ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2677/2022

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

Asupra prezentei cereri de revizuire, reține următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. București, B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, C. S.A. București și C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună: constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale inserate în convenția de credit nr. x din 11.10 2007, la secțiunea 4 din condiții generale și art. 6 din condiții speciale, privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar ca fiind abuzive; înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului; obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului de credit, de la data încheierii contractului de credit până la data rămânerii definitive a hotărârii; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, Regulamentul nr. 4/2005, Legea 296/2004, norma BNR 17/2003, art. 966-970 C. civ. si art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3845/2018 din 31.05.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu – secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S.A., respectiv a B. S.A. - Sucursala Tg Jiu, excepție invocată de intimata C. S.A. și, pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acestea, ca fiind promovată împotriva unor persoane ce nu au calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepția inadmisibilității, excepție invocată de intimata C. S.A.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. și C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu.

S-a luat act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin decizia nr. 89/2019, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă la 11 martie 2019, s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3845/31.05.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul x/2016, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. S.A. București și C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, având ca obiect constatare nulitate act.

A fost modificată sentința apelată, în sensul că, s-a admis acțiunea și s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor în baza cărora riscul valutar este suportat doar de către împrumutat (art. 4 din Condițiile generale din art. 6 din Condițiile Speciale din Contractul de credit nr. x/11.10.2007),

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului. S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului,cu dobânda legală aferentă.

A fost obligată intimata la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel reclamantei.

Prin decizia nr. 267/2020 din 29.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, s-a admis recursul declarat de C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/11.03.2019, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimata-pârâtă C., s-a casat decizia atacată și, în rejudecare, s-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3845/31.05.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A fost obligată intimata-reclamantă A. să plătească recurentei-pârâte C. S.A. suma de 1.111 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 27.08.2021 sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., titular al contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.10.2007, garantat cu ipotecă instituită în favoarea creditoarei asupra imobilului aflat în proprietatea sa, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în temeiul art. 4 alin. (4), coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, a solicitat echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007, prin stabilirea de către instanța de judecată a unui nou curs mediu valutar în cuantum de 3.0214 RON lunar și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 4 alin. (4), coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea 77/2016.

Prin sentința nr. 7146 din 22.11.2022, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu, în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 153 din 12.04.2022, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta A. împotriva sentinței nr. 7146 din 22.11.2021, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu, în contradictoriu cu intimata pârâta C. S.A.

A fost schimbată sentința apelată, în sensul că s-a admis cererea de chemare în judecată și s-a dispus echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007 în sensul că, s-a stabilit un curs mediu valutar în cuantum de 3,0214 RON pentru un CHF, începând cu data notificării, pe toată durata contractului.

A fost obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată apelantei-reclamante.

Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. - PRIN DIRECȚIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ȘI INSOLVENȚĂ TÂRGU JIU a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, revizuenta a susținut că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 267/2020, pronunțată în dosar nr. x/2016, prin care Curtea de apel Craiova a admis recursul formulat de C. S.A. și a respins acțiunea formulată de intimata-reclamantă A. privind stabilizarea cursului valutar.

Astfel, arată că, în cadrul dosarului nr. x/2016, instanța a analizat impreviziunea cu privire la așa numita clauză de risc valutar raportat la existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, acțiunea fiind respinsă cu o motivare inclusiv pe aplicarea principiului nominalismului, deci pe lipsa existenței impreviziunii în raportul contractual dintre părți.

Susține că analiza impreviziunii a avut în vedere inclusiv impreviziunea contractuală, întrucât, în conformitate cu Legea nr. 193/2000 și cu Directiva 93/13/CEE, instanțele naționale au îndatorirea, chiar și din oficiu, să analizeze caracterul abuziv al clauzelor cuprinse într-o convenție încheiată de un profesionist cu consumatorii, de unde se desprinde concluzia că o astfel de analiză include în mod implicit și impreviziunea contractuală.

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că, hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost analizată o clauză contractuală legată de cursul valutar sub aspectul neîndeplinirii condiției impreviziunii are autoritate de lucru judecat sub acest aspect.

Efectul pozitiv reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. presupune că partea care a câștigat procesul anterior poate opune lucrul judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. În ceea ce privește inițierea unui nou demers întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, devine relevant efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, observând că nu este îndeplinită identitatea de obiect al cererii, dat fiind că este vorba de prevederi legale diferite, însă în ipoteza în care situația de fapt nu se modifică, elementul de noutate dintre cele două litigii este reprezentat de forma nouă a legii invocate (care vizează instituirea prezumțiilor legale pentru existența unor cazuri de impreviziune).

Întrucât cauza cererii înseamnă situația de fapt calificată juridic, susține revizuenta că prezintă relevanță instituția sau categoria juridică ori principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, iar nu formele actelor normative.

Prin urmare, apreciază că modificarea legislativă nu generează o cauză diferită a cererii, în continuare referindu-ne la aceeași instituție juridică, astfel că se produce efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că nominalismul monetar presupune o egalitate cantitativă, în sensul că debitorul obligației de restituire rezultată dintr-un contract de împrumut de consumație având ca obiect o sumă de bani va fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenție, indiferent de fluctuațiile monedei convenite.

Astfel, în virtutea principiului menționat, moneda ajunge să aibă, din punct de vedere juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan economic, valoarea de piață a monedei poate fi variabilă, în funcție de diferiți indici, de regulă, cursul de schimb într-o altă monedă. Principiul nominalismului face parte din dreptul intern, însă nu trebuie corelat în mod necesar cu moneda națională; un contract de credit bancar supus legii române, chiar în condițiile în care părțile au convenit ca moneda să fie străină, va fi supus tuturor efectelor pe care le conferă legea care îl guvernează (incluzând și nominalismul monetar).

În sprijinul susținerilor legate de faptul că operează efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, revizuenta susține că impreviziunea presupune ca faptul analizat să producă efecte pe o perioadă semnificativă, afectând considerabil obligațiile părților. Cazul de impreviziune analizat (retragerea controlului asupra francului elvețian) s-a produs o singură dată, numai efectele acestuia se prelungesc în timp. Analiza, în cadrul litigiului nou generat, nu poate să se poarte asupra aceluiași eveniment, cu ignorarea faptului că există o hotărâre judecătorească definitivă, decât dacă, în noul litigiu se invocă o situație de fapt care nu a fost avută în vedere cu ocazia pronunțării hotărârii definitive anterioare.

Dintr-un alt punct de vedere, revizuenta invocă faptul că există autoritate de lucru judecat privind impreviziunea pe perioada scursă între data acordării și data pronunțării deciziei nr. 267/2020.

Astfel, în contextul argumentelor expuse deja, arată că analiza instanței privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, raportat la dispozițiile Legii nr. 77/2016, astfel cum au fost reconfigurate prin deciziile Curții Constituționale, poate fi făcută în măsura în care ele nu încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat prin decizia nr. 267/2020 a Curții de Apel Craiova.

Așadar, în opinia revizuentei, analiza instanței privind incidența impreviziunii poate avea în vedere doar perioada ulterioară pronunțării deciziei nr. 267/2020 a Curții de Apel Craiova.

Astfel, arată că, pentru perioada ulterioară deciziei nr. 267/2020 nu este îndeplinită niciuna din condițiile privind impreviziunea, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 4 pct. 1

1

din Legea nr. 77/2016.

Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei la 21.11.2022, care nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 14 septembrie 2022, din oficiu, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a pus în discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire, iar prin decizia civilă nr. 256/2022 din 14 septembrie 2022 a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cauzei.

Cauza, astfel declinată, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 12 octombrie 2022, sub dosar nr. x/2022.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Având în vedere că dosarul nr. x/2021 a fost înregistrat pe rolul instanțelor la 27 august 2021, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018, sunt aplicabile în cauză.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Prin urmare, forma modificată a art. 513 alin. (4) C. proc. civ. este aplicabilă în prezenta cauză.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ.: "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat".

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Astfel cum reiese din prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. " nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" iar, potrivit art. 431 alin. (2) din același act normativ, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 C. proc. civ. are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Rațiunea reglementării menționate constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele două procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză), trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, care oprește o nouă judecată în fond, doar dacă există tripla identitate de elemente.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice, întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legea nu a făcut-o.

În speță, din cererea de revizuire, se constată că revizuenta invocă argumente cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, trebuie, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de revizuentă nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii, și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din prezenta cauză.

Revizuenta a susținut că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a fost încălcat prin decizia nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, întrucât în litigiul anterior, soluționat prin decizia nr. 267/2020 din 29 iulie 2020 a Curții de Apel Craiova, au fost dezlegate cu putere de lucru judecat probleme litigioase privind incidența impreviziunii în raportul contractual dintre părți ca urmare a fluctuației cursului valutar.

Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2016 a vizat constatarea nulității absolute a unor clauze contractuale privind restituirea împrumutului în franci elvețieni și înghețarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, Regulamentului nr. 4/2005, Legii nr. 296/2004, Normei BNR 17/2003, art. 966-970 C. civ.

Prin decizia nr. 267/29.07.2020, Curtea de Apel a reținut că, din examinarea clauzelor cuprinse în art. 4 pct. 1 din condițiile generale și art. 6 din condiții speciale din contractul de credit nr. x/11.10.2007 reiese că a fost transpus principiul nominalismului monetar, consacrat de dispozițiile art. 1578 C. civ. de la 1864, potrivit căruia obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani, este totdeauna pentru aceeași sumă numerică, arătată în contract.

Totodată, a reținut că nulitatea, ca sancțiune ce intervine în situația declarării abuzive a clauzelor, are cauze anterioare sau concomitente încheierii contractului de credit, or, în speță, cauzele invocate privesc hipervalorizarea CHF în raport cu moneda națională, intervenită ulterior momentului încheierii contractului de credit, pe parcursul contractului.

În cel de-al doilea litigiu, obiect al dosarului nr. x/2021 l-a constituit cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta C. S.A., prin care aceasta a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (4) coroborat cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, echilibrarea contractului de credit nr. x/11.10.2007.

Prin decizia nr. 153/12.04.2022, Tribunalul Gorj a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 și, în special, condiția prevăzută de art. 4 alin. (1)

1

lit. a) din lege, conform căreia, "pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului".

Înalta Curte arată că, în condițiile în care obiectul și cauza celor două acțiuni sunt diferite, prima fiind o acțiune privind constatarea caracterului abuziv și, respectiv a nulității unor clauze contractuale, în temeiul legilor privind protecția consumatorului, iar prin cealaltă urmărindu-se adaptarea contractului pentru viitor în temeiul Legii nr. 77/2016 privind darea în plată, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba de două hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către două instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

În plus, instanța supremă reține, raportat la obiectul dosarului nr. x/2016 - constatare caracter abuziv al clauzelor contractuale, că instanța de judecată nici nu putea analiza incidența impreviziunii, de vreme ce aceasta din urmă are ca premisă o convenție valabil încheiată, în timp ce constatarea caracterului abuziv presupune înlăturarea acestor clauze din contract, ca efect al nulității, așa cum s-a și reținut prin decizia nr. 267/2020.

Nu în ultimul rând, se constată că, nici elementele de fapt din cele două decizii nu sunt asemenea, întrucât, în dosarul nr. x/2016 s-au analizat cauze anterioare sau concomitente încheierii contractului de credit, în timp ce, analiza instanței în dosarul nr. x/2021 s-a aplecat asupra unor cauze survenite între data contractării creditului și data notificării creditorului, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1)

1

din Legea nr. 77/2016, modificată prin Legea nr. 52/2020.

În consecință, întrucât nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. - PRIN DIRECȚIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ȘI INSOLVENȚĂ TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., obligă revizuenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. - PRIN DIRECȚIA JURIDICĂ - BIROUL REGIONAL DE LITIGII ȘI INSOLVENȚĂ TÂRGU JIU împotriva deciziei nr. 153 din 12 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata către intimata A. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2022.