ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 98/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 3 noiembrie 2017 sub nr. x/2017 reclamanta A. împotriva pârâtei B. SA, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4 din Contractul de împrumut nr. x/02.05.2008 privind comisionul de acordare în procent de 5 % - capitolul III (aplicat la suma împrumutată) și eliminarea acesteia, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale și restituirea sumei de 813,75 CHF reținută reclamantei, sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective, să se constate caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 în contractul de credit privind comisionul de rambursare în avans (anticipată) în procent de 2,50 % - capitolul III și restituirea sumei de 315 CHF, plătită nedatorat în data de 23 iunie 2011 (conform Ordinului de încasare nr. 10079) sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective, să se constate, în baza principiilor impreviziunii și nominalismului monetar, caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzute la pct. 8.1 în contractul de credit și eliminarea acestuia, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale, să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - Leu, la valoarea de 2,2472 RON/CHF de la data încheierii și semnării contractului și până la data rambursării integrale - 24 iunie 2011, cât și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamantă în cuantum de 30.456.64 RON, rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data nării contractului de credit, sume actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală de la data încasării fiecărei sume nedatorate și până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 1090 din 22 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., prin care, în baza art. 480 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 345/2018 din 12 iunie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 1090 din 22 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. SA; a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea.

A constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 4 din contract cu privire la comisionul de acordare și dispune restituirea sumei de 813,75 CHF încasată cu acest titlu, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală de la data încasării la data plății; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 5 din contract cu privire la comisionul de rambursare anticipată și dispune restituirea sumei de 315 CHF încasată cu acest titlu, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală de la data încasării la data plății; a constatat nulitatea parțială a clauzei de la art. 8.1 din contract prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatei, cu consecința recalculării și plății ratelor în moneda contractată la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului; totodată, a dispus restituirea sumelor reprezentând diferențe de curs valutar încasate, actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală de la data încasării la data plății.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. SA., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 10 august 2018.

La data de 31 august 2018, tribunalul, prin intermediul Curții de Apel Craiova, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19 septembrie 2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 1 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta B. împotriva Deciziei nr. 345/2018 din 12 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - CL