ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 361/2019
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 361/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Din examinarea actelor din dosar, s-au constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub Dosarul nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele B. SA și B. SA Sucursala Gorj a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care:
- să se constate în baza principiilor nominalismului monetar și impreviziunii, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la art. IV pct. 1 din contractul de credit x/27.08.2008 și eliminarea acesteia; nulitatea absolută a acestei clauze contractuale;
- să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar CHF - LEU, la valoarea de la data încheierii și semnării contractului;
- rambursarea creditului la valoarea LEU/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1578 alin. (2) și art. 970 C. civ., Directiva 93/13/CEE, O.G. nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000, Legea nr. 296/2004, OUG nr. 174/2008, Legea nr. 288/2010 modificată.
Prin Sentința civilă nr. 2176 din 26 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA București și SC B. SA Sucursala Gorj și intervenienta C., având ca obiect anulare act.
Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 450/2018 din 3 octombrie 2018, a admis apelul declarat de reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 2176 din 26 martie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, pe care a schimbat-o în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantului.
A fost admisă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la art. IV pct. 1 din condițiile generale din contractul de credit x/27.08.2008, referitoare la riscul valutar, fiind constatată nulitatea absolută parțială a clauzei prevăzute de art. IV pct. 1 în teza privind suportarea riscul valutar de către împrumutați, și a fost menținută această clauză în teză referitoare la restituirea creditului în moneda în care a fost acordat.
S-a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.
S-a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă și indicele de inflație.
Au fost obligate intimatele la plata către apelant a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Deciziei nr. 450/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâta D. SA București, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 7 decembrie 2018.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.
Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".
Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel.
Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.
Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă Decizia nr. 450/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.
Astfel, fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.
Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta D. SA împotriva Deciziei nr. 450/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta D. SA împotriva Deciziei nr. 450/2018 din 3 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2019.