ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1541/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Din examinarea lucrărilor din dosar, s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă la 29 iunie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. București, S.C. B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, C. S.A. București și C. S.A. - Sucursala Târgu Jiu, a solicitat instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate în convenția de credit nr. x din 11 ocotombrie 2007 la secțiunea 4 din condițiile generale și art. 6 din condițiile speciale privind efectuarea plăților în moneda creditului și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar, ca fiind abuzive.

Totodată, s-a solicitat înghețarea cursului de schimb valutar CHF - LEU pentru efectuarea plăților în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elvețian de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate în plus față de cursul de la data încheierii contractului de credit, până la momentul rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, s-a solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3845/2018 din 31 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă s-a respins ca nefondată solicitarea reclamanților de constatare a caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 8.1 referitoare la moneda creditului.

Pe cale de consecință, a fost respins și capătul de cerere privind restituirea diferențelor de curs valutar. De asemenea, s-a luat act că intimata și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., care a fost admis prin decizia nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în sensul modificării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor în temeiul cărora riscul valutar este suportat doar de către împrumutat, respectiv art. 4 din condițiile generale, art. 6 din condițiile speciale din contractul de credit nr. x din 11 octombrie 2007.

S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.

Totodată, s-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă.

A fost obligată intimata la plata către reclamantă a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin care a solcitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, iar în urma rejudecării să se dispună respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței primei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20 mai 2019.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Potrivit art. 96 pct. (3) C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerente, instanța supremă constată că obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalul Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 89/2019 din 11 martie 2019 pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.