ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4919/2018

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la pct. 5.a lit. b) din contractul de credit ipotecar nr. x/13.12.2007 privind comisionul de acordare (în cuantum de 3.920 CHF; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale și eliminarea acesteia, cât și restituirea sumei de 3.920 CHF reținută reclamantului, actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încheierii contractului și până la data restituirii efective; să se constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar inserată la pct. 6.1 din contractul de credit și eliminarea acesteia; să se constate nulitatea absolută a acestei clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu, pentru efectuarea plăților în temeiul convențiilor încheiate la valoarea de la data încheierii și semnării contractului; rambursarea creditului la valoarea leu/CHF de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia și restituirea sumelor plătite în plus de către reclamant rezultate din diferența de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul de la data semnării contractului de credit, sume actualizate, cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data încasării fiecărei sume nedatorate până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă, cât și stabilizarea plăților, având la bază principiile nominalismului monetar și impreviziunii consacrate de C. civ. din 1864, art. 1578 și art. 970, dar și de regulamentul valutar al BNR nr. 4/2005. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7659/26.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu pârâții B. S.A. și C. S-a constatat că fiind abuzive clauza prevăzută de art. 5.1 lit. b) (comision acordare) din contractul de credit x/13.12.2007 și, în consecință, constată nulitatea absolută a acestei clauze. A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3920 CHF, în echivalent RON la data plății, încasată cu titlu de comision de acordare cu dobânda legală aferentă, de la data perceperii și până la plata efectivă a acestei sume. Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamant, privind constatarea ca abuzivă a clauzei prev. de art. 6.1 din contractul de credit, privind înghețarea cursului valutar, privind restituirea sumelor de bani reprezentând diferență curs valutar. A fost admisă în parte cererea reclamantului privind obligă pârâtelor cheltuielilor de judecată și obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1000 RON cu titlu cheltuieli judecată-onorariu avocat. A fost redus onorariul avocatului pârâtelor la suma de 1500 RON și obligă reclamantul la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli judecată constând în onorariu avocat. Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată la care au fost obligate părțile și obligă reclamantul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâte.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâtele B. S.A., C..

Prin decizia nr. 274/2018 din 2 mai 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7659/26.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017.

A respins apelul formulat de apelantele pârâte B. S.A., C. împotriva sentinței civile nr. 7659/26.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017.

A schimbat sentința nr. 7659/26.10.2017 pronunțată de Judecătoria Tg Jiu în dosarul nr. x/2017 în sensul că a admis în parte acțiunea; a constatat caracterul abuziv al clauzei prev. la art. 6.1 din contract referitoare la riscul valutar; a dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, la valoarea de 2,08 RON/CHF, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului; a dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație anuală, de la data fiecărei încasări, la data plății; a respins cererea privind denominarea contractului și achitarea în RON a ratelor; totodată, a obligat apelanta pârâtă la plata către apelantul reclamant a sumei de 1500 RON (fond) și 2000 RON în apel, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții B. S.A. și C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 22.06.2018.

La data de 22.06.2018, tribunalul a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 06.07.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâții B. S.A. și C. împotriva deciziei nr. 274/2018 din 2 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2018.