ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. București și S.C. D. S.A., au solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la pct. 6. (condiții speciale) și pct. 4.1. Secțiunea 4 (condiții generale) din contractul de credit și eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăților în temeiul convențiilor încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea RON/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamanți, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâte; stabilizarea plăților, având la bază principiile nominalismului monetar și impreviziunii consacrate de art. 1578 și 970 C. civ., dar și de Regulamentul valutar B.N.R. nr. 4/2005, suma solicitată, la data depunerii acțiunii fiind de 65.564,38 RON, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 5367/2017 din 29 iunie 2017, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile necompetenței materiale și teritoriale ale instanței. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C. și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă. A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta D. A luat act că pârâtul și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 65 din 29 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B.. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea și s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 6 (condiții speciale) și Secțiunea 4 pct. 4 (condiții generale) din contractul de credit. S-a dispus efectuarea plăților în temeiul contractului la valoarea CHF de la data încheierii contractului, pe întreaga perioadă de derulare a acestuia. A fost obligată pârâta să restituie reclamanților sumele încasate în plus față de cursul valutar de la data încheierii contractului, sume ce urmează a fi actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație, de la data încasării fiecărei sume și până la data restituirii efective. A fost obligată pârâta la plata sumei de 3.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel. A fost respins apelul incident declarat de apelanta pârâtă D. S.A.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. D. S.A.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 01 octombrie 2018.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."
Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.
A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.
Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.
Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.
Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva Deciziei nr. 65 din 29 ianuarie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2019.