esență, că decizia atacată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările lor din apel, inclusiv a celor referitoare la caracterul abuziv al dobânzii revizuibile din perspectiva art. 1 lit. a) și b) din Anexa la Legea nr. 193/2000, al dobânzii majorate din perspectiva art. 1 lit. a) și i) din Anexa la Legea nr. 193/2000 și al comisionului de procesare în raport cu art. 1 din aceeași lege.

Aceste critici de nelegalitate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", ceea ce presupune ca pretențiile și apărările lor să fie examinate în mod concret de către instanța sesizată.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că instanța de apel a analizat cerințele prevăzute de lege pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobânda revizuibilă, dobânda majorată și comisionul de procesare, expunând pe larg motivele pentru care a apreciat că nu sunt întrunite aceste cerințe.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, instanța de prim control judiciar a analizat clauzele referitoare la dobândă și din perspectiva art. 1 lit. a) și b) din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Relevante în acest sens sunt considerentele de la pagina 10 din decizia recurată prin care instanța de apel a reținut că: "În analizarea unui eventual dezechilibru, Curtea constată că însăși legea prevede posibilitatea furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii dacă există o motivație întemeiată și dacă este informat consumatorul, iar în condițiile în care reclamanții au acceptat fără rezerve un astfel de contract era firesc să își asume și riscul creșterii dobânzii pe parcursul derulării contractului."

De asemenea, instanța de prim control judiciar a avut în vedere și dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 din perspectiva caracterului clar și inteligibil al clauzei referitoare la comisionul de procesare.

În acest sens pot fi evocate considerentele de la pagina 12 din decizia atacată prin care instanța de apel a reținut că prin clauze contractuale "clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate" nu se înțelege definirea economică a tuturor elementelor menționate într-un contract, fie și unul complex, cum e cel de creditare, ci aceste clauze clare se referă esențialmente la înțelegerea naturii și întinderii obligației. Or, în cauză, obligația consumatorului aferentă clauzelor invocate este o obligație de a da o sumă de bani, determinată în concret, clauzele fiind redactate de o manieră clară, neechivocă, care nu pune vreo problemă de interpretare.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Recurenții-reclamanți critică decizia recurată din perspectiva greșitei aplicări a art. 4 alin. (1) și (6) din Legea nr. 193/2000, susținând, în esență, că dobânda revizuibilă nu putea fi modificată în mod discreționar de către intimata-pârâtă în temeiul unor clauze care nu permit consumatorilor să prefigureze condițiile de modificare a dobânzii.

Aceste critici de nelegalitate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la aceste critici, Înalta Curte reține că prevederile contractuale disputate care vizează dobânda revizuibilă sunt cele de la art. 3 pct. 3.1 alin. (2) și pct. 3.2 din contractul de credit nr. x/15.09.2008.

Potrivit acestor clauze, după primul an de creditare, împrumutatul trebuia să opteze, la fiecare dată de aniversare a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: dobândă aniversară fixă pentru un an de creditare; dobândă aniversară fixă pentru trei ani de creditare; dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare. În cazul neexercitării opțiunii în termenul și modalitatea menționate, se aplica dobânda aniversară revizuibilă.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".

Textul de lege anterior evocat prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru constatarea caracterului abuziv al unei clauze stipulate într-un contract încheiat între un profesionist și un consumator.

Prima condiție se referă la caracterul nenegociat al clauzei contractuale, care se prezumă în ipoteza în care aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000.

Îndeplinirea acestei condiții nu este disputată în recurs, instanța de apel reținând că prevederile contractuale referitoare la dobânda revizuibilă nu au fost negociate direct cu apelanții-reclamanți.

A doua condiție impusă de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 vizează producerea unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

În analizarea acestei condiții prezintă relevanță art. 1 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, care impune profesioniștilor obligația de a formula în mod clar și inteligibil clauzele scrise ale unui contract, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca în contract să se expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului la care se referă clauza respectivă, astfel încât consumatorul să poată evalua, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în privința sa (cauza C-26/13, D., paragraful 75).

De asemenea, deși dobânda percepută de bancă face parte din prețul contractului, excluderea de la controlul caracterului abuziv instituită de art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 operează numai dacă clauzele referitoare la preț sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil.

Referitor la cerința dezechilibrului semnificativ, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă a perceput o dobândă revizuibilă în temeiul clauzelor stipulate la art. 3 pct. 3.1 alin. (2) și pct. 3.2 din contractul de credit, care au produs efecte până la momentul încheierii actului adițional nr. x/18.08.2011.

În cuprinsul acestor clauze nu este detaliată modalitatea de calcul al dobânzii revizuibile, nefiind menționate criterii clare care să permită consumatorului determinarea cuantumului dobânzii.

Singura referință la elementele care influențează fluctuația dobânzii revizuibile este cea din cuprinsul clauzei stipulate la pct. 3.7 din contractul de credit, care prevede prerogativa intimatei-pârâte de a modifica dobânda în funcție de "evoluția pieței financiare sau de politica de credite a Băncii".

Astfel, după primul an de creditare, dobânda revizuibilă depinde de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii. Or, aceste noțiuni imprecise permit intimatei-pârâte să stabilească în mod discreționar criteriile care influențează evoluția dobânzii revizuibile, cu luarea în considerare doar a acelor indici financiari care îi profită.

În consecință, din modul de redactare a clauzelor referitoare la dobânda revizuibilă nu se poate deduce, în mod clar și inteligibil, care va fi evoluția în timp a dobânzii pe care împrumutații trebuie să o plătească băncii.

Împrejurarea că de esența activității bancare este obținerea de profit, iar acesta este obținut prin perceperea de dobânzi la capitalul împrumutat nu poate conduce la concluzia că banca poate stipula clauze care să îi permită majorarea dobânzii în funcție de voința sa exclusivă.

Ca atare, instanța de apel a reținut în mod greșit că nu este îndeplinită cerința dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților și că prevederile contractuale referitoare la dobânda revizuibilă sunt clare și inteligibile.

În consecință, criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (6) din Legea nr. 193/2000 în privința clauzelor referitoare la dobânda revizuibilă sunt fondate, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți au mai susținut că are caracter abuziv și clauza stipulată la pct. 3.11 din contractul de credit care instituie dobânda majorată, arătând că aceasta este contrară art. 1 lit. i) din Anexa la Legea nr. 193/2000 pentru că depășește cuantumul rezonabil al prejudiciilor suferite de bancă și, totodată, că sunt valabile argumentele expuse cu privire la dobânda revizuibilă față de modul de calcul al dobânzii majorate.

Potrivit clauzei stipulate la pct. 3.11 din contractul de credit, pentru sumele datorate și neplătite la scadență, împrumutatul datorează o dobândă majorată ce se acumulează zilnic până în ziua în care se acoperă suma restantă, prin aplicarea ratei dobânzii majorate la valoarea sumei restante; rata dobânzii majorate este de 7,5 puncte procentuale.

Analiza conținutului clauzei evocate anterior relevă că aceasta expune în mod transparent atât modul de calcul al dobânzii majorate, cât și situațiile în care se aplică acest tip de dobândă.

Astfel, dobânda majorată se aplică sumelor datorate și neplătite la scadență, având natura unor daune-interese moratorii specifice executării cu întârziere a obligațiilor contractuale.

Cuantumul dobânzii majorate este precis determinat în clauza stipulată la pct. 3.11 din contractul de credit, fiind de 7,5 puncte procentuale, care se aplică sumelor datorate și neplătite la scadență.

Împrejurarea că dobânda majorată se adaugă dobânzii revizuibile nu atrage caracterul abuziv al clauzei evocate anterior, întrucât cele două tipuri de dobândă sunt distincte, iar modul de calcul al dobânzii majorate este unul transparent.

Susținerea referitoare la depășirea caracterului rezonabil al prejudiciului suferit de bancă vizează, în realitate, temeinicia deciziei atacate, întrucât caracterul rezonabil al prejudiciului se determină în baza probelor administrate în cauză. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu poate fi examinată temeinicia deciziei atacate, ci numai legalitatea sa.

Prin urmare, caracterul clar și inteligibil al clauzei stipulate la pct. 3.11 din contractul de credit impune concluzia că aceasta nu are caracter abuziv.

Recurenții-reclamanți mai susțin că are caracter abuziv clauza stipulată la pct. 3.12 din contractul de credit, arătând că scopul perceperii comisionului de procesare era neclar, iar caracterul echivoc al acestei clauze contravine dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 193/2000.

Potrivit clauzei de la art. 3.12 din contractul de credit, pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 1,7%, calculat prin aplicarea procentului la partea de credit rezultată din totalul sumelor menționate la art. 1.1 lit. (a)-(c) și (e), care se plătește integral la data primei trageri a creditului.

Analiza conținutului acestei clauze relevă că respectivul comision este stabilit într-un procent de 1,7%, care se aplică sumei rezultate din totalul sumelor menționate la art. 1.1 lit. (a)-(c) și (e) din contractul de credit.

Astfel, modul de calcul al comisionului de procesare instituit prin clauza stipulată la pct. 3.12 din contractul de credit este unul transparent, întrucât prevede atât procentul datorat cu acest titlu, cât și sumele la care se aplică.

În plus, la art. 1 pct. 1.1 lit. d) din același contract este menționat și cuantumul exact al comisionului de procesare, acesta fiind de 7.544,24 franci elvețieni.

Cu privire la cerința caracterului clar și inteligibil al clauzei din perspectiva motivelor pentru care este perceput acest comision, se impune evocarea hotărârii pronunțate în cauza C-621/17 (Gyula Kiss), prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că art. 4 alin. (2) și art. 5 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretate în sensul că cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie exprimată în mod clar și inteligibil nu impune ca acele clauze contractuale care nu au făcut obiectul unei negocieri individuale cuprinse într-un contract de împrumut încheiat cu consumatori, care stabilesc în mod precis cuantumul costurilor de administrare și al unui comision de acordare care urmează să fie suportate de consumator, metoda lor de calcul și data de exigibilitate a acestora, trebuie să detalieze toate serviciile furnizate în schimbul sumelor în cauză.

Date fiind asemănările existente între comisionul de acordare și cel de procesare, în sensul că ambele sunt percepute de bancă la momentul încheierii contractului de credit și au un cuantum fix sau procentual, rezultă că statuarea din hotărârea evocată anterior este aplicabilă și comisionului de procesare instituit prin clauza de pct. 3.12 din contractul de credit.

Așadar, cerința caracterului clar și inteligibil al clauzei care instituie comisionul de procesare nu presupune detalierea în contractul de credit a activităților întreprinse de bancă și a motivelor pentru care a fost perceput acest comision.

În plus, sintagma "pentru procesarea cererii de credit" din cuprinsul clauzei respective relevă chiar scopul pentru care a fost perceput acest comision, și anume acoperirea costurilor necesare pentru procesarea cererii de credit.

Prin urmare, clauza stipulată la pct. 3.12 din contractul de credit este clară și inteligibilă, nefiind astfel îndeplinită cerința existenței unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 497 teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Deși s-a reținut incidența motivului de casare numai în privința greșitei aplicări a normelor ce vizează clauzele referitoare la dobânda revizuibilă, dispoziția de casare nu poate fi decât una totală, deoarece este impusă de caracterul unitar al căii de atac a apelului, care, spre deosebire de o cerere adresată primei instanțe, poate fi admis (nu în tot, nici în parte) – caz în care sentința atacată poate fi anulată ori schimbată în tot sau în parte – ori poate fi respins/anulat/perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 279/22.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 aprilie 2022.